Acasă CULTURĂ Rupe-te 5 minute și 21 de secunde din ce faci și ascultă...

Rupe-te 5 minute și 21 de secunde din ce faci și ascultă cum își cântă singurătatea un copac în cea mai pură și dură muzică pe care ai auzit-o vreodată

0

 

Bartholomäus Traubeck „este un artist multimedia născut în 1987 la Monaco, care trăieşte şi munceşte la Viena. Lui Traubeck i-a venit ideea să secţioneze transversal un trunchi de copac, asemenea unui disc de vinil şi să-l asculte la un pick-up special” – cităm de pe ziarulmetropolis.ro.

Care-i fizica? E simplu! 

„Inelele de creştere, conturate în fiecare secţiune, sunt traduse în sunete cu ajutorul unui computer. Tehnologia din spatele acestei invenții nu este atât de complicată pe cât pare. Datele colectate de către camera video sunt transmise la un calculator care interpretează o piesă de pian într-un program numit Ableton Live. În esenţă, Traubeck a creat o bibliotecă în care se regăsesc o mulţime de astfel de înregistrări” – citim în același articol.

Care-i metafizica? Ei… aici e complicat! 

Cele 5 minute și 21 de secunde de înregistrare audio a, practic, vieții copacului (un frasin) ales aproape aleatoriu de artistul european refac, efectiv, istoria muzicii universale de la Pitagora la Ligeti. Ai impresia că asculți o compoziție mixtă la care au lucrat Bach,  Mozart, Beethoven, Chopin, Mahler, Stockhausen și Cage asistați de toți restul. E tot ce poate fi mai complex în materie de MUZICĂ PURĂ + EPIC. E ceva ce se potrivește oricărei atmosfere: o poți pune și la înmormântări, și în filme de groază, dar și la nunți, după 2 noaptea, și când faci dragoste, pe repeat.
E o poveste sonoră inexplicabilă și logică în același timp – și nu cred că doar pare, ci și este compusă direct de Dumnezeu. E esența vieții însăși.

Subiectiv-poetic

La început am crezut că-i fake, apoi m-am speriat, după care am început să mă îndrăgostesc de ea. Acum mă sperie și mă mângâie în același timp și presimt că va deveni compoziția mea preferată… compoziția mea-matrice. O voi cita, cred, la nesfârștit către infinit, inclusiv după ce voi îngrășa țărâna de la rădăcina unui copac care își va trăi muzica singulară cât o vrea Stăpânul… indiferent care va fi fost acesta. Și chiar dacă nimic nu va rămâne după mine în afară de o infim audibilă notă întregind un acord pe cât de sublim, pe atât de singular – ei bine, știu sigur că va rămâne ceva frumos. 

Foto: traubeck.com

Exit mobile version