PLEDOARII

STOP ACCIDENTELOR! Pledoarie pentru viață – sau „ceea ce ne ucide ne face mai proști”

 

Suntem proști! E o concluzie tristă și nicidecum o ofensă… Individual și la grămadă, suntem proști.

Suntem o nație de criminali latenți, fără scrupule, fără sentimente, fără discernământ. Nu prețuim viața sub nicio formă de manifestare a ei; nici suflul din oameni, nici aripa libelulei, nici copacii, nici apa. Am devenit niște imbecili spălați pe creier și setați pentru a ucide. Ne hrănim cu bilanțuri de morți în accidente sau din crime. Toți ne-am născut șoferi profesioniști și toți avem dreptul de a conduce pe drumurile publice. Toți avem dreptul să avem mașini. Ne ascundem frustrările sub vreo caroserie și călcăm pedala de accelerație spre moarte. De cele mai multe ori, spre moartea altora și dramele multora… Și asta trece, o spală timpul, morții se îngroapă și noi așteptăm următorul imbecil setat genetic să ucidă. Și e o știre care în câteva ore e atât de veche încât vine alta, mai sângeroasă. Și nu se schimbă nimic. Și nu trezește pe nimeni  la nicio realitate. Nu ne face să prețuim mai mult viața, să ne amintim când urcăm la volan că avem copii acasă, persoane pe care le iubim, vise pe care trebuie să le împlinim. Mă gândesc tot mai frecvent și dureros să-mi predau definitiv permisul. Mi-am pierdut plăcerea de a conduce și m-am săturat de frica de a pleca la drum  cu familia în mașină. Și nu, nu mi-e frică de moarte – doar că acel moment vreau să vină natural, din cauze care țin de mine, de îngerii care s-au săturat să stea pe umerii mei.

Ultimele și frecventele accidente rutiere ar trebui să fie un puternic semnal de alarmă pentru toți:

Pentru cei responsabili de legislația rutieră și stabilirea criteriilor de acordare a permiselor de conducere. În primul rând aș modifica vârsta la care se poate obține, peste 20 de ani.  Se confirmă tot mai mult faptul  că la 18 ani suntem imaturi și iresponsabili, în ciuda dezvoltării fizice nefirești și timpurii. Aș introduce ședințe obligatorii de consiliere psihologică, individuală și de grup,  pe parcursul mai multor luni înainte de acordarea permisului (ca în Canada, de exemplu). În cazul în care cel care dorește obținerea permisului nu se prezintă la aceste ședințe sau, dacă se prezintă și în urma evaluării psihologice se dovedește că încă nu este apt emoțional și intelectual  pentru a conduce, să NU i se acorde permisul.  Măcar la un interval de 2 ani, să se facă reevaluări psihologice pentru conducătorii auto. Evaluări și reevaluări pe bune, responsabile, nu pe mită și formal. În cazul producerii unor accidente mortale, și  dacă șoferul care l-a provocat râmâne în viață, să i se rețină permisul pe viață.

Pentru părinții inconștienți care-și  educă  plozii în spiritul unui „meriți o mașină cadou la majorat”.  Nu, cretinilor, NU o merită și, dacă ați avea voi înșivă o scară de valori bine conturată și o filosofie de viață altă decât „să am și eu dacă are vecinul” sau „copilul meu  merită orice pe lumea asta, numai educație și responsabilitate nu”, atunci nu am avea atâtea motive de îngrijorare. Poate ar fi mai potrivit să ne autoeducăm și să-i educăm pe copii altfel. Că pentru mașina aia, ca și pentru orice altceva îsi dorește de la viață, trebuie să muncească.  Nu scrie nicăieri înafară de educația precară și lipsa de valori că trebuie să avem mașină la orice vârstă numai pentru că existăm. Dacă majoritatea ar munci să o aibă, ar cumpăra-o din bani munciți cinstit, ar face un sacrificiu pentru  că are nevoie de ea, ar avea mai multă grijă și numai din simplul motiv că ar recunoaște valoarea bunului în sine și ar învăța banalul termen de „prețuire”. Să ne învățăm copiii să iubească viața și oamenii.

Pentru societate și pentru factorii de educație în general. Să ne dorim generații sănătoase mintal, responsabile, conștiente de propria valoare. Să nu alimentăm frustrări și invidii, concurențe și ambiții sociale prostești. Să ne educăm propriile nevoi și conforme cu statutul nostru social și posibilități financiare. Să luptăm pentru valori și nu pentru imagine. Să prețuim viața care ni se dă necondiționat de cineva, de undeva, dincolo de puterea noastră de înțelegere. Să învățăm respectul, inclusiv în trafic.

Pentru cei care au obligația de a construi drumuri conform nevoilor epocii în care trăim și nu o fac. Pentru constructorii de drumuri proaste și care nu răspund niciodată pentru această iresponsabilitate.

Pentru medicii care, cunoscând afecțiunile pacienților lor, nu le recomandă să evite să conducă și nu anunță poliția rutieră despre asta.

Pentru transportatorii care se gândesc exclusiv la profit și deloc la angajații lor șoferi și la familiile acestora.

Pentru pasionații de adrenalină pe 4 sau 2 roți care nu trebuie să uite că pasiunea nu trebuie să ucidă ci să ne facă viața mai frumoasă și experiențele să fie momente memorabile.

Pe scurt: pentru TOȚI!

Să ne urcăm la volan responsabili! – ar trebui să fie sloganul, deviza, crezul oricărui șofer.

Un exemplu de IMBECIL ( care, din păcate nu este singurul) vezi AICI- clip video preluat de pe Simpaticul.com

***

Notă: Nu publicăm știri referitoare la accidente rutiere din trei motive – mari și late cât un fel de Biblie: 1. accidentele sunt produse ale hazardului pur; nu au nicio legătură cu dialectica sau cu istoria oamenilor implicați în ele; nimic nu-i recomandă ca și candidați la moarte pentru ziua respectivă pe X, Y sau Z. 2. Accidentele sunt niște tâmpenii – nu înveți absolut nimic din ele; maxim, dacă suferi de maladia de a te delecta vizual cu cadavre – mai nou nu e voie… și foarte bine că nu mai e voie! -,  fiare contorsionate și a citi texte gen „Păvăluț, de 19 ani, și-a pierdut viața pe DN7 la volanul unui BMW” (dar ăștia nu intră în targetul site-ului nostru) te „delectezi”; o știre descriind un accident pe DN7 e demult pleonasm. Și 3. Vorba cuiva: ar arăta aiurea știri cu accidente pe criticarad.ro – ce dracu să critici la un accident?!
Un accident te face tot mai prost, pe eveniment ce trece.

 

 

Sasha Romanov, 26 mai 2018 1:03