Povestea REGALĂ a Castelului din BOCSIG 

bocsig castel
Distribuie:

 

Scriam în precedentul articol despre cele două Castele ale familiei Bohus din Șiria, cu prelucrarea unor informații comentate din presa vremii, așa cum au fost ele publicate de Andrei ANDO, în volumul I din cartea 1918. Formarea și deformarea opiniei publice. Agenda unui an istoric (2019). Afirmam că textul publicat, în patru volume, devine o sursă de documentare în vederea cunoașterii unor aspecte prezentate de presa anului. De această dată, mă voi opri la ziua de luni, 11 martie, în care, într-un articol nesemnat din ziarul Aradi Kõzlõny, se prezintă „povestea inedită a castelului din Bocsig”. 

Puțini știu – nici măcar cei din zonă – că Bocsig, pe la 1870, a fost „sediul casei regale sârbești”, a familiei Karagheorghevici, fiind construit de Alexandru, principele, tatăl lui Petru, regele Sebiei. Scrie în „poveste” că Alexandru a fost detronat în 1858, fiind obligat să părăsească țara. Familia regală renegată se mută într-un mic palat la Budapesta, pe care, mai apoi, pentru siguranță, l-a schimbat cu conacul moșierului Laslo Iozsef din Bocsig. Nefiind suficient de arătos și confortabil pentru membrii familiei regale, conacul a fost dărâmat, iar pe locul respectiv, în chiar centrul localității Bocsig, s-a înălțat „un castel modern”, în stil roman și cu geamuri impunătoare, cu camere înalte și ample, cu o frumoasă arhitectură nobiliară, cu subsol și două nivele. Patru camere erau spre șosea (sufrageria, sala de mese și două dormitoare), aranjate în jurul unui hol imens, cu coridoare largi și cu vedere spre spațiul verde al grădinii. Aici au crescut prinții Arsenie, Gheorghe și Petru, amestecându-se cu copiii țăranilor bocsigani, dar crescând au plecat fiecare la școlile imperiului. Mama prinților, cu numele Persida, moare la Bocsig, unde este înmormântată, pe piatra funerară fiind înscripționat că aici își are „somnul de veci mama regelui sârb, Petru, Persida, principesa Karagheorghevici”.

Zice jurnalistul, în continuarea povestirii, că băieții mai mari au fost foarte neastâmpărați, creând nenumărate probleme tatălui lor, regele văduv. Arsenie a plecat la Paris, iar Gheorghe a apucat drumul spre Regatul României, unde familia avea un domeniu regal. Avea patima consumului de bani pentru femei, jocuri de noroc, chefuri cu mult alcool. La Paris, Arsenie intră în anturaje dubioase și cheltuitoare, practică jocurile de cărți, amanetează proprietăți, făcând presiune asupra părintelui spre a-i trimite bani. Cu asemenea feciori-prinți, necazurile tatălui creșteau, ajungând la disperare, când în fața Castelului a oprit caleașca unui marchiz, anunțându-l pe fostul Rege că a devenit stăpânul de drept al proprietății. Parizianul Arsenie pierduse la cărți întreaga avere. Părăsind, în disperare și necaz, Castelul din Bocsig, fostul Rege al Serbiei se instalează într-o locuință în Timișoara, unde moare după scurt timp. Iată o istorie regală într-o localitate din județul Arad. Acum, în Castelul din Bocsig funcționează școala. Doar clădirea și mormântul uitat al prințesei-mamă amintește taina surprinzătoare a unor destine regale dramatice.

Sursa Foto: Liga Transilvania Democrată

 

Categorie: Opinii
Etichete: Andrei Ando, anton ilica, bocsig, castel bocsig
Distribuie:
Articolul anterior
[SCRISOARE DESCHISĂ] Dr. Robert Daniel Rădoiaș: „Activitatea artistică a Filarmonicii de Stat Arad, încă de STAT, este grav afectată de activitatea managerială a domnului Orban”
Articolul următor
UTA mai face o repetiție înainte de plecarea în cantonamentul din Antalya

1 comentariu. Leave new

  • avatar of love history
    Love history
    31 ianuarie 2020 14:15

    Pt pasionati.Bocsigul are o carte autobiografica scrisa de un preot in anii 70 , pr.Frentiu daca nu ma insel.Acolo sunt multe marturii interesante despre viata comunitatii.Ar trebui salvata in format digital pana nu i prea tarziu.

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui Love history Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

gheorghe schwartz

Răspunzându-le prietenilor

Nici nu mai este necesar un cutremur pentru a se prăbuși clădirile. Îngrozită, proprietara unei firme mi-a spus că pereții au început să crape. ATENȚIE! ÎN FOSTA PIAȚĂ A CATEDRALEI…