„Susțin economia cu adevărat românească!” Interviu cu Vasile Pacșa, vicepreședinte ALDE Arad

pacsa
Distribuie:

 

– Domnule Pacșa, câteva cuvinte despre dumneavoastră.

– Mă numesc Vasile Pacșa. Am 45 de ani, sunt om de afaceri. Sunt căsătorit și am doi copii.

– Sunteți unul din producătorii aradeni care a reusit să exporte aproape în toate colțurile lumii.

– Da, nouăzeci la sută din producție este destinată exportului. Si as fi bucuros sa ajut si alti producatori români din diverse domenii sa acceseze pietele unde suntem prezenți.

– Ce v-a făcut să intrați în politică?

– Sincer, am intrat în viața politică, urmând o revelație logică pe care am avut-o, contemplând peisajul politic actual. Și anume lipsa eficienței actului politic, precum și lipsa asumării prezenței politice. Ca să fiu mai clar, am observat un deficit al rezultatului, pe care cetățeanul să îl perceapă (în multe cazuri și pe foarte multe paliere) și, mai ales, neimplicarea politică, urmată de un lung șir de tânguieli.  Consider că a intra în viața politică, într-un partid sau în orice formă de manifestare a societății civile, ar trebui să fie o datorie a cetățenilor față de societate, față de familie, față de țară și față de ei înșiși.

– Dumneavoastră ați ales calea unui partid.

– Da, am ales ALDE. Deoarece, atât prin specificul activității mele, de origine clar liberală, cât și prin structură, mă identific cu valorile promovate de această formațiune.

– Ce v-a atras, mai exact, către această formațiune?

– În primul rând, așa cum am spus, doctrina. Care este o doctină liberală cu accente sociale.

– E vorba de acest trend european, al liberalilor de stânga?

– Nu sunt un împătimit al trendurilor, al tendințelor politice, cu atât mai puțin în cazul tendințelor politice multinaționale. Desigur, este lăudabil faptul că ALDE face parte din familia liberală europeană, însă ceea ce e important, după părerea mea, este această asociere, sinceră și sănătoasă, între liberalism economic și un ponderat, dar existent, naționalism.

– Naționalism e un cuvânt oarecum periculos, mai ales în contextul multiculturalismului.

– Eu cred că e un cuvânt frumos, care a fost transformat, prin excese de tot felul, într-un termen asociat dictaturilor xenofobe și demagogiei ieftine. Noi avem, în România, tendința de a urâți cuvinte frumoase. De exemplu, armonizare. E un cuvânt pozitiv, căruia, prin repetatele folosiri alături de majorarile de prețuri, i s-a conferit o semnificație greșită. Tot așa, și naționalismul. Apropos de tendințe, există o tendință de a ne minimaliza, de a ne rușina că suntem români. Eu sunt mândru de faptul că sunt român, și cred că toți ar trebui să fim.

– Deci militați pentru o economie mai românească.

– Desigur. La ora actuală, moștenim un sistem în care marile bănci, marile lanțuri de magazine și marii angajatori sunt companii străine. Subsolul, energia, telecomunicațiile sunt ale unor companii străine. Nu ar fi neapărat o nenorocire, însă românii nu mai există pe propria lor piață națională. Iar piața nu este de esență liberală, nu se autoreglează, este reglată de mari jucători aflați în alte țări. La fel și coșul zilnic, o gogoriță care ni se servește pornind de la premise false. Antreprenorii români, mai ales cei la început de drum, nu au nici o șansă în fața celor din afară. Exportăm materie primă ieftină și de calitate și importăm roșii din carton expandat, vândute românilor la cel mai mare preț din Uniunea Europeană. Ca să nu mai vorbim de calitatea cel puțin îndoielnică a produselor importate pe piața românească. Iar după atâția ani, Uniunea Europeană “descoperă” că se fabrică produse de slabă calitate pentru Estul Europei. După ce, ani de zile, au inundat piața autohtonă cu așa ceva…

– Ce ar trebui făcut?

– În primul rând, capitalul românesc trebuie ajutat. Protecționismul, un alt termen atât de hulit, însă atât de folosit de către alte națiuni, ar fi o soluție de început. Nu un protectionism izolaționist, așa ceva nu mai este sustenabil într-o economie globală, ci eventual un drept de preemțiune al firmelor românești, cel puțin la contractele cu statul. Așa se practică, de exemplu, în Franța, și nimeni nu îi acuză pe francezi de protectionism. Ar fi, de asemenea, interesant dacă statul roman ar face mai multe parteneriate cu firme autohtone, de tip public-privat, în ceea ce înseamnă administrarea resurselor. Cred că ALDE este acea platformă politică de unde genul acesta de idei economice poate obține sustenabilitate, devenind politici de stat.

– O concluzie?

– Ar trebui să nu mai acceptăm și să nu mai așteptăm. Să nu mai acceptăm să fim tratați ca o țară de mâna a doua, ca un popor care face parte din Europa doar dacă muncește ieftin pentru ea. Și să nu mai așteptăm ajutor din afară, ci să ne suflecăm manecile  și să ne punem să muncim inteligent.

– Vă mulțumesc.

– Și eu. Toate cele bune!

 

Categorie: Știri
Etichete: ALDE, campanii, om de afaceri, vasile pacsa
Distribuie:
Articolul anterior
GRECO – un raport făcut pe genunchii rupți ai democrației europene
Articolul următor
Lansare de carte SPECIALĂ, la Biblioteca Județeană: confesiunea literară a unei pantere negre

3 comentarii. Leave new

  • Dar el ce exporta ? Nu cumva materie prima ieftina ?

    Răspunde
    • Latura pozitiva este ca plateste impozite mari si ofera sute de locuri de munca familiilor din Romania. Preturile sunt stabilite de piata globala si bineinteles nu este tipul care sa ingenuncheze,adica stie sa negocieze. Ar trebui sa terminati cu carcotelile … acest om este cu adevarat un nationalist si stie sa valorifice si interesele nationale in afaceri ( implicit cele personale), altfel nu ar avea succes in afaceri. ADEVARAT ROMAN .

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie