„Amintiri din Teatrul Vechi”

Cartea este scrisă cu iubire, cu nostalgie, dar mai ales cu (suficientă) revoltă contra celor care ar avea responsabilitatea de a reda arădenilor un monument cultural reper pentru identitate, alături de Preparandie și Școala Clericală. Scrie dintru început autorul: „Am scris zeci de texte despre Teatrul Vechi din Arad. I-am cinstit memoria, i-am lăudat imaginea, așa ruinată, cum e, i-am vândut amintirile despre el, am scris despre amintirile din el și voi mai scrie despre ele”.
Teatrul Vechi „este o bijuterie”, o bijuterie a arădenilor, care merită să fie afișată acestora cu mândrie și folosită pentru „loisir” și pentru încântarea celor meniți să aprecieze frumosul, cultura, arta și demnitatea umană. […]