CULTURĂ

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – semnificație, ritualuri și tradiții la români

 

 

SEMNIFICAȚIE CREȘTINĂ

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătoriți la 8 noiembrie de către credincioșii ortodocși, fac trecerea de la venerarea sfinților și a moaștelor la cultul îngerilor.

Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând săbii, ca simbol al biruinţei, şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre rai, aceştia fiind consideraţi în tradiţia populară păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, care se roagă lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora.

Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil datează din secolul al V-lea, la început fiind o simplă aniversare a sfințirii unei biserici a Sfântului Mihail, biserică ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol.

Cu timpul, acest praznic a ajuns să i se adreseze și Sfântului Gavriil, ca apoi să devină sărbătoarea închinată tuturor Sfinților Îngeri.

Biserica Ortodoxă își cinstește sfintii încă de la înființare și în calendarul ortodox este fixată o zi de sărbătoare pentru fiecare dintre aceștia. Viața, activitatea și minunile fiecărui sfânt au fost consemnate din primele veacuri creștine și se păstrează până în zilele noastre, sub forma sinaxarelor, proloagelor, mineielor, acatistelor, din care se citește zilnic la slujbele religioase.

8 noiembrie este sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica adună și serbează toată obștea, tot „soborul” Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin.

Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei, 1, 14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria nostră cerească, la „Cerul nou și pământul nou” ce vor să fie. Așadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt „lumea nevăzută”, „cerul”.

După descoperirile Sfintei Scripturi și după mărturisirile Sfinților, îngerii îl iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăreasc și împlinesc voia Lui în conducerea lumilor împărațiilor, a popoarele, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea și călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepți: pe Lot, de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Nașterea Domnului, suferința din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conștiinței: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mișcare bună a inimii, rugăciunea, pocăința, faptele bune, toate acestea se nasc în noi și se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.

La început, toți îngerii au fost făcuți de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseți, de înțelepciune și de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului și al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-și dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Și, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos și cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor și voi fi asemenea cu Cel Preaînalt”. Și amețit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.

Despre căderea lui Lucifer și a îngerilor lui, Scriptura ne vorbește așa: „Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă Satana, diavolul cel ce înșela pe toată lumea, pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el” (Apoc., 12, 7-9). Și așa a căzut Lucifer din cinstea de arhangel, precum grăiește Domnul: „Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer” (Luca, 10, 18). Și asemenea cu el și ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălțându-se, au căzut și demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă, „credința către Stăpânul său, s-a arătat adevărata căpetenie peste cetele celor fără de trupuri”. Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor și a zis: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu?” Mi-ca-El? Că, numele de Mihail asta înseamnează: „Cine este ca Dumnezeu”.

Și așa s-a întocmit soborul, adică adunarea și unirea tuturor îngerilor credincioși lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni și mare folositor și de bine făcător al mântuirii noastre și, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât și în Legea nouă.

Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail serbăm astăzi și pe preafrumosul și înveselitorul Arhanghel Gavriil, ca și acesta, luând chip văzut, multe faceri de bine a dăruit neamului omenesc, arătate în amândouă Testamentele.

Așa, în proorocia lui Daniil, Gavriil este numele îngerului tălmăcitor al vedeniei (Dan., 8, 16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniil înțelesul celor șaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia Hristos (Dan., 9, 21-27). După tradiție, tot el, Gavriil, vestește lui Ioachim și Ana că din ei va să se nască Doamna, Stăpâna noastră, Maria, Născătoarea de Dumnezeu. În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, nașterea lui Ioan, Botezătorul Domnului (Luca, 1, 19). Tot Gavriil anunță Fecioarei din Nazaret nașterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca 1, 28). Unii zic că tot Arhangelul Gavriil a fost îngerul în veșmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe ușa mormântului și a șezut deasupra ei, la ceasul Învierii Domnului. Și el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosițelor vestea Învierii. Și, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toată iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, din început și până la sfârșit. Pentru aceasta și Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, și să cheme darul și ajutorul amândurora, rugându-i ca, prin mijlocirea și rugăciunile lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei și împărăției cerești.

Creștinism versus paganism

Pentru cercetătorii apuseni, raționali și ghidați de modul de gândire specific Apusului, condus de rațiune, cultul martirilor este numai o receptare și o dezvoltare oarecum anacronică a cultului eroilor antici. Cei mai mulți dintre aceștia consideră că în cultul creștin al martirilor a supraviețuit cultul antic al eroilor, argumentând aceasta prin similitudinea actelor cultice care însoțesc aceste credințe.

Tradiția greacă acorda titlul de erou oamenilor ilustri, fie pentru că erau considerați de origine divină, fie pentru mari fapte de vitejie, fie pentru servicii însemnate aduse omenirii; exista convingerea că eroii, imediat după moarte, intrau  în familia zeilor, devenind astfel părtași la natura și puterea divină.

Creștinismul a desființat într-un anumit sens granița între sacru și profan, dând posibilitatea tuturor să devină sfinți. De o parte, dispariția acestei granițe nu înseamnă profanizarea universală, ci deschiderea tuturor posibilităților pentru sfințire, iar de cealaltă parte, a nega putința accesului tuturor la sfințenie înseamnă a nega dumnezeirea activă în umanitatea asumată a Fiului lui Dumnezeu.

Încă din antichitate, aproape toate popoarele creștine au dat naștere la sfinți din sânul lor. Romanii și grecii au dat cel mai mare număr de sfinți din calendarul ortodox, dar nu lipsesc nici sirienii, egiptenii, perșii, armenii, gruzinii, celto-galii, rușii. Din anul 1955 în lista sanctorum au fost trecuți și sfinții de neam românesc.

Cultul îngerilor

Cultul îngerilor are un fundament biblic, fie că e vorba de Vechiul Testament, fie că e vorba de Noul Testament. Cu toate acestea, în creștinismul primar, cinstirea îngerilor , datorită denaturării sau practicării abuzive și eronate a acestui cult. De fapt, este vorba despre două influențe: una venită din partea păgânilor care-i asimilau pe îngeri cu numeroasele zeități adorate de aceștia, cealaltă din partea gnosticilor, care confundau îngerii cu eonii. Totuși, nu trebuie confundată venerarea pe care creștinii le-o acordă îngerilor cu cinstirea pe care i-o dau divinității.                       Cultul Sfinților Îngeri a luat amploare încă din creștinismul timpuriu, mai ales în Egipt, Italia și Siria, unde se răspândesc cele mai numeroase paraclise și biserici închinate îngerilor. Biserica Ortodoxă acordă o atenție deosebită venerării îngerilor astfel că, în Sinaxarul ortodox au fost rezervate cinci zile liturgice închinate pomenirii și cinstirii Sfinților Îngeri: Soborul Sfinților Mihail și Gavriil, la 8 noiembrie, Minunea Sfântului Arhanghel Mihail de la Choes, la 6 septembrie, Soborul marelui voievod Gavriil, la 26 martie, cel de-al doilea Sobor al Arhanghelului Gavriil, la 13 iulie și Arătarea Arhanghelui Gavriil la coliba unui călugar din Sfântul Munte, la 11 iunie.

Cultul îngerilor este la mare cinste și în Biserica Romano-Catolică. Astfel, în calendarul catolic sunt cinci sărbători, de diferite grade, închinate Sfinților Îngeri, o importanță deosebită acordandu-le sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

Sacrul și profanul sau tradiții și ritualuri de Sfinții Arhangheli

Conform tradiției, în ajunul sărbătorii se oficiază slujba de priveghere, seara, slujbă la care, în unele locuri, privegherea durează toată noaptea, fiind însoțită de litie, acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, citirea moliftelor, miezonoptica, psaltirea și alte citiri și cântări.

În această zi, după slujba religioasă, se citesc rugăciuni de dezlegare pentru cei prezenți, după care preotul se dezbracă de veșmintele preoțești și le pune peste credincioși, gestul având leac pentru multe boli, în special pentru cele mintale. În timpul Sfintei Liturghii, la ieșirea preotului cu sfintele daruri, mulți credincioși pun în calea preotului haine pentru  vindecare și sfințenie pentru cel care le va purta. Bisericile care au hramul Arhanghelilor dăruiesc credincioșilor cozonac și un pahar cu vin sau organizează o agapă frățească în curtea bisericii sau în interiorul acesteia.

În folclorul religios românesc, dintre cei doi arhangheli, mai venerat este Mihail. Se spune că el poartă cheile raiului, fiind un  înfocat luptător împotriva diavolului și veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este hărăzit să mai trăiască, fiind totodată și un stăpânitor al văzduhului, alături de proorocul Ilie.

În viziunea populară, Arhanghelii asistă și la judecata de apoi, ard păcatele acumulate de patimile omenești firești și purifică, prin post, conștiințele. De aceea, multe familii creștine îi aleg ca patroni și ocrotitori spirituali ai casei și ai gospodăriei. În zonele muntoase, stăpânii oilor îi consider  pe arhangheli „patroni ai oilor”, având grijă ca acestea să fie sănătoase și cu spor la mărirea turmelor.

Stăpânii turmelor făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arieților” (arieții fiind berbecii despărțiți de oi), turtă considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se arunca în dimineața zilei de 8 noiembrie în tarlaua oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu fața în sus era semn bun, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu fața în jos era semn rău.

În satele și târgurile bucovinene se făceau și se fac și astăzi, de 8 noiembrie, pomeniri și praznice pentru cei morți iar, în biserici, fiecare creștin aprinde câte o lumânare ca să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.

Conform tradiției, în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli se duc bucate și colivă la biserică și se dau pomeni de sufletul morților. De „moșii de toamnă”, mulți creștini împart vecinilor și săracilor farfurii sau străchini cu mâncăruri și căni pline cu vin. Tot acum, se aprind lumânări pentru cei morți, dar si pentru cei vii.

În societatea tradițională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriți pentru ca „ei sunt păzitorii oamenilor de la naștere și până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”.

Superstiții despre vreme

„Vara Arhanghelilor” ține o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli și Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine și calduroase, numite popular „vara iernii”.

Peste 1,3 milioane de români îşi sărbătoresc ziua numelui de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Dintre cei 1.351.431 de români care îşi sărbătoresc onomastica de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, 597.620 sunt femei, iar 753.811 sunt bărbaţi. Majoritatea femeilor, respectiv 358.003, poartă numele Mihaela, iar alte 229.334 – Gabriela. De asemenea, 6.582 de femei se numesc Mihaiela, 3.506 poartă numele Gabi, 161 se numesc Găbiţa, 25 au fost botezate Mişa, iar pe nouă le cheamă Michi. Dintre bărbaţi, 366.396 poartă numele Mihai, iar 259.093 – Gabriel. Alţi 55.014 au fost botezaţi Mihail, 28.073 – Mihăiţă, 20.792 – Gavril, 7.777 – Mihnea, iar 7.502 – Gavrilă.

 

Critic Arad, 8 noiembrie 2017 6:00

MihailGavriil