Poziţionare, loialitate şi control (1)

basil muresan
Distribuie:

 

Sâmbăta trecută, o bună prietenă, de meserie, şi chiar de formaţie, comunicator, îmi împărtăşea o părere personală, ceva între sfat şi avertisment: Basil, va trebui, mai devreme sau mai târziu, preferabil mai devreme, să te poziţionezi. Clar. Deoarece oamenii nu înţeleg conceptele pe care le tot plimbi tu, adică dialog, conlucrare, faptul că şi alţii pot avea dreptate, că jocul trebuie să fie în limite, că fiecare poate greşi, şi fiecare poate fi tras la răspundere, fie şi doar de către un observator din presă.

Am stat şi am cugetat la ce mi-a spus prietena mea şi am realizat, pentru a mia oară, că împărtăşim un crez oarecum asemănător, dar cu finalităţi drastic diferite. În sensul că am foarte clar sentimentul că sunt mai mult controlat decât citit, mai mult, am certitudinea asta, deoarece tot ce facem mai nou e să îi verificăm pe ceilalţi, să le contabilizăm postările, like-urile şi share-urile, să le numărăm pozele care ne avantajează pe noi, şi tot aşa, creionându-le imaginea şi loialitatea. Pentru că despre asta vorbim, despre faptul că măsurăm loialitatea în cât de lipsit de personalitate e un om, fie el membru de partid, angajat sau jurnalist. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Loialitate înseamnă obedienţă, nu luciditate. Astfel, o poziţionare corectă ar însemna să fii de acord cu absolut totul dintr-o parte, şi cu absolut nimic din cealaltă. Bine, dar ce facem cu independenţa? Şi ce preţ să punem pe renunţarea la ea? Şi, de fapt, cum arată presa arădeană azi, din punctul acesta de vedere?

Aici m-a ajutat foarte mult o discuţie cu prietenul meu Cristi. Definiţia sa a fost magistrală, atât în prezentare, cât şi în acurateţe. În sensul că presa arădeană e ca o fată din Lipova, angajată la stat în Arad, care vine cu autobuzul în fiecare dimineaţă la serviciu. O fată frumuşică, cu dinţi falşi şi prost lucraţi, cu un vag iz de motorină, şi destul de curvă. Fata noastră nu deranjează pe aproape nimeni, face cafele pentru toţi, şi se poziţionează întotdeauna capră. Presa locală nu se uită niciodată în ochii libidinoşilor care o abuzează. Dacă nu îi vede, poate nu există.

Acestea sunt vremurile pe care le trăim. Unii dintre noi, mai trecuţi prin viaţa asta, ne mai vedem, şi ne amintim cum era acum douăzeci de ani, când presa făcea cărţile în politică şi, sincer, era la fel de rău. Pentru că eram dincolo de amatorism, amuşinam urmele CNN şi credeam că schimbăm ceva. Fără să ne dăm seama că eram tot într-un film prost, regizat de alţii, palide dubluri ale altor dubluri, într-un deja obişnuit carusel al nesfârşirii. Şi mai trist e că, chiar dacă unii dintre noi ne-am prins, lucrurile rămân la fel, doar unii dintre actori se mai schimbă, curvia şi ipocrizia şi controlul rămân.

A propos de depresia în care pot arunca trei din cei cinci cititori ai mei, asta nu-i nimic, să vedeţi ce vine. Să vedeţi ce ni se pregăteşte…

Categorie: Opinii
Etichete: Basil Muresan, pledoarii, politica, pozitionare, presa
Distribuie:
Articolul anterior
Un arădean de 25 de ani s-a specializat în alimentat pe gratis. L-au prins după ce a tras țepe în serie benzinăriilor
Articolul următor
[ACTUALIZARE] Robu, Ciuhandu și alți trei (foști) edili timișoreni – inculpați oficial în dosarul „mafia imobilelor”. „Miza” DNA ar fi premierul Grindeanu [COMUNICAT DNA]

3 comentarii. Leave new

  • lipsite de argumentul unui caracter puternic, care să emane încredere, vorbele multe, oricât de frumoase și bine rânduite, rămân fără acoperire!
    asta ne lipsește atât în presă, dar mai ales în spațiul public. cât despre de politică … parcă nici nu mai merită să ne întinăm gândurile!

    Răspunde
  • avatar of silviu dascal
    Silviu Dascal
    18 februarie 2017 16:12

    Nu te stresa Boss. La primul skandal al sefului ei o sa vada si prietena ta ce inseamna pozitionarea …
    #askandrei

    Răspunde
  • Ni s-a pregătit deja: feisbuku’. Pe lângă „authorii” de acolo, cred că Tifi, Dani Albu, Mihuța (cel mic), Răzvan Crețu, Romi, Alin, Ando sau alții din presa arădeană „independentă pe bani”, sunt sfinții apostoli.

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui A.Rādeanu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…