vineri, septembrie 30, 2022

MIHAI EMINESCU: 170 de ani de la nașterea minunii binefăcătoare pentru limba română

 

Eminescu, în primul rând, este o minune binefăcătoare pentru limba română. Când se năştea, în urmă cu 170 de ani, la 15 ianuarie 1850, Limba română avea înfățișarea scrierii cu chirilice, Statul român își căuta identitatea, Independenţa câştigând-o în 1877. Providența a creat minunea: în jurul anului nașterii lui Eminescu s-a produs o explozie de genii literare: Creangă, Slavici, Caragiale, Maiorescu. Idealurile de libertate ale revoluției europene pașoptiste prindeau contur. Eliberarea naţională pava drumul dreptului la cultură oficială națională, la însemne statale, la instituţii legale și recunoscute de alte state. Eminescu nu avea decât 7 ani, când Principatele române se unesc sub domnitorul Al. I. Cuza. Se iveau primii muguri pentru civilizarea şi europenizarea țării. Poporul român și-a dobândit dreptul de a reconstrui înfățișarea latină a limbii naţionale scrise. România era o ţară latină, dar folosea un alfabet chirilic, slavon. Abia când Eminescu împlineşte 11 ani (1861), limba română trece la scrierea cu alfabet latin. Minunea artistică se produce, după 5 ani, când debutează Eminescu, poetizând într-o românească plină de farmec. El creează poeme profund metaforizate, Luceafărul, Călin, Scrisoarea I, Dorinţa, Epigonii, folosind un limbaj proaspăt, neaşezat este marele miracol eminescian.
Să scrii

„Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire”

ţine de genialitate. Tânăra limbă românească a fost fixată în limbaj artistic de către tânărul popor român prin scrisul unui tânăr înzestrat cu talent literar.

În al doilea rând, un popor (oricare ar fi acesta) aşteaptă decenii, poate secole, ca să se ivească un geniu artistic. În cultura românească din vremea lui Eminescu, a avut loc, atunci la începuturile ei, o explozie de genii: Eminescu în poezie, Creangă în proză, Caragiale în teatru, Slavici în roman şi Maiorescu în filosofie de direcție. Cinci deodată. Era parcă un semn divin. Cele cinci genii, s-au şcolit la Viena, Berlin sau la izvorul culturii populare. Europa a deschis larg braţele pentru un popor dornic de a-i împărtăşi principiile de viaţă.

În al treilea rând, Eminescu a avut conştiinţa întregirii românilor într-un singur stat. S-a născut în Moldova, s-a maturizat la Viena, a călătorit prin Blaj, rostind „Te salut din inimă, Mică Romă”, a ajuns și la Arad, a trăit în Bucureşti. A întreţinut o iubire fremătătoare pentru Veronica, o prietenie fermecătoare pentru Creangă şi o preţuire nemăsurată pentru binefăcătorul său, Maiorescu. A scris până la 33 de ani, când a murit spiritual, asemeni lui Iisus Hristos sau Alexandru Macedon. Prin Eminescu, se urneşte literatura română în poezie, în proză, în publicistică şi în filosofie.

Creația literară a lui Eminescu a reprezentat o sinteză valorică, o temelie a Culturii româneşti. Eminescu este contemporan cu fiecare epocă. Tânăra generaţie îl poate lua model de tenacitate, de vivacitate, de iubire pentru naţiune, de creaţie şi de adoraţie. De aceea, Eminescu și-a câștigat dreptul anual la o floare, aşezată la mijloc de ianuarie întru amintirea sa simbolică. Și astăzi, la 170 de ani, personalitatea artistică a lui Eminescu tronează pe soclul culturii românești, pentru că a arătat potențialitatea artistică a limbii naționale, rămânând referință (comparativă) pentru literatura poetică și prozodică românească. Eminescu a umplut ca un cântec seducător spațiul artistic românesc, folosind un limbaj proaspăt, arzător și încărcat de miresme. Nici ideile, nici limbajul, nici formulele artistice nu au deprins caducitate și erodare. Creația lui Eminescu (sintetizată în 16 volume) ne amintește de permanenta necesitate a contemporaneizării sale și fiecare generație e motivată să repete, ca un mit, construcția sa culturală pornind de la opera eminesciană.

FOTO: Google

 

Ultimele Știri

Related news