OMULEȚUL CRITIC – date personale, însușiri, dotări și considerații subiective la apariția unui SUPEREROU LOCAL

El este Omulețul Critic

În costumul său din oglinzi de o limpezime și dotare extraterestre, Omulețul Critic se plimbă pe străzile orașului tău plutind printre oameni, apărând de te miri unde și dispărând te miri cum.  Chiar dacă îl cunoști, te faci că habar n-ai că există, deși trece pe lângă tine de multe ori pe zi. Știe tot ceea ce trebuie știut despre tine și te lasă-n pace dacă ești bun: așa e din setări – numai Dumnezeu știe cine i-a făcut setările (asta dacă accepți că există).

Date personale:

Are câți ani vrei tu să-i dai – de unde vine el, timpul nu se măsoară în ani – dar, în accepțiunea percepției noastre asupra naturii umane (atâta cât putem fi noi de sfinți), e un copil.
Omulețul Critic  a sosit de pe altă planetă (nu-i treaba ta de unde), iar rolul său activ e de a te critica pentru că te comporți urât cu oamenii critici din jurul tău.
Exact pentru asta a venit (poate de capul lui – poate nu): să-i apere pe omuleții critici de pe planeta asta – pe care, după cum bine se știe, nu-i apără mai nimeni și care, chiar la modul generic, merită apărați… nu toți, dar care merită – merită! De aceea, Sensul său e evident și impune majusculă și respect. Zi mersi că a nimerit orașul tău. Orice oraș care se respectă ar trebui să aibă un Omuleț Critic (și bineînțeles că toate comuniunile umane de la trib la confederație de state care se respectă au un Omuleț Critic).
În general e vesel și râde aproape tot timpul (cu un râs de oglinzi care nu se sparg niciodată) – iar când e trist, dispare numai el știe unde.

Însușiri:

Vorbește pe limba ta, oricare ți-ar fi graiul.

Având o masă autocontrolabilă, însușirile (mai mult invizibile, dar ușor perceptibile) care derivă din asta ale Omulețului Critic sunt: este imponderabil când vrea el (când nu vrea, nu este), poate executa salturi lungi, de zeci sau poate sute de metri, poate trece prin orice fel de fereastră închisă sau deschisă făcând-o țăndări sau doar găurind-o puțin (după cum apreciază că merită situația), se poate strecura sub orice ușă, poate călări orice goangă și se poate adăposti sub aripa unui fluture, când acesta zboară deasupra capului tău la un picnic (una dintre escanmotările sale preferate).

Dotări:

Când la noi a apărut iPhone 6, el avea 12-le… ca să nu te jignească și să nu-ți dea șocuri tehnice pe care mintea ta chiar nu le-ar putea suporta… pe planeta lui, au ajuns la 400 și ceva. Acum am înțeles că și-a tras un iPhone13-Quantum-www, care știe să-ți reproducă holograma în orice loc vor oglinzile tale, să facă live-uri  cu tine când tu nici nu ești acolo și între timp să-ți posteze haiku-uri pe Twitter (nu l-am văzut, dar abia aștept). Are un display încorporat în cască (în interior), pe ecranul căruia  fiecare idee i se tastează ca text, se raportează la toate informațiile care o compun, se redactează, se intitulează și se se corectează singură, după care se publică automat. Serverul acestei conexiuni se află pe o planetă de diamant situată foarte departe, care conține, între altele, toate formulele de calcul ale Universului cunoscut și necunoscut, cu contribuțiile tuturor civilizațiilor din toate galaxiile (oamenii nefiind, încă, racordați acolo). Mai are un aparat minuscul, cu care reglează gravitația, pe care îl folosește în situații extreme (sperăm să nu fie cazul).

Considerații subiective

Omulețul Critic a stat la visat, în faza de idee, ani de zile*. A fost împărtășit în cercuri restrânse și a fost întors pe toate fețele sale din oglinzi, rotite cu fața la fiecare. A fost, la rândul său, supus criticilor, ironiilor sobre, fricii și lipsei de etuziasm. A trecut aceste teste. A fost la desenat timp de câteva luni. Apoi a stat după cortină așteptându-și momentul.
E normal, firesc și de la sine venit ca Omulețul Critic să apară în spațiul public pe 1 iunie.

……………………………………………………………….

* a fost faza după care va resimți, probabil, multe nostalgii

Desene: Florian Matei

Text: Lucian Valeriu