N-CAZURI

Serviciul telefonic 112 la Arad – imaginea în oglindă a unui sistem infect

 

E normal în 2016 să aștepți salvarea o oră?! După 45 de minute de la primul apel să suni iar și să ți se răspundă cu același calm birocratic „să ai răbdare”?
Domnilor politicieni, mai rupeți -vă de la gură, că părinții noștri mor din cauza voastră! Eu sunt în această cauză și nu pot să fac nimic din cauza sistemului vostru sanitar infect!
Observ că Zilele Aradului și banii cheltuiți pe aceste zile contează mai mult pentru cei aflați la putere decât cei care mor în spitale și acasă „din cauza lipsei de personal” – cum am aflat de la surse.

Acesta este mesajul (prelucrat, cu acordul autoarei) pe care actrița Carmen Vlaga de la Teatrul de Stat „Ioan Slavici” din Arad l-a postat pe pagina sa de facebook – după ce luni, 5 septembrie, a trecut prin coșmarul așteptării ambulanței, cu tatăl, în vârstă de 74 de ani, aflat într-o criză cardiacă spontană.

Nu este, nici pe departe, primul caz de acest fel și nici unul rar…

dar ceea ce-l face exponențial și revoltător totodată este „amănuntul” că între apelul la 112 al aparținătorului bolnavului și momentul în care cei de la dispecerat au anunțat Serviciul Județean de Ambulanță au trecut nu mai puțin de 50 de minute! Carmen Vlaga ne-a relatat că „un domn de pe salvare, după ce le-am reproșat că au venit atât de târziu, mi-a arătat, pe telefon și pe ceas, că Ambulanța a ajuns în 10 minute de la primirea apelului la 112. Cum Dumnezeu să treacă 50 de minute de la primirea apelului la dispeceratul 112 și transmiterea acestuia la ambulanță?! E vorba de o viață de om care atârnă de câteva minute… poate secunde! Ce lucruri mai importante ai de transmis pe parcursul a 50 de minute, de la un telefon?” 

Cităm de pe site-ul 112 – secțiunea „ce este și cum funcționează”

Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă este constituit în scopul furnizarii către cetăţeni a Serviciului de urgenţă 112 şi asigură preluarea apelurilor de urgenţă de la cetăţeni şi, după caz, transmiterea acestora către agenţiile specializate de intervenţie, sau al prelucrării lor şi alertării directe a echipajelor de intervenţie în vederea asigurării unei reacţii imediate, uniforme şi unitare pentru soluţionarea urgenţelor. (…) Sistemul asigură cooperarea între agenţiile specializate de intervenţie ale Poliţiei, Pompierilor, Ambulanţei, SMURD şi Jandarmeriei care au obligaţia de a asigura intervenţia la urgenţe.

Așadar, doamnele sau domnii de la 112 nu trebuie decât să dea un click și să vorbească la microfonul din dotare în termeni tehnici, prestabiliți și ficși, pentru a retransmite un apel dintr-o parte într-alta… ceea ce, la un calcul simplu… să tot dureze 10 secunde… hai 60 de secunde… presupunând că o singură persoană de acolo are de transmis alte 6 mesaje de extremă urgență care nu suportau amânare – sau erau mai importante pentru neam și țară decât infarctul unui pensionar. Hai… 10 minute dacă era război! Dar 50 de minute sunt – absolut la propriu, în cazuri precum cel de față – o viață de om.

Față de aspectul politico-administrativ propus reclamat… 

să se calculeze câte salvări s-ar fi putut cumpăra și câte echipaje se puteau plăti cu – de exemplu – cele 3 milioane de euro care s-au dus doar în anul ăsta pe chefuri publice și alți cârnați… sigur… „priorități mai prioritare” decât viețile oamenilor.
Prin urmare, cum să fie altfel Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență decât Sistemul în totalitatea lui?!
N-are cum!

Foto: www.mcsi.ro

 

 

Lucian Valeriu, 6 septembrie 2016 2:32