PLEDOARII

Statu(tu)l procurorilor – de la Monica Macovei la Tudorel Toader (1)

 

Înainte de a așterne aceste rânduri, țin să fac precizarea că nu am fost și nu sunt „fan” PSD. Din contră, în anul 2001, exasperat  de sistemul instituit de Adrian Năstase, am făcut greșeala de a mă înrola într-un partid politic aflat pe atunci în opoziție, în speranța că, inclusiv cu mica mea contribuție, lucrurile se vor îndrepta. Iluzie deșartă. Și acest partid s-a dovedit a fi cu nimic mai presus decât PSD – o caracteristică  generală, de altfel, pentru toate partidele politice actuale. Toate, dar absolut toate aceste formațiuni, nu sunt decât  niște organizații așa-zis politice, fără doctrină sau ideologie, care urmăresc accesul la putere și la banul public, în interesul propriu și al acoliților lor – concluzionez acum, după o viață dedicată „socialului” și urmare a unor experiențe politice triste.
Cu toate acestea, recentele evoluții legate de Legile Justitiei și Statutul procurorilor mă determină să fac câteva comentarii, izvorâte din dorinta de a-i ajuta pe concetățenii mai dezinformați si bombardați cu tot felul de opinii partizane ale unor politicieni, reprezentanți  din  media și, mai ales, pe cei  vizați direct – respectiv pe procurori.

***

Constituția României din 2003 a consfințit, pentru prima dată în perioada postcomunistă, principiul depolitizării Justiției și a consacrat CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII ca garant al independenței Justitiei (art. 133, alin. 1) – CSM find singurul organism îndrituit să-i PROMOVEZE, să-i TRANSFERE  sau să-i SANCȚIONEZE pe judecători și pe procurori (art.125, alin 2 și art. 134, alin. 2).

Constituția reglementează separat Statutul judecătorilor, cărora le conferă independența (art.124, alin. 3) si inamovibilitatea (art.125, alin. 1). În ceea ce privește procurorii, aceeași Constituție statuează că aceștia își desfășoară activitatea „potrivit principiului legalității, al imparțialității și al CONTROLULUI IERARHIC, SUB AUTORITATEA  Ministrului Justiției.

După cum lesne se poate observa, Constituția  nu-l implică în nici un fel pe Președintele României și nici pe reprezentanții  clasei politice în probleme care vizează  promovarea sau numirea în diverse funcții a judecătorilor și procurorilor.

Ei bine, acest lucru nu a convenit Președintelui nostru-jucător Traian Băsescu, politician prin excelență care, prin intermediul și cu concursul direct al Ministrului Justiției din acea vreme – o doamnă  care și-a conturat, ulterior, un profil de demolator al Justiției (am numit-o pe Monica Macovei, actualmente europarlamentar și șefă a unui partid de buzunar), a reușit să promoveze niște legi ale Justiției în contradicție flagrantă cu Constituția abia adoptată. În baza acestor legi  s-a consacrat dreptul Președintelui de a numi Procurorii-șefi ai Parchetelor la nivel national (Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Justiție, Procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție si Procurorul-șef al Direcției de Investigare a Criminalității Organizate și Terorismului).

Așa a fost posibilă numirea în funcția de șef al DNA  a unei procuroare obscure, cu o pregătire îndoielnică și fără rezultate palpabil-concrete în carieră, pe numele ei Laura Codruta Kovesi, singurele merite invocate de „Președintele nostru” fiind tinerețea și profilul sportiv al acestei doamne, fostă jucătoare de baschet. Președintele-jucător Basescu s-a facut luntre și punte și a reușit performanța de a o menține pe această persoană nu mai puțin de 12 ani în functia de conducere a parchetului la nivel național, unde se regăsește și în prezent și de unde nu se lasă dusă nici măcar de decizia Curții Constituționale, prin care Președintele este somat să o revoce.
Stranie și de neînțeles este atitudinea actualului Președinte Klaus Iohannis care, deși a promis ca va fi un altfel de președinte decât Băsescu, a sfârșit prin a continua politica acestuia în domeniul Justiției… și nu numai.

Să revenim un pic la persoana fostului ministru Monica Macovei, întrucât opinia publică are dreptul să cunoască însușirile definitorii ale persoanei care a ocupat și ocupă încă importante funcții politice. Procuroare comunistă la Sectorul 2 al Capitalei, d-na Macovei a  fost subiectul unui articol publicat în Evenimentul Zilei în anii 90, în care s-a scos la iveală un document care ar fi trebui să fie devastator pentru orice procuror. Este vorba despre un formular al unui mandat de arestare preventivă semnat în alb de către zisa procuroare. Deci domnia-sa nu se ostenea să analizeze și să  aprobe propunerile de arestare preventivă înaintate de organele de cercetare penală, ci punea la dispoziția acestora formulare în alb, semnate de ea însăși (Pe vremea aceea, procurorii puteau dispune arestarea preventivă  până la 30 de zile). Dincolo de monstruozitatea gestului, fapta d-nei procuror întrunea elementele constitutive ale mai multor infracțiuni. N-a fost pedepsită pentru asta niciodată – ba dimpotrivă!

Imediat după evenimentele din 13-15  iunie 1990, aceeași procuroare s-a aflat la Măgurele, unde fuseseră deținuți, fără nici o formă legală, câteva sute de protestatari și supuși  unui tratament mai mult decât brutal. Indiferent cum justifică domnia-sa această vizită, în calitate de procuror era obligată  să sesizeze lipsa oricăror documente de arestare față de cei anchetați și să dispună imediat punerea lor în libertate – ceea ce nu a făcut, spre rușinea  oricărui procuror care se respectă dar…spre binele carierei sale. Las la o parte faptul că prin prezența sa la Măgurele și acceptarea  tratamentului  la care erau supuși protestatarii a devenit complice la alte infracțiuni care fac obiectul unui dosar penal îngropat de colegii domniei sale.
Deci nici pentru asta nu a fost pedepsită – ba dimpotrivă!

Obligată să demisioneze din procuratură din cauza a zeci de dosare aflate în nelucrare, Monica Macovei  devine peste noapte o aprigă apărătoare a drepturilor omului, find angajată imediat expert la APADHOR-CH, un ONG specializat în acest domeniu. În această calitate a vizitat în repetate rânduri penitenciarele din România.Un fost director al ANP povestea că fiecare vizită a „distinsei doamne consilier” era precedată de degustarea unei sticle de Johnnie Walker. A  reușit să dezvolte o relație mai mult decât specială cu fostul Comisar European pentru Justitie Franco Frattini care, după ce  nu a mai fost ministru în țara sa, a cooptat-o pe „vajnica luptătoare” ca expert al U.E. pentru o țară balcanică.
Realizările acestei doamne sunt, ce-i drept, numeroase – însă majoritatea, dacă nu toate, în detrimentul Justiției și al României și în special emise din calitatea de europarlamentar.

***

Revenind la actualitate, mă simt obligat să remarc prestația de adevărat profesionist al dreptului, a actualului Ministru al Jusțitiei, Tudorel Toader, singurul care, în 15 ani de la adoptarea Constituției, a  înțeles că e de datoria sa să repună în drepturi prevederile constituționale și să elimine amestecul politicului în  numirea procurorilor. În acest context, a nu se uita trocul ordinar făcut de Primul Ministru Victor Viorel Ponta si fostul Presedinte Traian Băsescu care, în 2014, și-au împarțit portofoliile în numirea  procurorilor-șefi, după ce au înlăturat-o elegant pe doamna Mona Pivniceru din fincția de Ministru al Justitiei.
Oricât scandal ar face „strada”, demersurile domnului ministru Tudorel Toader au fost confirmate de către Curtea Constituțională prin mai multe decizii – ultima   fiind cea care îl obligă pe  Președintele Iohannis sa o demită pe șefa DNA, autoare a unor gafe memorabile și complice, dacă nu principalul instigator la o serie de abuzuri ale unor procurori din  directa subordine.
Sper că Ministrul Justiției nu se va opri aici si va merge pana la capăt în a-i repune pe domnii procurori în poziția (de altfel, cât se poate de onorantă!) conferită de Constituție – aceea de avocați ai statului, egali cu avocații părților, cu un statut cu totul diferit de cel cuvenit judecătorilor, singurii îndreptățiți să înfăptuiască Justiția în România.

Despre  rolul si menirea procurorilor într-un stat de drept vom discuta cu următoarea ocazie.

Marin Bucur, 3 iulie 2018 10:08