Front 8 PLEDOARII

O scurtă SINTEZĂ a politicii românești de după 1990

 

Încerc în rândurile ce urmează să scot în evidență unele cauze pentru care societatea noastră s-a polarizat într-atât încât cu greu se mai găsesc căi de dialog.

1.La începutul anului 1990, când încă nu se știa ce se întâmplă cu instituțiie care au sprijinit direct partidul unic s-a luat decizia ca Securitatea să fie pusă în subordinea Ministerului apărării naționale. Celorlalți, (politrucii mărunți din consiliile populare și județene, dar și sercretarii organizațiilor de bază din fabrici sau alte asemenea) nu li s-a găsit un loc și nici nu s-a emis vrun decret sau hotărâre de guvern cu privire la ei. Dacă securiștilor vechi din eșaloanele mai puțin importante li s-a pierdut încet-încet urma, politrucii, în general, au rămas la dispoziția noii puteri de atunci, respectiv lui Ion Iliescu, Petre Roman și ceilalți din anturajul lor imediat, organizați în partidul nou înființat cu care ei s-au prezentat în alegerile din mai 1990. Au avut toate instrumentele necesare unei bune organizări în teritoriu având în vedere că nu se supuneau niciunui control. Au făcut ce, cum și cât au vrut. Fără să le pese. Când presa mai dădea la public ceva de mestecat, ei aveau grijă să limiteze accesul pe de o parte la hârtia de ziar de la Letea Bacău (Sechelarie) și de cealaltă parte prin limitarea distribuției. ( Se cunoaște foarte bine metoda RETURULUI, în sensul ziarelor nevândute) deci, fără interes)
⦁ La punctul 1 este vorba doar de un plan în ideea de a nu se scăpa definitiv lucrurile din mână. Mai apoi s-a trecut la construcția tipului de democrație în care cele două clase descrise la primul punct aveau să dețină întregul control. Pe această construcție s-au cheltuit câteva bugete anuale, pentru că unele erau doar experimente. Nu s-a vrut rețeta societăților europene după anul 1945, iar noul experiment a costat enorm. Pe lângă bugetele anuale țara a plătit și transferul către noii burghezi a întregii industrii comuniste. Fără ca cineva să fie tras la răspundere. Înființarea unui fond național de stat a permis o așa-zisă privatizare în care statul( adică noi, românii)în scurt timp să rămânem cu datorii din excedentul timpului. NU dau exemple din motive de spațiu și de plicitiseală. În același timp cu jaful oculto-legal au început creerea instituțiilor de învățământ cu mai multe scopuri: să ocupe timpul celor care mai gândeau în țara asta și cărora în mod deliberat li s-au înghețat salariile, acum profesând în universități private pe bani și uneori pe șpagă; apoi un alt scop a fost acela de a mări baza fiscală prin taxele școlare și de a menține tineretul ocupat cu iluzia unui viitor în care ei să constate că nu e al lor. Și nu trebuie omis cele câteva mii de locuri de muncă din administrația acestor instituții. Pare nu-i așa, o afacere bună. Statul nu a investit nimic și s-a trezit cu sume importante în buget și cu o liniște socială de invidiat. Punct ochit, punct atins.
⦁ Tot în această perioadă s-a manifestat partea din plan cu bătaia cea mai lungă în timp. Ceea ce avem acum nu s-a creat peste noapte. Își are rădăcina în ceea ce voi scrie la acest punct. Pentru că aici în aceste încrengături de fapte își au originea toți cei care azi fac și desfac mizeriile corporatist-globaliste. Securiștii pierduți prin unitățile militare ale armatei, n-au plecat cu mâinile goale din sediile lor, Și-au lipit de degete dosare de urmărire ale multora dintre noi, dacă nu chiar ale tuturor. Nu era foarte greu și oricum nu-i întreba nimeni. Le-au copiat și le-au păstrat în arhivele personale pentru vremurile când vor avea nevoie de ele. Între timp, cei care nu aveau pregătire și-au desăvârșit-o în noile universități, devenind cu acte în regulă, practicieni în justiție, iar alții în economie-bănci dar mai ales pe la fisc la „garda finaciară” Și nu în ultimul rând au intrat în politica mare. Direct. Pe plan individual fiecare și-a „formatat” traseul de om de afaceri în funcție de relațiile construite mai ales în urma dosarelor despre care am scris. Cu care reușeau să șantajeze diferiți indivizi deja cu succes antreprenorial. Apoi, tot ei, fiind deținătorii informațiilor clasificate aveau acces la multe oportunități de nivel superior despre care ceilalți, adică noi, aflam după înscrierea lor în Registrul Comerțului.
Așa au ajuns fabrici în mâinile lor cu bani din bănci unde la decizie erau foștii lor colegi. Oricum nici aceștia nu lucrau pe gratis. O parte din fabrici au ajuns în China, alta, cum e cazul flotei comerciale, s-a pierdut în urma șmecheriilor celor care au condus comaania maritimă de navigație. NU statul român a încasat contravaloarea în bani ci doar acei care vremelnic s-au aflat la șefia fostelor unități de stat. Adică, parte din averea rămasă după 1989. Tot aceștia sunt cei care au constituit grupul de forță care decide în România. Și-au trimis oamenii în instituții cheie, cum ar fi: președenția, parchete, curți de casație și justiție, INS, și multe alte asemenea. Cam toate. Un pion foarte important este cel aflat la Cotroceni. DE acesta depind mulți aflați în funcțiile care pot bloca sau după caz, avansa, solicitări diverse. Acești oameni, din categoria descrisă sunt în general fără nume, lucrează în imersiune și își văd de treaba lor în locuri onorabile chiar.
Pe scurt: acestea sunt cauzele pentru care în România funcția de președinte nu poate fi ocupată de către oricine. Ea este antamată de acela despre care acest„stat paralel” are date suficiente din care să reiasă că omul nu va fi independent. S-a întâmplat asta o dată cu Emil Constantinescu pentru că la acea vreme încă nu erau destul de consolidați. Acum, este exclus să apară peste noapte un candidat care să nu întrunească cerințele de post după vrerea lor.

Ce se întâmplă cu adevărat acum?
Este greu de răspuns la o astfel de întrebare. Totuși frânturi de răspuns se pot da.

Odată cu înființarea USL-lui s-a declarat și război total „statului-paralel”. Care, deja avea sprijin la Departamentul de stat american. Acesta din urmă infuzat pe deplin cu elemente liberale evident împotriva firii sau naturii umane. Elemente ce conduc la o anarhie semi-controlată de un stat mediocru. Parte din programul lui George Soros. Sigur că USL declarându-se opozantul lui Băsescu nu dădea semne de îngrijorare atâta timp cât grota era plină cu aspiranți. Atunci când însă, prin Antonescu s-a anunțat un alt tip de program și o altă direcție a țării, celor ascunși li s-a făcut febră și au realizat că ar putea fi posibil să fie scoși la lumină. O chestiune de timp, nu de intenție. Așa că au fost nevoiți să se replieze, retrăgăndu-l în primă fază pe Ponta din combinația USL în intenția de a rupe alianța și de a o clasa definitiv. Doar că ceea ce ei au lăsat la voia întâmplării, dovedind că nu sunt chiar profesioniști, a ajuns să-i dinamiteze cu toată opoziția lor din mizeriile „rezist” sau „corupția ucide”. Au lăsat o majoritate în Parlament pe care nu au reușit să o controleze pentru că unii dintre ei au înțeles în sfârșit că e venit vremea să iasă din combinații păcătoase. Și, în ciuda lor au făcut un program de guvernare ambițios de care reușesc să se țină și să-l ducă la capăt. Nu ușor, având în vedere că omul de la Cotroceni nu este de partea acestui program. Orice economie se bazează pe bani. Or, guvernul trebuie să strângă la buget taxe pentru a face statul să funcționeze. Staul nu merge așa de la sine, că îl cheamă stat. Nici pe vremea comuniștilor nu funcționa fără bani. Statul, în democrații, pune în practică hotârârile Parlamentului în funcție de politica administrativă a majorității. Dragnea ca șef de partid majoritar votat, chiar dacă are un trecut de care nu este mândru a înțeles că lucurile nu mai pot merge tot în direcția sărăcirii poporului în beneficiul unei clase care „știe” și împreună cu Tăriceanu au decis să pună capăt „statului paralel”. Acesta nu este dispus să cedeze și având încă resurse speră să-i intimideze oarecum prin oamenii care încă mai răspund la comenzile lor în justiție. Pare-se că acum în aceste zile și reduta „Grivița” va cădea, ceea ce probabil vă conduce la dărâmarea aproape definitivă a eșafodajului construit pe șantaj, minciună și înșelăciune.

Un exemplu: în timp ce statul lui Boc, Băsescu făcea reduceri salariale și închidea spitale pe motiv de criză, statul doamnei Dăncilă reușește să mărească pensiile românilor să dea facilități de transport elevilor ș.a. Mă întreb firesc de ce ies oamenii să protesteze dacă nu sunt asmuțiți precum câinii?
Cei care participă la tot felul de demonstrații în stradă invocând „năpustirea lui Dragnea asupra justiției” ar trebui să înțeleagă de fapt ce se întâmplă cu adevărat în țara asta. Cei din „statul paralel” nu se vor da înapoi cu nici un chip chiar dacă vor fi nevoiți să dea foc la țară. Vor spune și atunci că PSD-ul e de vină. Pentru că minciuna prinde întotdeuna. Evidența probelor însă ar trebui să vă stea în ochi. E la fel de adevărat că acest partid a stat inițial la originea multor rele și nici Dragnea nu este un arhanghel.Acum lucrurile sunt diferite. Asta trebuie înțeles. Unii oameni se mai schimbă. Cine suntem noi să nu-i credităm cu bune intenții? Noi nu deținem adevărul absolut.

 

Virgil Florea, 28 octombrie 2018 12:16