Front 8 PLEDOARII

Mirosul apei. FĂRĂ DERBEDEI ÎN ADMINISTRAȚIE!

 

Viața, în sine, înseamnă a parcurge zi de zi prin sau pe lângă evenimente care se desfășoară în societatea în care trăim. Asta înseamnă că fiecare ne alegem vrând nevrând cu o experiență care ne ajută să facem alegeri cu privire la direcția pe care intenționăm să o dăm individual vieților noastre. Uneori reușim, alteori ratăm. Sigur este că atunci când reușim, identificăm resursa ca fiind în pregătirea și abilitatea noastră. Chiar dacă nu o expunem public, trăim cu ea. Iar când ratăm ținta, aproape fără excepție, cauza aparține celor din imediata noastră proximitate, sau celor care decid în societate.

În teorie toate lucrurile arată excepțional. Legile emanate de forurile alese de oameni par, a fi expresia majorității, numai că, așezarea tuturor sub acestor legi a devenit (tot prin alegerea noastră) o chestiune arbitrară. „Nu este potrivit ca un demnitar ales să fie judecat de aceleași autorități”. În ciuda faptului că acest mesaj nu apare sub forma unui text sau a unei norme el se aplică tacit. Pe considerentele unor reciprocități culpabile foarte multe infracțiuni nu sunt tratate egalitarist. Până și presa are sub acest aspect discriminări evidente. Construcția unui garaj fără autorizație legală are conotații diferite în funcție de autor. Dacă el( autorul) este un simplu cetățean scrierea beneficiază doar de câteva cuvinte seci, de informare, în timp ce în cazul unui alt tip de cetățean cauza are parte de un articol documentat pe de-antregul. Pe bună dreptate, de altfel.

În practica noastră am putut observa comportamentul celor care considerându-se îndreptățiți să participe la actul de administrare a societății locale sau centrale, au apărut în fața noastră cerându-ne să-i credităm cu încredere deplină. Au făcut-o măcar că nimic din ceea ce ei au considerat a fi performanță nu le-ar fi dat vreun atu. În fapt ei și-au făcut scop din interes. Ceea ce a rezultat ca efect o clasă politică submediocră. Care s-a perpetuat în câteva cicluri electorale. La început ei se prezentau precum apa care iese din robinet. Curată. Numai bună de băut. Apoi, pe măsură ce apa stă în vas nefolosită, ea începe să capete miros. Numai bună de aruncat.

E de cercetat pentru un manual, teoria funcțională brevetată de poporul român, care, deși a mirosit apa, a ales să o folosească. Și să aibă în același timp pretenția că va fi sănătos.

Avem oameni care își spun politicieni care stau în Parlament și în administrația centrală de foarte mulți ani. Ei miros de mult însă românii, prin autorități cel puțin ciudate, încă îi aleg. E la fel de adevărat că există posibilitatea ca unii, la fel de vechi, să fi performat, doar că, neavând la dispoziție o majoritate n-au reușit mai mult.

Ceea ce se poate spune însă după 30 ani de administrație este faptul că ștampila EȘEC TOTAL, s-a pus pe fiecare ciclu electoral. Când întreaga populație va ajunge la această concluzie poate ne vom gândi la o nouă reașezare a statului român. Până atunci neschimbând nimic din ceea ce spuneam mai sus nu vom avea o altă ștampilă de aplicat. Întrebarea este însă până când ne vom putea permite să ștampilăm astfel? Pentru că eșec înseamnă pierdere regresivă a tot ce avem, sau ce ne-au lăsat părinții noștri. Cu fiecare ciclu electoral noi am pierdut câte ceva din moștenire. Nu am adăugat cum ar fi fost normal ci am micșorat. Or, acest lucru ne culpabilizaeză pe toți. Și va trebui să punem capăt acestei stări de fapt. Ieri deja a fost târziu. Azi ne putem folosi de apa fără miros; o aruncăm pe față, ne trezim cu toții, privim la ce este afară, punem punct și apoi ne reconstruim țara. Fără derbedei.

Voi reveni.

 

Virgil Florea, 14 octombrie 2020 10:36