miercuri, august 17, 2022

Ministrul s-a „împăcat” cu procurorii grație magistraților de la Curtea Constituțională

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A TRANȘAT CONFLICTUL DINTRE MINISTRUL JUSTIȚIEI ȘI CONDUCEREA PARCHETELOR

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei Nr.45 din 30.01.2018 prin care s-a pronunțat cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate în legătură cu modificările aduse Legii nr.303/2004. Din  cuprinsul extins al motivării ( care are un pronunțat caracter  tehnic) am să mă refer, pe  scurt, numai la acele mențiuni care clarifică rolul pe care Constituția il conferă Președintelui României și Ministrului Justiției în ceea ce privește numirea și promovarea judecătorilor și procurorilor.

Curtea constată, spre exemplu, că art.134 alin(1) din Constituție se referă la numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari, și nu la numirea acestora în funcții de conducere. Acest text se referă  numai la accesul în aceste funcții ca urmare a susținerii examenului de capacitate. Mai departe,  Curtea Constituțională  afirmă că prin coroborarea art.125 alin(2} și art.134(alin1) din Constituție, promovarea judecătorilor se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Curtea  afirmă  „rolul Constituțional”al Ministrului Justiției  în raport cu  procurorii. În consecință, Ministrul Justiției, sub autoritatea căruia funcționează procurorii, are rolul central în  ecuația numirii în funcții a acestora. În schimb, Președintele nu are nicio atribuție expresă care să justifice  un drept de veto în această materie.

Toate aceste precizări ale Curții Constituționale sunt obligatorii și, mai presus de orice îndoială,  aduc lumină într-una din cele mai controversate dispute de pe scena  politică  românească. Faptul că legiuitorul  a conferit  un drept de veto prezidențial, limitat la refuzul unei singure propuneri  de numire în funcțiile de conducere a șefilor parchetelor, conduce la concluzia  că acesta a respectat rolul constituțional al Ministrului Justiției în raport cu procurorii. În considerarea acestui principiu constituțional, legea  nu prevede favoarea unui refuz  în cazul propunerii de revocare.

După cum am menționat, în cazul judecătorilor,   Curtea a confirmat rolul exclusiv  al Consiliului Superior al Magistraturii în promovarea acestora. În ceea ce-i privește pe procurori,  Constituția  nu a implicat CSM-ul în promovarea acestora. Rezultă cu claritate că Ministrul Justiției este cel care prin autoritatea pe care o exercită asupra procurorilor are rol constituțional în promovarea acestora.

Chiar dacă legiuitorul a conferit Președintelui atribuția de numire a șefilor parchetelor, în considerarea solemnității actului  și a necesității conlucrării și consultării  în cadrul executivului bicefal, Guvern-Președinție, acesta nu a înțeles să știrbească rolul constituțional  al Ministrului Justiției în raport cu procurorii.

În lumina acestor concluzii ale Curții Constituționale recurg la a-mi revizuie opinia exprimată într-un material anterior prin care încercam să extind rolul CSM-ului și în cazul  promovării procurorilor. Este evident că, în această materie,  Curtea Constituițională înțelege să acorde prioritate  statutului diferit pe care legea fundamentalpă  il stabilește pentru procuri în raport cu judecătorii.

Consider că a sosit momentul ca procurorii să înțeleagă că nu sunt și nu pot fi egali cu judecătorii. Ei  nu fac parte din puterea judecătorească ci sunt parte a puterii executive, se subordonează ierarhic și se află sub autoritatea Ministrului Justiției. Să nu uităm de faptul că sunt țări îăn Uniunea Europeană  in care Ministrul Justiției este și Procuror General al statului.

Deși revocarea doamnei Laura Codruța Kovesi este departe de a rezolva problemele din  sistemul judiciar, odată declanșată procedura, ea  se va finaliza cu revocare dacă Președintele  va ține cont de decizia Curții Constituționale. în caz contrar  s-ar putea naște un nou  conflict de natura constituțională  între Guvern, reprezentat de Ministrul Justiției și Președinte.

 

Ultimele Știri

Related news

6 COMENTARII

  1. Dom ́́ colonel analiza e logică și „pe lege” ! Ce ziceți de completările mele?
    Dar dacă Președintele nu consumă „actul de solemnitate” să aprobe demiterea.
    Ce facem ? Demiterea nu s-a consumat formal !
    Atunci așteptăm să se împlinească termenul (general) de 30 zile, după care se pierde legitimitatea funcției.
    Părerea mea: actele emise în calitate procuror șef, nu sunt valabile, legitime.
    Deci nu au valoare juridică. Iar semnătura este dată „în fals”.
    Pe lângă faptul că actul nu e valabil, este și un înscris fals!
    Apoi, Ministrul de Interne, trebuie să-și retragă ofițerii de judiciar de pe lângă DNA sau să refuze ordinele transmise de un procuror nelegitim.

    • Din pacate nu cred ca se pierde automat legitimitatea functiei daca Presedintele nu se pronunta.Cred ,mai degraba ca acesta este obligat de C C sa accepte revocarea.In caz contrar s-ar pute deschide un nou conflict de natura constitutionala,in care Curtea il va obliga expres pe Presedinte sa emita ordinul de revocare.Abia apoi ,la expirarea celor 45 zile ,Laura Codruta Kovesi isi va inceta mandatul

  2. E bine ca s-a aflat ca:
    1. procurorii nu fac parte din puterea judecatoreasca
    2. procurorii se subordoneaza ministrului justitiei
    3. presedintele nu are atributii.
    4. sustinerile rezistentilor au fost contrare constitutiei si normalitatii
    5. sustinerile rezistentilor si a partidelor care au sustinut rezistentii au fost doar manipulare, manipulare din interes si/sau prostie
    In ordinea facuta de CCR o serie de interventii si de personaje devin penibile sau suspecte si o minima responsabilitate reclama demiterea lor.
    Se mai poate vedea ca CSM are doar doua atributii: este instanta de judecata pentru magistrati si promoveaza judecatorii in functiile de conducere. Se poate observa ca toti magistratii trebuie sa fie atenti sa se aiba bine cu CSM ca altfel sunt sau nu promovati sau retrogradati sau chiar exclusi din profesie. Din acest aspecta rezulta imensa autoritate pe care o are CSM asupra carierei magistratilor si cum o mana de oameni detin soarte intregii justitii (daca controlezi cativa membrii CSM controlezi toata justitia – este de fapt scopul urmarit prin infiintarea CSM).
    Avand atributul de promovare in functii CSM trebuie sa poarte si raspunderea numirilor de el facute. Pe partea asta de responsabilitate insa CSM fiind un organ colegial exclude individualizarea raspunderii si pe cale de consecinta face ca raspunderea sa fie inexistenta. Invers, orice tentativa de tragere la raspundere a CSM ar putea fi interpretata ca atac la exagerat de des clamata ”independenta a justitiei”. In concluzie, CSM a fost, este si va ramane o structura de tip feudal, o casta, un sindicat si un exemplu de incalcare a separatiei puterilor in stat (contrar art.1 din Constitutia Romaniei).
    Componenta CSM este rezultatul unui proces electoral intern. Restrictionarea participarii la alegerea componentei CSM, a cetatenilor, face ca mandatul membrilor CSM sa fie nedemocratic, sufragiul nefiind universal. In al doilea rand, prin modul de compunere al CSM, aceasta devine o institutie reprezentativa a magistratilor, la fel ca un sindicat oarecare. Ideea de servire a interesului public nu se mai regaseste, magistratii nefiind tinuti responsabili in fata societatii. Societatea nu poate interveni in nici un fel. Inca un element care contureaza organizarea CSM in casta medievala si care aduce incalcarea expresa a art.2 din Constitutie.
    Pentru punerea in acord a rolului CSM cu principiile de drept ar trebui ca membrii CSM sa fie alesi prin alegeri universale, dintre magistrati. In aceasta ipoteza, in campaniile pe care magistratii le vor face pentru obtinerea unui loc in CSM, aspecte care tin de seriozitate, profesionalism, conduita morala, vor deveni relevante si vor crea o presiune asupra magistratilor si pe cale de consecinta acestia se vor simti responsabili in fata societatii si nu in fata unui CSM-cloaca de magistrati politicieni.

    • Interesante observatiile relative la CSM.Este nevoie de o restructurare fundamentala a acestei institutii.Atat in ceea cec priveste alegerile cat ,mai ales in reformularea responsabilitatilor,in ceea ce priveste respectarea de catre magistrati a legilor, asigurarea unor procese corecte si asumarea raspunderii pentru reavointa si grave neglijente soldate cu despagubiri acordate unor justitiabili.Inspectia judiciara ,care a fost ca si inexistenta,sa devina ,cu adevarat o autoritate de cercetaresi documentarte a tuturor abaterilor semnalate la nivelul judecatorilor si procurorilor.Inspectorii trebuia sa fie selectiobati dintre varfurile sistemului ,cu o competenta recunoscuta si o conduita ireprosabila.Sunt multe alte probleme care se cer a fi rezolvate in acest domeniu si depinde numai de magistrati,si numai de ei sa-si recastige increderea ,de care trebuie sa se bucure in ochii opiniei publice

  3. Nu cred ca se poate restructura aceasta institutie deoarece atributiile CSM sunt date prin constitutie, ori constitutia nu se poate modifica decat printr-un referendum (minim 50%+1 prezenti din cei cu drept de vot si 50%+1 pro din cei prezenti) foarte putin probabil sa mai poata fi derulat intr-o tara dezbinata si in care orice tema este politizata in exces.
    O incercare ar fi ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. din constitutie privind CSM – pentru ca sunt contradictorii cu alte articole din aceeasi constitutie. Asta ar presupune un initiator (initiativa unui astfel de demers apartine, ca in statele bananiere, in exclusivitate, acelor indivizi care sunt beneficiari a i nefunctionalitatii si pe cale de consecinta va lipsi pentru mult timp motivarea minima necesara in acest sens) si o curte constitutionala integra si competenta care sa aiba curajul de a solutiona un conflict de legi in domeniul constitutional, chiar deca prevederea atacata este ea insasi o prevedere constitutionala.
    Decat sa schimbi ceva ce nu este probabil sa reusesti, mai bine sa schimbi ce poti face. Ideea ar fi sa existe o de procedura de evaluare a activitatii magistratilor care sa ia in calcul un set de aspecte ce tin de activitatea judecatorilor, cu puncte plus si puncte minus, care sa fie acordate mecanic (sa nu permita aprecieri subiective – ca un chestionar) si care sa fie singurul – singurul – criteriu pentru promovarera sau degradarea magistratilor. Astfel libertatea nedublata de nici o responsabilitate a CSM ar fi ponderata de un mecanism obiectiv si transparent. Magistratii vor fi linistiti fiindca vor avea la ce sa se raporteze si poate, vor accepta implementarea unui astfel de mecanism (doar daca numarul celor competenti si implicarea lor va fi mult superior/superioara impostorilor si politrucilor din domeniu). Ar mai trebui o presa care sa aiba un nivel de profesionalims care sa le permita sa depaseasca pozitiile partinice, subiective si cancanurile.

    • De acord.Tot ce spuneti se poate realiza fara modificarea Constitutiei ,ceea ce s-a dovedit aproape imposibil..

Comentariile sunt închise.