DIALOGURI Front 7

[NOU ÎN ARAD] Prima școală de DANCE FITNESS pentru COPII. Interviu cu Antonia Gillio, cu o zi înainte de inaugurare

 

„Sportul este extrem de important pentru dezvoltarea corectă a copiilor”. Interviu cu Antonia Gillio

Bun. Să începem. Cine ești și ce dorești?

Bun. Să începem. Mă numesc Antonia Gillio, am douăzeci și cinci de ani (i-am făcut răs-alaltăieri)…

La mulți ani !

Mulțumesc. Și fac sport. Mai exact, sunt instructor de fitness pentru copii.

Copii?

Da, copii între cinci și doisprezece ani. Cinci ani e vârsta la care specialiștii consideră că e potrivit să începi fitness, să înțeleagă ceea ce înseamnă mișcare de grup. Desigur, nu e bătut în cuie, e vorba și de aptitudini și de apetența pentru sport. Deci, luăm și mai mici, și mai mari.

Îmi place asta cu „luăm și mai mici, și mai mari”.

Teoretic, dar și practic, e vorba de capacitatea fiecăruia. Uneori, ai surpriza ca un copil de trei ani și jumătate să stăpânească mișcări mai bine decât unul de șase ani. Depinde de copil.

De cât timp faci asta?

Sport, ca atare, fac de la trei ani. La trei ani am intrat într-o sală de gimnastică și am rămas acolo. Am practicat gimnastică ritmică de performanță treisprezece ani, după care, datorită unor probleme de sănătate, am fost nevoită să renunț la activitatea competițională. Apoi am făcut facultatea, dar ceva m-a tras înapoi, către fitness. Pentru că vreau să împart pasiunea mea pentru sport.

Apropos de împărțit pasiunea, am înțeles că ești implicată într-o mulțime de activități. Dar ajungem mai târziu la asta. Revenind, unde o să pregătești copiii, ce o să faci mai exact?

Programul, tehnic vorbind, se numește Urbhanize shorties și a fost creeat de Dennis Thomsen (un danez care a fost campion la dans hip hop ). Cuprinde mișcări de hip hop și banghra, un stil de dans tradițional pakistanez.

Ca Banghra Nights…

Da, însă nu sunt mișcări atât de complicate ca în filmele de Bollywood. Sunt adaptate pentru vârsta fragedă a practicanților. E mai simplu, dar e extrem de eficient și… diferit. Suntem singurii care aducem acest stil de fitness, ba chiar pot spune că suntem, momentan, singura școală de dance fitness pentru copii din Arad.

Înseamnă că, momentan, ai monopolul acestei piețe.

Dacă vorbim strict de dance fitness pentru copii, da.

Bun. Și când începi? Și unde?

Începem marți, pe 17 aprilie, de la ora 17, la Casa de Cultură a Sindicatelor, la etajul unu.

Acum ajungem la împărțitul pasiunii.

Da. E vorba de pasiunea pentru sport. Și e și un fel de a spune ceva. Vezi tu, toată lumea, sau mulți oameni, crede că generația mea nu va face o schimbare.

Eu nu cred asta.

Tu nu ești toată lumea, Basil. Tu ești oarecum diferit.

Mulțumesc. Eu văd cum unii exponenți ai generației mele spun că voi nu ați fi capabili să schimbați ceva. Dar așa spunea și despre noi generația părinților mei…

Exact. Cred că schimbarea, cea benefică, vine de la fiecare, în parte. Există, clar, foarte mult non combat în generația din care fac parte. Dar există și mulți care vor și pot să schimbe lumea în bine.

Iar eu cred în puterea schimbării, puterea tinerilor și puterea exemplului. Și, pentru că noi aici, la Critic, ne facem temele, știu că tu ești un exemplu. Spune-mi și mie un pic despre activitatea ta în voluntariat.

Sunt activă  de trei ani în Cetatea Voluntarilor. Desfășurăm campanii de ajutorare a celor defavorizați. Facem acțiuni de sărbători, dar nu numai… Îmi pare rău, nu sunt obișnuită să vorbesc prea mult despre asta. Sunt mai obișnuită să fac, să organizez.

Ce câștigi din această activitate?

Dragoste. Enorm de multă. Și satisfacție. Ceva ce transcede materialul, ceva adânc. Din suflet. Ochii acelor copilași îmi inundă inima. A ajuta mă face fericită, foarte fericită.

Devenim prea emotivi, zic să revenim la fitness și mișcare. E importantă mișcarea pentru tânăra generație? Că mi se pare că e oarecum…statică.

Chiar și generația mea e una sedentară, statică. Dar ceea ce văd la copii de acum, devine periculos. Pur și simplu, nu prea mai există mișcare. E undeva prea multă frică de accidentare, e prea mult laptop, tabletă și telefon. Și, în mod clar, prea mult fast food. De fapt, totul e foarte fast, nu mai ajungi să te bucuri de mai nimic. Cred că creștem…

O generație de blazați.

Exact. Și de prea repede plictisiți. Cred că ar trebui să existe o reevaluare a priorităților educaționale. Copii ar trebui direcționați către un stil de viață mai sănătos, mai aproape de natural. Nu e normal ca un copil de clasa a patra să aibă un rucsac de opt kilograme atunci când merge la școală. Și nu e normal nici să fie dus cu mașina până la poarta școlii. Ar trebui regândită copilăria. Cred că ar fi frumos să mai existe joacă. Și nu mă refer la jocurile online.

Ai perfectă dreptate.

Sursa de cunoaștere nu e conectată la tabletă. E, în primul rând, observația. Natura. Naturalul.

Ca să închidem cercul, 17 aprilie, ora 17, Casa Sindicatelor, etajul unu. Îți mulțumesc mult, Antonia.

Eu îți mulțumesc. Și vă aștept, copii și părinți !

Basil Muresan, 16 aprilie 2018 8:32

antonia_gillio1