Fără îndoială, venirea la Arad a domnului Mihai Fifor a marcat o pagină de succes în politica locală, un pas uriaș în planul carierei sale personale și un plus de imagine pozitivă pentru PSD.
În ceea ce mă privește, am discutat o singură dată, mai pe larg, cu dl .MIHAI FIFOR și ne-am mai întâlnit de câteva ori ocazional. Dar nu despre ministrul de astăzi doresc să scriu, cu toate că a vădit inițiative lăudabile pe mai multe planuri, ci despre OMUL Mihai Fifor, astfel încât vă invit să rețineți acest episod de viață, ce ar putea fi a fiecăruia dintre noi.
Având la început de Iunie o aniversare a promoției noastre de liceu, printre colegi, ca întotdeauna de mulți ani încoace, în comitetul de organizare era B.D. (Nu îi dau numele integral deoarece mă refer la fapte care dor). Colegul meu de liceu, cu eforturi extraordinare, abia umbla. Nu- l văzusem de mult timp. Aflasem abia atunci că, de un an și două luni, așteaptă imunoglobulina la un spital timișorean. Urmărindu-i dificultatea pasului, am fost, deopotrivă șocată și indignată. Și, imediat, m-am gândit pe cine aș putea ruga să-l ajute. Colegului meu i se comunicase telefonic că „nu se află pe lista celor care urmau să primească imunoglobulină, ci va trebui să aștepte o nouă tranșă.” Până când? – nu i s-a specificat…
Profund impresionată de situația colegului meu și conștientă că acest caz este, în primul rând, o eroare de sistem, m-am gândit să mă adresez unui parlamentar de Arad, spre a-i înfățișa cazul acestui om ce avea stringentă nevoie de ajutor. Așa că i-am prezentat cazul senatorului și ministrului Mihai Fifor și, astfel, am avut ocazia să descopăr OMUL din spatele ierarhiilor publice. Sensibil la suferință și la boală, prompt, profund implicat când i se solicită sprijinul. Vă mărturisesc marea- mi surpriză și totodată puternica impresie pe care mi-a lăsat-o demnitarul pornind de la soluționarea acestui caz umanitar. Este reconfortant să descoperi că într-o lume minată de controverse și egoism, de trădări și de interese , există, chiar dacă rarisim, politicieni care nu au uitat că sunt, în primul rând, OAMENI cu majuscule.
De aceea domnul Mihai Fifor binemerită aprecierea noastră.
Țin să notez intenționat la final că, în mod cu totul regretabil, descoperirea unui om de acest calibru a coincis cu (re)descoperirea cinismului inimaginabil al unui, teoretic, cadru menit și plătit de stat ca să ajute oameni: un medic care (probabil cu gândul la pacienții de la clinica-i privată) l-a rugat pe colegul meu să renunțe deocamdată la imunoglobulină – altfel spus, să-și aștepte, liniștit și resemnat, SFÂRȘITUL. Atitudinea acestui nedemn „slujitor al lui Hipocrate” aș vrea să cred că reprezintă un caz izolat, dar poate constitui un memento pentru conclavul halatelor albe și nu numai.
Iar episodul trist al colegului meu de liceu, bolnav cronic de șapte ani, insultat și trimis să moară de un medic și salvat de un ministru, poate genera o REFLECȚIE ASUPRA OMENESCULUI DIN NOI – atât de rar, din păcate, în lumea de azi.
1 comentariu. Leave new
Felicitari