Oricare ar fi câştigătorul alegerilor din Moldova, nu va dori unirea cu România

Alegeri în Republica Moldova, fostă entitate statală sovietică, cu aceeaşi denumire, care în 27 august 1991, în procesul dezmembrării Uniunii Sovietice, şi-a declarat independenţa, iar acum îşi alege Preşedintele Republicii. După primul tur de scrutin opţiunile alegătorilor s-au divizat între doi candidaţi semnificativi: Maia Sandu şi Igor Dodon. Examinând numele, la geneza lor, vom constata lesne că au cel puţin prenumele, specific limbii slave: Maia şi Igor. Numele au origini diferite. Sandu este pur românesc iar Dodon este masculinul celebrului sanctuar antic grecesc Dodona, dedicat lui Zeus. Desigur, în „demonstraţia” mea, prima aserţiune este o certitudine – prenumele sunt pur slave şi o probabilitate la nume. Oricum, ambii candidaţi, d.p.v. al studiilor, sunt pe o scară valorică foarte ridicată. Igor Dodon este doctor în economie, lector universitar, specialist în bănci şi burse de valori, iar Maia Sandu este deţinătoarea a unui Master la Harvard Kennedy School of Government, în administrație publică. (Peste oricare preşedinte pe care l-am avut noi, cu studii precare pentru a îndeplini funcţia de preşedinte – ridicole chiar. Scuze!)

Aceşti doi candidaţi rămaşi în cursa prezidenţială, au obţinut scoruri ce i-au promovat în turul final: Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor – partid de  stânga, pro-rus, a acumulat 47,98% din voturi iar Maia Sandu candidata unică proeuropeană a Partidului Acțiune și Solidaritate, Partidului Platforma Demnitate și Adevăr și Partidului Liberal Democrat, 38,71% din sufragii. Disputa finală pentru cea mai înaltă funcție în stat va avea loc pe 13 noiembrie a.c.

Agitaţiile şi preferinţele faţă de candidaţi au reverberaţii şi în România. Nu consider că sunt exagerate sau nejustificate. Dimpotrivă, noi românii avem şi legitimitatea şi dreptul nostru natural de veacuri, asupra acestui teritoriu. Promisiunile României de a depune toate eforturile pentru revenirea Basarabiei la Patria mama au eşuat. Dorinţa de Unire, reunire, de fapt a intrat chiar şi în folclorul românesc, la orice manifestare naţională se cântă şi melodia-promisiune, Basarabie frumoasă. Cine nu fredonează melodia?: „Basarabie frumoasă / Pregăteşte-te, mireasă,/ Că ţi-aducem peţitor,/ Mândrul nostru tricolor.(…) Basarabie Română / Hai să dăm mână cu mână,/ Că ţi-aducem peţitor/ Mândrul nostru tricolor / Să pornim la cununie / Astăzi pentru veşnicie / Că ţi-aducem peţitor / Mândrul nostru tricolor!”

Toţi ştim, inclusiv ruşii, care au recunoscut prin pactul Litvinov-Titulescu din 1934, că Basarabia e pământ românesc, că Moldova lui Ştefan se întindea până la Bug, chiar mai departe. Luptele sale de la Bălţi, Chilia sau Cetatea Albă s-au dus pe teritoriul Moldovei, acum în Basarabia. Iar cronicile sau constatările unor călători celebri străini probează unitatea de limbă şi sânge. Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că «Vlahii» din Transilvania, Moldova și Țara Românească se desemnează ca «romani» iar italianul Ferrante Capecci, după o călătorie prin Țara Românească,  Moldova și Transilvania, relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă “românești” („Anzi essi si chiamano romaneschi”). Bine, nu am pretenţii ca Excelenţa Sa ambasadorul SUA la Chişineu să cunoască istoria României, pentru că sigur, nu ar fi spus acum câteva luni că: „Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite”, afirmaţii jignitoare la adresa noastră şi românilor de peste Prut. Probabil aceeaşi istorie cunoşteau şi jandarmii noştri, care recent, în capitală, au agresat cu brutalitate tinerii ce manifestau pentru Unirea Basarabiei cu Patria Mamă.

Sper că am demonstrat că Basarabia e pământ românesc iar locuitorii ei sunt în majoritate băştinaşi de origine română. Uitaţi încă o dovadă. Anexată în 1812 de către Rusia, structura populaţiei în 1817 arăta astfel: români 86%, ruteni 6,5%, evrei 4,2%, lipoveni 1,5%, greci, armeni, bulgari şi găgăuzi 0,63%. Populaţia minoritară, circa 14% din total, stabilită mai cu seamă în târguri, era de origine nouă. După 200 de ani de dominaţie rusă, apoi bolşevică, cu o întrerupere, 1918 – 1939, când s-a făurit România Mare, Basarabia are acum următoarea structură demografică: 56,8% (1.655.326) s-au declarat moldoveni, 23,2% (675.299) români, 7,6% ucrainieni (221.992) și 5,46% ruși (159.065) 3,85% găgăuzi, 2,02% bulgari, alţii 2,01%, deci cetăţenii de gintă latină se declară 80% şi 20% sunt alogeni.

Dintre cei chestionaţi, 40,3% au declarat că limba lor maternă este limba română (1.174.635), 38,4% au declarat limba moldovenească (1.117.535) și 13,2% limba rusă (383.970). La recensământul din 2004, peste 56% au spus că limba lor maternă e „moldoveneasca” şi doar 16% – româna. Putem aprecia că există un mic progres ca Basarabia să fie declarată de facto, Ţară românească, cândva şi de jure.

Am făcut o mică incursiune în istoria Basarabiei, mă rog, a Republicii Moldova, pentru a înţelege de ce nici unul din candidaţi nu are în programul electoral Unirea cu România. Poziţia celor doi candidaţi, faţă de programul de alianţe este „diametral opus” – ca să folosesc un limbaj de lemn. Maia Sandu pledează pentru aderarea la Uniunea Europeană, existând deja Acordul de Asociere UE – Republica Moldova, iar Igor Dodon susţine continuarea şi dezvoltarea relaţiilor cu Comunitatea Statelor Independente, grupare economică, a liberului schimb, formată din state foste în URSS. Opţiunile fiecăruia sunt deschise, se pledează pentru redresarea economică şi echitate socială în Basarabia. Igor Dodon are un ascendent, uzând de eşecul total a guvernelor pro-europene, pe când Maia Sandu, face vizibil parteneriatul cu Uniunea Europeană. Ambii declamă că vor eradica corupţia.

Oricare ar obţine sufragiul majorităţii alegătorilor „Unirea cu Patria Mamă” a eşuat. Gândiţi-vă doar că 38,4% declară că vorbesc limba moldovenească! Ei nu se declară români, deşi în Constituţia lor, limbă oficială este limba română. Strategia României pentru realizarea Unirii cu Basarabia a fost complet greşită. După 200 de ani de dominaţie rusă, bolşevică, când majoritatea prenumelor – cum am arătat şi la candidaţi, că sunt de origine slavă, ţara e rusificată, a folosit până recent alfabetul slavon, Transnistria desprinsă din teritoriul ţării, sub dominaţie rusă, cu divizia XIV-a rusă prezentă, să vii acum, ostentativ şi să declari iresponsabil, că între obiectivele României, în mandatul tău de preşedinte, este realizarea Unirii, e o mare tâmpenie! E chiar o provocare la adresa independenţei şi suveranităţii unui stat! Aşa a primit combustibil propaganda antiunionistă, pro-rusă, să ne acuze de intenţia de a ocupa prin forţă armată Republica Moldova! Unirea cu Basarabia se va realiza, în viitorul îndepărtat. Se invoca mereu ca model reunirea R.D Germană cu RF Germană, absolut eronat. La noi era vorba de 200 de ani, de dominaţie salvă, totul schimbat, inclusiv grafia latină cu cea slavă, la nemţi era vorba doar de regimul politic, restul societăţii germane a rămas intactă.

Strategiile României de unire au fost greşite, generând dezbinare!

Sunt sigur că Unirea se va produce, poate nu teritorială, dar sigur spirituală, pentru că în gena ereditară mai există fixate trăsături ale străbunilor, care lent, fără şocuri, prin cultură, educaţie şi uzul lingvistic, alături de integrarea economică şi socială, se poate realiza unirea tuturor românilor.

Poziţia mea? Sunt împotriva unirii. Problemele noastre curente sunt extrem de stringente şi complicate. Unirea ar complica enorm situaţia social – economică, chiar şi demografică a României.

Cu cine aş vota? Cu oricare şi cu nici unul!

României trebuie să-i fie indiferent  de regimul politic, menirea ei este de a renaşte românismul în sufletele fraţilor noştri români din Basarabia. Unirea se va contopi în spirit.