Muzică porno la Zilele Micalăcii! [GALERIE FOTO CU VEDETA]

Înainte de a intra în fundul, pardon, fondul problemei, daţi-mi voie a explica toată chestia cu „CINISM LA GERUNZIU”. Nu de alta, dar au fost sprâncene ridicate, şi nu e în interesul nimănui, dar mai ales al meu, să vă arunc în ceaţa densă a minţii mele, răsucite către rău. Ştiu că substantivul cinism nu merge la gerunziu, dăăă, sunt doar urât, nu şi retardat. Doar că, pe vremuri, acesta era titlul rubricii mele săptămânale într-un ziar care a dispărut, şi nu din cauza acestei rubrici. Deşi ar da bine la CV. Adicătelea curicculum vitae (se citeşte vite). Şi am zis să reîncep cu rubrica asta. Şi gata. Asta e tot.

Revenind la ale noastre. Ieri, mă sună buna mea prietenă şi colegă, anume Sasha Romanov, şi-mi spune: n-ai să crezi ce apare pe Liberalul Arădean. Trebuie să vă spun ceva despre Sasha. Dacă există cineva care crede că eu sunt un tip dur, probabil are dreptate, dar sigur n-o cunoaşte pe Sasha. E mai sarcastică, mai acidă şi mult mai depresivă decât mine, dar şi cu mult mai multă putere de a răzbi. De aceea, un pont venit de la Sasha Romanov merită cercetat în amănunţime. Mai ales că era vorba de Liberalul Arădean, ziarul pentru care am luat a doua bătaie politică din viaţa mea (prima o luasem în 88, după un chef, când m-a mâncat în cur să strig ceva anticeauşist, doar că miliţia era pe acolo, aşa că m-au bătut metodic). Aşa că mă uit, şi văd că urmează o nouă manifestare de cartier, în Micalaca, de fapt, o nouă filă din campania electorală pe bani publici. Şi văd că, virgulă, cap de afiş e o anume Nicoleta – Niko – Delinescu. Mă uit şi eu, să văd cine-i. wow. O fată suplă, cu buză dublă, ceva de vis. Dacă prin vis se înţelege un film cu buget total de 900 de dolari, incluzând şi onorariul actorilor. Deci, pe bune, nici nu aş fi zis nimic, bănăţenii au obiceiuri din astea soft porn folcloric, a se vedea Stana Izbaşa, dar m-a pus necuratul din mine să caut pe YouTube, şi am văzut, dar mai ales auzit chestii miraculoase, d-alea de spart pietrele de la rinichi şi masat prostata hands free. Adică, pe bune, cum poţi cânta prost muzică foarte proastă? Pe lângă ce auzeam, ce se cântă la Helen face din numita  locaţie o instituţie de cultură, de dat pe canalul Mezzo (pentru neiniţiaţi, canalul Mezzo nu e o ramură a canalului Ţiganca/Mureşel, ci un post TV). Ştiu că eu ascult predominant rock, dar îmi place şi Siminică, şi Romica Puceanu. Dar duduia asta, cu mai mult botox în buze decât toţi primarii la un loc, şi chiar la loc comanda, nu poate cânta nici manele cum trebuie. Vai de mama noastră, îmi aminteşte de Tora Vasilescu în filmul Şobolanii Roşii, dar partea rea. Că partea bună, partea bună, partea bună e că nu stau în Micalaca. C-aş face instant bube pe buci şi mi-ar creşte mânuţe în locuri ruşinoase, doar gândindu-mă la ce se întâmplă în cartierul meu. Adică, oameni buni, ce se întâmplă? Nu mai există o limită a penibilului? Înţeleg mici, bere, găleţi, ecologizare, neoprotestanţi, iniţiative umanitare, ziarişti telecomandaţi, e ok, dar asta? Asta e prea mult. Şi pe bani publici. Sincer, ştiam că domnul Tipei îşi face bine temele. Cineva i-a servit un cartof fierbinte de data asta. Şi degeaba-i pune buze, tot opărit e. Și nu poate să cânte.

Pe de altă parte, în fascinaţia mea bolnavă, am urmărit câteva concerte ale invitatei care îi va bucura pe micălăceni. Prin Australia, prin Bistriţa, cât şi la majoratul unei domnişoare. Şi simt cum, încet- încet, devin un fan. Pentru că, în Arad, botulismul e contagios.

Trăiască Vlaicu !

PS Aveţi şi galerie foto, să nu credeţi altceva.