Sfântul Mucenic GHEORGHE: Semnificație creștină, tradiții și superstiții la români

sfantul gheorghe
Distribuie:
Repere din viața Sfântului Gheorghe

Sfântul Mucenic Gheorghe este cinstit în fiecare an pe data de 23 aprilie. Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini. A trăit în vremea împăratului Diocletian (sec. al IV-lea). Datorită vitejiei și victoriilor sale, ajunge conducător de armată.

În anul 303, împăratul Diocletian a început lupta împotriva creștinilor. Au fost dărâmate lăcașuri de cult, au fost interzise adunările creștinilor, arse cărțile sfinte, iar cei care refuzau să aducă jertfă zeilor erau uciși. Cu toate acestea, Sfântul Gheorghe nu se teme să-și mărturisească credința în Hristos, motiv pentru care va fi întemnițat și supus la diverse chinuri: loviri cu sulița, tras pe roată, îngropat în var, acoperit cu lespezi de piatră puse pe piept etc, dar nicio tortură nu l-a făcut să renunțe la credința sa.

Martorii acestor suferințe, uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat și că a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credința în Hristos. Minunea învierii celui decedat a convins-o și pe împărăteasa Alexandra, soția lui Diocletian, să treacă la creștinism.

Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jertfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, zi rămasă de atunci ca zi de prăznuire.

Sfântul Gheorghe în iconografie

Iconografia păstrează imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Este vorba despre o legendă pioasă, în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur.

Această imagine a sa a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu diavolul. Mai este reprezentat într-o mantie roșie, culoarea reprezentativă pentru martiri, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar în veșminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoșă sub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă.

Sfântul Gheorghe pe Steagul Moldovei

Reprezentarea Sfântului Gheorghe doborând balaurul este prezentă și pe Steagul Moldovei, aflat la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos. Pe acest steag se află și rugăciunea Sfântului Ștefan cel Mare către Sfântul Gheorghe:

„O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea aceasta și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Și aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale“.

Totodată, pecetea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei poartă chipul Sfântului Gheorghe, preluat după steagul de luptă al Sfântului Ștefan cel Mare.

Sfântul Gheorghe ca ocrotitor

În 1222, regele Angliei, Richard Inima de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale și al întregii țări. Regele Edward al III-lea a înființat „Ordinul St. George”, iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei, „Union Jack”.

Marele Mucenic Gheorghe este considerat și ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei fiind totodată și ocrotitorul armatei române.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe

În ajunul sărbătorii de Sfântul Gheorghe, pe 22 aprilie, denumită popular Sângiorzul vacilor sau Alesul, se desfășoară o serie de obiceiuri care marchează ritualic începutul anului pastoral, fiind o sărbătoare a ciobanilor.

Obiceiurile legate de Sfântul Gheorghe presupun alegerea de către ciobani, a locului unde se va face strunga sau stâna, alegerea mieilor și pregătirea oilor pentru primul muls, precum și prepararea primului caș.

În ajunul sărbătorii, găleata în care urmează să se pună laptele de la primul muls e pregătită ritualic:

Se toarnă „apă curgătoare, adică din râu” sau „apă neîncepută din fântână” și iarbă nouă și verde. Marginea găleții este decorată, în ajunul zilei, cu fire de salcie, împletite într-o cunună subțire, cărora li se adaugă uneori un ban de argint. Mănunchiul de plante este aruncat apoi într-o fântână, rostindu-se „Așa să izvorască laptele în pulpa oii, ca apa în fântână!”, având rostul de a asigura o cantitate îndestulătoare de lapte.

În unele zone, în ajunul sărbătorii,

pe marginea găleții în care se mulg pentru prima dată oile se așeza „colacul oilor”, de forma unei cununi, preparat din făină de grâu curată, cu apă și sare, uns cu gălbenuș de ou. Colacul era apoi luat de doi păstori care trăgeau de el pentru a-l rupe, existând credința că cel care rămâne cu partea mai mare va avea noroc la oi.

În alte zone, în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, la primul muls se folosește, în locul colacului, o cunună din ramuri verzi, care are ca scop, pe de o parte, asigurarea belșugului de lapte și, pe de alta, protecția împotriva forțelor malefice.

Ajunul zilei de Sfântul Gheorghe este caracterizat în credința populară de prezența spiritelor malefice, strigoi și strigoaice, care umblă noaptea pentru a lua mana laptelui de la vaci. Prevenirea acțiunii strigoilor de mana se realizează, în ziua de Sfântul Gheorghe, prin intermediul unor practici variate: ascunderea sau ungerea cu usturoi a limbilor de meliță (cu care aceștia obișnuiesc să se bată și pe care călătoresc strigoaicele), producerea de zgomote de bucium, afumarea vitelor, grajdurilor și a stânelor, așezarea ramurilor de rug la ferestrele și ușile adăposturilor pentru animale, agățarea spinilor la poartă sau ungerea ugerului vacilor cu usturoi.

Credințe și superstiții în ajun și în ziua de Sfântul Gheorghe

Oamenii stau toată noaptea treji,  ca să fie vioi și sănătoși tot anul.

În ajun, vitele se bagă în holda de grâu și când vin acasă, se ia o mână de grâu care se păstrează și se amestecă în grâul de semănat, ca să se facă mult și frumos la anul care urmează.

Oamenii se bat cu urzici pentru a fi harnici și iuți tot anul.

În dimineața ajunului sărbătorii, femeile scot sculele de țesut afară, ca să răsară soarele peste ele, pentru a avea spor la lucru.

Oamenii se încing cu ramuri verzi ca să nu îi doară mijlocul.

Oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, chiar în ziua de Sfântul Gheorghe, într-o apă curgătoare, pentru a fi sănătoși tot anul și pentru spălarea tuturor relelor.

Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu roua de pe el, este cinstit de toată lumea.

La Sfântul Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoși tot anul și pentru a se proteja de farmece.

Cine doarme în ziua Sfântului Gheorghe, acela ia somnul mieilor și tot anul e somnoros.

La Sân-Georgiu ies preoții și poporul cu crucea în câmp și fac rugăciuni pentru ploaie și mană în culturi.

Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine.

Dacă la Sfântul Gheorghe e zi de post (sec), atunci tot anul este la vite lapte slab. În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an.

Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat iar dacă e ploaie, se face grâu și fân.

Una dintre practicile cu răspândire generală în ziua sărbătorii este împodobirea casei și anexelor cu simboluri vegetale care marchează renașterea naturii.

Emblemele vegetale utilizate variază în funcție de regiune: în Muntenia se pun crengi de tufan sau de păr, în Transilvania rug verde și leuștean, rug sau frunză de fag sau gorun în Banat, și au și rol în protejarea casei și gospodăriei de acțiunea strigoilor de mana.

O metodă eficientă de contracarare a strigoilor, în ziua de Sfântul Gheorghe, o reprezintă plantele cu calități magice, dintre care cea mai redutabilă este usturoiul. Punctele esențiale care fac legătura cu exteriorul și pe unde ar putea intra strigoii – pragul ușii, cercevelele ferestrelor, hornul sunt unse cu usturoi, făcându-se semnul crucii. De asemenea, se consumă usturoi de către oameni, care se și ung cu el pe corp, pe frunte, pe piept, în spate și pe la încheieturi, pentru a fi protejați de orice acțiuni nefaste.

De Sfântul Gheorghe, peste un milion de români își aniversează onomastica

Dintre românii care își aniversează onomastica de Sfântul Gheorghe, peste 800.000 sunt bărbați, cei mai mulți purtând numele de Gheorghe sau Ghiorghe.

Alături de aceștia, vor fi în sărbătoare și cei care poartă numele de George, Gheorghița sau Ghiorghița.

Dintre femei, cele mai multe poartă numele de Georgeta dar și de Gheorghița sau Ghiorghița și Geta.

La mulți ani celor ce poartă numele Sfântului Mucenic Gheorghe.

Surse: Doxologia, Ortodoxia românească, Wikipedia

Foto: basilica.ro.

***

Articol asociat:

Sfântul Gheorghe – în basme, religie și iconografie

 

 

Categorie: Cultură
Etichete: armata romana, credinta, creștinism, ortodoxie, Sfantul Gheorghe
Distribuie:
Articolul anterior
Din Iadul deznădejdii în Lumina Învierii
Articolul următor
„Cuvântul lui Dumnezeu” – Pastorala IPS Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, la Învierea Domnului 2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

balcea 1

Domnul Bovary

Motto: „…domnul Charles-Denis-Bartholomé Bovary, fost subchirurg militar, compromis, prin anul 1812, în nişte afaceri cu recrutarea şi silit în acea vreme să-şi dea demisia, profitase atunci de farmecele sale personale…