joi, mai 19, 2022

Privire retrospectivă dinlăuntrul politicii arădene. Gheorghe Falcă – un demagog malefic și toxic

 

Am ezitat îndelung până să scriu aceste rânduri. Ultimele evoluții pe scena politică, în ansamblu, dar și în special în Municipiul și județul Arad, perspectiva alegerilor palamentare și toate aceste vânzoleli din sânul partidelor, m-au convins că am  și obigații față de cetățenii Aradului care m-au adoptat și m-au tratat cu căldură încă din primele zile în care am ajuns aici, în calitate de comandant al Penitenciarului Arad.

Dupa anul 2001, anul pensionari ca militar, am făcut una din cele mai mari greșeli din viață, privind acum retrospectiv. Am acceptat invitația de a deveni membru al Partidului Democrat, fiind cooptat în biroul permanent municipal al acestui  partid.

În calitate de comandant am colaborat cu reprezentanții locali ai tuturor partidelor și am cunoscut, mai mult sau mai puțin, diverse persoane cu funcții de decizie, prefecți, primari, parlamentari etc. Unii m-au impresionat prin comportamentul elevat și dorința sinceră de a împinge lucrurile înainte. Am avut șansa, unică poate,  de a-l fi cunoscut pe marele poet Ioan Alexandru, deputat de Arad, care venea deseori în zilele de duminică  la penitenciar și propovăduia cuvântul lui Dumnezeu celor aflați în grija noastră.

Foarte mulți dintre politicienii Aradului m-au dezamăgit. Este suficient să pomenesc de Branc Mitrut (Dumnezeu să-l odihnească), omul cu agenda în care notase conștiincios toate comisioanele, care a stat ascuns în propria casă o bună perioadă de timp pentru a nu fi arestat…  Dorel Popa, alt primar decedat al Aradului, pe care l-am demascat în afacerea „Supersem”- în care a restituit unor așa-ziși țărani, întreaga suprafață a stațiunii de cercetare și producție legumicolă (cu complicitatea prefectului din acea vreme, ministrului agriculturii și a unor funcționari din ADS). Lista poate continua cu mulți alții care au compromis imaginea Aradului.

Apariția pe scena Aradului a lui Gheorghe Falcă a însemnat pentru mulți un moment de cotitură. S-au demarat lucrări ample de modernizare a orașului. Cetățenii Aradului au fost supuși , sistematic, unui bombardament mediatic, susținut de toată media aradeană. Gheorghe Falcă se află deja la al patrulea mandat și se pregătește pentru a candida la viitoarele alegeri parlamentare.

Din această pespectivă, cu adevărat sumbră , doresc să atrag atenția alegătorilor, concitadini ai mei, asupra acestui personaj malefic, la fel de toxic ca și nașul său Traian Băsescu, asta dacă nu il chiar și depășește.

În calitate de membru al biroului permanent municipal al organizației care l-a propus și susținut în alegeri, m-am întâlnit, săptămânal, cu domnia sa și asta mă face să cred că sunt în măsură să mă pronunț în ceea ce-l privește.

Gheorghe Falcă a fost catapultat la Arad, din postura de Președinte al Organizației Naționale de Tineret a Partidului Democrat. Și-a câștigat o anumită notorietate în calitate de vicepreședinte al Consiliului Județean, profitând din plin de prestația lamentabilă a președintelui de atunci, un liberal, al cărui singur merit a fost de a fi finul lui Călin Popescu Tăriceanu.

Principalele preocupări și obiective așa – zis politice ale lui Gheorghe Falcă pot fi sitetizate astfel:

Folosirea organizației de partid pentru a accede la resurse și a se îndestula pe sine și pe cei din grupul de interese.

În acest scop i-a îndepărtat din partid pe toți cei care nu puteau fi manevrați Așa au dispărut din organizație oameni ca Livius Ioja,  fostul președinte al organizației municipale, Lucian Stângu – distins professor de drept, Adi Pica – un om de afaceri serios și inclusiv socrul său, Gheorghe Seculici (în opinia mea, cel mai bun politician al Aradului ) și mulți alții.

E plin de legende urbane care-l fac pe Gheorghe  Falcă cel mai dur negociator al comisioanelor. Dacă pe timpul lui Drumitru Branc procentul comisioanelor nu depășea 10%, în ultima vreme acestea se apropie de 30%. Cu totul întâmplător, în urma unui accident de circulație soldat cu avarierea a două semne de circulație, am aflat prețurile practicate de UTI,  prețuri care sunt de 4-5 ori mai mari decât prețul pieței.

Presa, până și cea  locală, pe față sau mascat aservită, a scris despre celebrele bănci și coșuri de gunoi de pe strada Mețianu care au costat fiecare cât un autoturism Logan nou. Lista lucrărilor scumpe și de proastă calitate este lungă, inclusiv această batjocură cu pistele de biciclete în care s-au investit peste 3 milioane de euro.

Toate proiectele lui Gheorghe  Falcă par să fie simple instrumente de sifonare a banului public-  chiar dacă ele sunt prezentate , recunosc,  extrem de convingător, ca fiind benefice pentru comunitate. Așa se explică că cetățenii naivi ai acestui oraș l-au votat de atâtea ori.

Ca unul care i-am stat în față de atâtea ori, mi-am permis să identific anumite trăsături de comportament care îl fac un personaj extrem de primejdios pentru toți cei care încearcă să aibă o altă opinie.

Domnia sa nu acceptă dialogul, are convingerea, aproape maladivă,  că este unic, că este singurul care  poate decide în orice problemă, indiferent de natura acesteia. Am sesizat la el manifestări aproape paranoice, sentimentul că se consideră un Supraom, capabil să facă lucruri imposibile pentru alții, că toți cei din jur trebuie să I se supună necondiționat, că este singurul care pare să știe ce și cum trebuie făcut.

Este incapabil să lucreze în echipă. Dacă aveți curiozitatea să analizați cv-urile consilerilor locali promovați de el, veți avea surpriza să descoperiți persoane fără o pregătire solidă, așa – ziși oameni de paie care votează fără să-și pună întrebări.

Pentru mine, deja celebrul  caz „fabrica de zahăr”, a constituit dovada felului în care Gheorghe Falcă a reușit să dea  lovitura prin mijlocirea acelor consilieri care au votat, cu ochii închiși, vânzarea unui teren în valoare de 2,8 milioane de euro cu numai 800.000 euro. Chiar dacă în final instanța de judecată a acceptat opinia unui expert, nimeni nu mă poate convinge, că diferența de preț reprezintă valoarea clădirilor aflate pe acest teren. Clădiri care au fost deja demolate. Deci e facil de dedus că aceste clădiri nu au adaugat valoare terenului, din moment ce penru eliberarea lui s-au cheltuit sume considerabile. Dealtfel, un onest procuror arădean, mi-a mărturisit uimirea lui atunci când D.N.A  a trimis în instanță un procuror fie incompetent, fie total dezinteresat, care i-a permis apărării să manevreze cu succes în favoarea „ inculpatului” Falcă.

Nu vreau să se creadă că sunt convins de faptul că  ceilalți competitori în viitoarele alegeri constituie o alternativă mai bună. Din păcate, în scurta mea carieră politică, dar și din experiența unui simplu cetățean, am ajuns la concluzia că toate partidele politice din România sunt instrumente folosite de cei care le conduc pentru îmbogățire și magnetizarea  de resurse de orice fel. Niciun personaj politic  nu urmărește cu adevărat interesul public, nevoile semenilor sau propășirea patriei pe care o declamă cu emfază, prin toate mijloacele. Exemplul PSD-iștilor, un partid zice-se de stânga, în frunte cu Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Radu Mazăre și toți cei care ating limita penală din  acest partid, care poate câștiga viitoarele alegeri, este simptomatic pentru România de astăzi.

Până și cei mai mărunți politicieni, consilieri locali  și nu mai vorbesc de primarii celor mai mici și sărace comunități, nu urmăresc decât să câștige câte ceva, oricât. Puținele excepții nu fac decât să confirme această regulă din politica românească.

Personal, odată ce m-am  lecuit de politică,voi încerca să găsesc alte modalități de a le fi util oamenilor din jurul meu, de a pune umărul la reconstrucția radicală a sistemului de guvernare așa cum l-am descoperit în țările din Europa atunci când am avut șansa să mă deplasez mai mult sau mai puțin oficial și de unde am revenit cu idei noi și, sper, nu imposibil de aplicat în România.

Chiar dacă nu întrezăresc nicio perspectivă imediată, îmi cultiv optimismul și  sper ca, la un moment dat, să se producă acel declic și să  apară acei oameni valoroși moral și profesional, ținuți  astăzi în umbra unor impostori sau demagogi care au acaparat scena politică.

 

 

 

 

Ultimele Știri

Related news

4 COMENTARII

  1. Sa fii membru in biroul permanent municipal este un mare rahat, asta in asa functie de 2 lei nu avea de unde afla „afla” tot felul. Asta e ori un mic securist care acum isi ia si el niste bani si mananca rahat, ca de, ce dracu` sa faci inainte de alegeri. De voi nu ma mir Luciane, ati devenit sclavii lui Fifor.

    • Asta e un om care a condus Penitenciarul Arad timp de 25 de ani… cu grade de nu-ti imaginezi 🙂 (Mai da si tu doua-trei telefoane, ca sa vezi cine a fost si cine / ce e Marin Bucur) Ca „am devenit sclavul” acestui gen de colaboratori… pff… asta am fost de cand lucrez in presa! – să nu cumva sa faci gafa (de)ontologica sa crezi ca presa e altceva… oriunde si oricare de pe lumea asta! 😀

      P.SSST: Cu Fifor m-am vazut in acelasi birou o singura data in viata mea si am schimbat doua banalitati.

  2. Mai întâi vreau să-i dau cu flit unuia ce postează pe CRITICARAD.RO oline, care îi dă limbi lui Falcă, fără să-l nominalizeze. Îşi zice „CETĂŢEAN” dar nu e decât un Gică Contra nespălat…. La gură ……………..
    În rest, mi-aduc aminte când dl Colonel Bucur cocheta cu politica. Ce nu ştia domnia sa? Că politica e mare curvă, dragă domnule!
    Acest pui de băsist, poate nu ar fi fost atât de nociv, dacă nu lua modelul lui Băsescu. Acum, după ce se descoperă ce şmenării a făcut acest marinar contrabandist cu ţara asta, poţi să intuieşti ce au făcut şi ucenicii lui.
    Eu, regret cel mai mult, de degradarea morală, culturală şi umanitară a românilor, în urma impunerii unor oportunişti imorali, fără carte şi fără Dumnezeu.
    Aici nu e vorba doar de Arad – unde oamenii de calitate şi de cultură sunt divizaţi cel puţin în trei tabere – ci de ţara întreagă.
    Dacă Băsescu, Blaga, Boc, Videanu şi Nuţii – Spaima Constituţii – etc. au fost reperele şi modelele noastre naţionale, atunci ne merităm soarta.
    O menţiune.
    Greşit, domnul Bucur îl include pe prof. univ. dr. Adrian Năstase, profesor asociat la Sorbona III, în rândul penalilor, când el este victima aceloraşi mizerabili şmenari.
    Încolo, numai de bine! Că vine iarna. Iar, iarna nu-i ca vara !

    • totul ar fi fost super ok de penultima frază nu o aruncai înspre ventilator!

Comentariile sunt închise.