Reinventarea dușmanului

Viktor Orbán şi coaliţia sa Fidesz-KDNP au câştigat alegerile generale de duminică şi şi-au asigurat o majoritatea constituţională de două treimi în parlament, obţinând potrivit rezultatelor preliminare anunţate de autoritatea electorală naţională 133 de mandate parlamentare din cele 199. Viktor Orbán va începe astfel un al treilea mandat consecutiv de premier, care ar putea dura până în 2022. E genul de veste care trimite fiori reci pe șira spinării unei Europe debusolate, îmbătrânite, ipocrite și birocrate. E, însă, o victorie meritată, gândită și lucrată ani de zile, cu perseverență obstiantă. „Am câştigat, Ungaria a câştigat o mare victorie”, şi-a anunţat Orban susţinătorii adunaţi în număr mare în apropiere de Dunăre, la Budapesta. „Am lăsat în urmă o mare bătălie, am obţinut o victorie crucială, avem şansa de a apăra Ungaria”, a declarat politicianul naţionalist de dreapta. Duminică după ce a votat, premierul Orban a declarat că va proteja în continuare interesele Ungariei, pentru că îşi iubeşte ţara şi luptă pentru ea, spunând că ”UE nu este la Bruxelles, ci este la Berlin, la Budapesta, la Praga şi la Bucureşti”.

Desigur, e interesant faptul că primele felicitări pentru victorie le-a primit de la Marine Le Pen, preşedinta Frontului Naţional din Franţa, de extremă dreaptă. Cu toate acestea, Viktor Orbán s-a îndepărtat de linia hardcore a foștilor săi aliați, Jobbik, care au obținut un neașteptat de slab 20%. Ceea ce i-a câștigat pe unguri, pe lângă linia economică naționalistă, de re-creere a unei stabile clase mijlocii, pe lângă atitudinea fățișă anti Bruxelles în problema emigranților, a fost acea reinventare a dușmanului. Ungurii sunt ca și noi, votează la negativ. Ca urmare, dăm cu bățul în direcția celui mai aprig păstor, cel ce ne poate feri de cele mai multe pericole. Viktor Orbán a dat un nume nou acestor pericole. Nu au mai fost românii, care îi oprimează pe ungurii din Ardeal, după ce le-au furat țara (adică discursul preferat de foștii aliați, în frunte cu Vona Gabor). Imigranții musulmani, un fost pericol, au fost excluși din tiradele de campanie. Până și afaceriștii evrei au fost lăsați pe planul doi. Orbán a dat o singură față pericolului. Soros. Si a făcut-o bine.

Un dușman este, probabil, cel mai important atu în politica statelor din Estul Europei. Dar nu numai. Rămânând în acest spațiu, putem vedea cum, generații întregi, nui s-a construit arhetipul dușmanului perfect. Pentru unguri, românul murdar, ignorant și leneș, pentru români, ungurul crud, sălbatic și arogant. Pentru croați, sârbii sălbatici, pentru sârbi, croații lacomi. Și tot așa. În acest tragic creuzet al fostului Imperiu Habsburgic, dușmanul a fost, de cele mai multe ori, mai important decât orice mesaj de construcție sau reconstrucție. Amenințarea e mai importantă decât orice.

Viktor Orbán a reușit ceva remarcabil. A dat o față răului. L-a făcut palpabil. Oamenii au relaționat cu imensele bannere înfățișându-l pe George Soros cu un zâmbet șui și cu o căutătură vicleană. În epoca rețelelor sociale și al furtului de date pe internet, Orbán a câștigat la maniera la care câștiga un austriac necunoscut, în Germania anului 1933. Însă mult mai categoric.

Vox populi…