PLEDOARII

[MEDITAȚII POSTELECTORALE] Eternul conflict dintre generații. Cum împărțim „dreptatea”?

 

 Concluzii socio-politico-democratice, ad-hoc [I]
 
Într-o conversație telefonică, cineva care a fost implicat în procesul electoral din 6 decembrie, era uimit de faptul că în comunitatea sa, „toți bunicii au fost la vot. Și au votat AUR. Și, un procent semnificativ dintre ei, nu a mai votat niciodată după Revoluție”.
 
Imediat după conversație, copilul (13 ani jumate) care trăgea cu urechea în timp ce făcea teme, răbufnește:
„Adică bunicii trecuți de 70-80 de ani, au votat ca să ne-ntoarcă pe noi (de generația mea vorbesc), cu 100 de ani în timp? Ar trebui voi (de generația voastră vorbesc) să vă gândiți serios la limitarea vârstei la care poți să votezi (știu că sună aiurea, că mă luați cu drepturi și libertăți, cu respectul  etc.). Pe mine nu mă-ntreabă nimeni dacă sunt de acord ca bunicii să voteze pentru mine așa?! Să dea ei direcția așa? Să se raporteze exclusiv la speranțele și nevoile lor când pun ștampila? Și ce coincidență poate fi că, fix în perioada în care voi vă agitați cu alegerile, noi am făcut la istorie despre democrație, despre dreapta, despre stânga? Mi-am dat seama că amândouă sunt varză, ar trebui puțin upgradate și adaptate și nouă. Ce democrație e asta în care eu stau încuiată-n cameră și învăț teoretic despre democrație, cu atâtea drepturi încălcate și cu voi făcând dezbateri online, și asta dacă nu pică netu?”
 
Concluzia 1: Fiecare generație cu luptele, revoluțiile și războaiele ei.
 Concluzia 2: Fiecare generație cu adevărurile, visele și dreptatea ei.
 Concluzia 3: Nu știu dacă, să limitezi vârsta limită la seniori, în ceea ce privește drepturile electorale, dar să scadă vârsta la tineri pentru a vota, măcar la 16 ani, ar fi poate bine. Sunt tineri mai perspicace, călătoresc de mici prin toată lumea, văd locuri (chiar dacă sunt foarte mici, amintirile din locuri în care s-au simțit bine, rămân), cresc în orice context cu politica: discuții în casă, la școală, la petrecerile la care merg cu părinții, non-stop pe rețele de socializare și televiziuni, deci au suficientă informație încât să-și contureze o opinie și să decidă singuri viitorul. Generația noastră, a părinților lor, NU a avut șansa asta.
 Concluzia 4: Am deveni mai înțelepți dacă am comunica mai des și mai deschis cu tinerii din jurul nostru,  abordând problemele generației noastre. Consultându-i și întrebându-i cum ar gestiona ei anumite situații. Ar prinde încredere ei, am lua decizii mai bune și împrospătate, noi. Am fi toți câștigați. Dacă-i închidem în bule de sticlă, pictate hand-made cu peisaje roz, vor rămâne veșnic în bula aia de sticlă. Doar că pictura hand-made va deveni tot mai gri pe măsură ce ei o vor vedea tot mai roz. Am pierde toți.
 Concluzia 5: Fiind decembrie cald, ca-n 1989 la Revoluție, s-ar putea spera că am dat și noi cu capul de bula aia de sticlă și ne-am trezit spărgând-o.
 Concluzia 6: Nu, nu mi-am apostrofat copilul pentru „obrăznicia” la adresa bunicilor. Nu, nu o să mă-ntereseze criticile. Sper că am terminat cu prostiile cum că „orice opinie este o obrăznicie” , „copilul trebuie să tacă, el e doar de decor și de confirmare a statutului nostru de familist” sau că „ generațiile astea nu-s bune de nimic” ( neasumându-ne că, dacă chiar ar fi așa, e exclusiv vina e a celor care i-au format). Cu cât tinerii vor vorbi mai mult, cu atât deciziile noastre vor fi mai bune pentru că vedem direcția spre care se-ndreaptă căile și lucrurile, nu punctul de la care pleacă, de la noi.
 Concluzia 7: Evoluția impune să intuim viitorul. Și pentru asta ne-au fost dați copiii, să ni-l sugereze. Ar fi atât de greu să-i ascultăm?
 Sunt doar niște gânduri de recunoștință pentru toți tinerii acestei țări, închiși cu școala prin case. Tineri care ar merita mai multă atenție și apreciere. Tineri care ar merita să fie mai mult încurajați și ascultați decât criticați.
 

Sasha Romanov, 9 decembrie 2020 7:57