O tragedie fără urmări concludente

30 octombrie 2015, data pe care România ar trebui să nu o uite.  S-au împlinit trei ani de la tragedia din clubul Colectiv, când 153 de secunde au fost suficiciente să răpească destinele a 64 de persoane în flăcările care au izbucnit și au ars totul în cale. Alte 200 de persoane au fost rănite și condamnate să nu uite niciodată.

În general, modificările au intervenit în scopul clarificării cadrului legislativ aplicabil acestui domeniu. Din păcate însă, urmare a numeroaselor modificări ce nu au fost întotdeauna bine corelate şi implementate în cadrul legislativ pre-existent, avem parte, în prezent, de un cadru legislativ stufos şi greu de descifrat, pe alocuri lacunar şi adeseori dificil de implementat.

Numeroase incertitudini se întâlnesc, de exemplu, în ceea ce priveşte cadrul normativ privind constituirea serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, autorizarea lucrărilor de modificare sau schimbare de destinaţie atunci când acestea privesc spaţii înglobate în cadrul unor clădiri, titularii obligaţiaei de autorizare atunci când spaţiile sunt închiriate etc. Aceste prevederi au parte de o interpretare neunitară şi, uneori, chiar contradictorie, ceea ce în multe situaţii a creat adevarate blocaje investitorilor.

În perioada de referinţă, conform rapoartelor de activitate oficiale ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, numărul controalelor efectuate a crescut considerabil.  În 2015 s-au efectuat 59.868 de controale, iar în 2016 numărul acestora a fost de 67.525.

Cuantumul amenzilor a crescut amețitor, însă aceste amenzi nu rezolvă situația de fapt.

În  ceea ce presupune gradul de siguranţă, în mod cert se poate observa o mai mare iniţiativă şi dorință de conformare. Astfel, statisticile comunicate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă indică faptul că la nivelul ISU solicitările privind obţinerea avizelor au înregistrat în 2016 o creştere cu 49% faţă de 2015 şi cu 65% faţă de 2014. Aceste date ar putea indica și o crestere a gradului de conștientizare a riscurilor aferente.Se observă, de asemenea, o tendinţă de a trata subiectul într-o manieră formală şi nu de substanţă: se pregăteşte documentaţia, însă nu exista o implementare reală, asumată şi monitorizată a obligaţiilor de prevenţie.

În plus, numarul construcţiilor neautorizate este încă destul de mare. În dezbaterile parlamentare cu privire la prorogarea termenului de graţie s-a facut referire la un numar de peste 2.000 de unităţi de învăţământ care, la nivelul lunii iunie 2017, încă nu erau autorizate.

Este genul de situații cu care, din păcate, ne-am obișnuit. La nivel macro, România arată la fel. După trei ani de la tragedia din Colectiv, mă aflu în situația de a înșira cifre seci. Cifre care nici măcar nu mă bucură.

Anii se adună, oamenii uită, România e la fel. De trei ani vorbim cu mai mult nerv despre spitalele noastre bolnave, despre nereguli și ilegalități. Colectiv ne-a dat glas, ne-a creat momentul, a adus împreună o comunitate cu o forță necunoscută până atunci. Dar în continuare, pare o armată prea mică. Fiecare dintre noi putem face lucruri mici, dar care aduc schimbarea. Cum ar fi să nu mai mergem în locuri care nu sunt sigure. Dr modificările, cele serioase, par să se materializeze foarte încet.

Există încă speranță. Dacă nu o vom uita și pe ea.

(Alexandru Șipoș)