-
Inoportun
Am fost întrebat azi, în repetate rânduri, ce părere am față de ce s-a întâmplat aseară. fiind dimineață, i-am rugat pe interlocutori să nu mă facă să înjur atât de devreme. Exact ca și primul pahar de vin al zilei, trebuie așteptat măcar până la unsprezece dimineața. Și-acum, că a trecut ora în cauză,
-
Jocuri erotico-politice actualizate
Pentru că s-a terminat prima săptămână de concediu, și probabil v-ați plictisit deja de clasicele cătușe cu bureței și outfituri de doctoriță sau școlăriță jucăușă, vă propun alte role playing, mai actuale și mai îndrăznețe. Așa sunt eu, ce să fac, am suflet de mamă vitregă, și mă gândesc la bunăstarea întregii societăți. Îmi
-
MUIA ca panaceu [text 18+]
Voi începe acest pamflet (atenție, este un pamflet, dar se vrea mult mai mult decât atât) prin a-l cita pe bunul meu prieten Alecu. El a postat, în stilul caracteristic, de om bine hrănit intelectual și plin de bunăcuviință, următoarele: „Îmi permit să cred că bunul simț și decența comportamentală trec dincolo de orice
-
Contemplând zădărnicia
Câteodată, așa, din senin și nu prea, vin pe mine gânduri din acelea. Acelea, de-i dădeau gust amar în cerul gurii unui personaj din Agârbiceanu. Momente în care nu mai vreau să fiu vesel, nu mai pot fi nici măcar sarcastic, ci doar foarte contemplativ. Momente în care mă uit la viață, la viața
-
Cambodgia – între paradis și infern (2)
SIEM REAP ȘI FUNDURI DE GĂINĂ Am gustat, ajunși la sălașul nostru, o mostră de bucătărie khmeră autentică. E vorba de mâncarea lor națională, numită amok (fără nici o legătură cu îngrozitoarea boală din Indonezia). E, în fond, un pește de râu, fiert în lapte de cocos și mirodenii blânde, cu mult lemongrass și
-
Ascultă manele sau mori
Graba cu care o anume parte a maselor populare i-au sărit în ajutor marelui mut, după povestea cu CCR plus celelalte, plus întoarcerea la popor, toată această degringoladă mi-a arătat, o dată în plus (de parcă mai era nevoie) cât de înrădăcinată e imaginea tătucului în conştiinţa colectivă, cât de tributari suntem, ca popor,
-
O poveste cu niște ANABOLI „jigniți”
Aradul – veșnic surprinzător. E genul de titlu pe care l-ar folosi cu succes mașinăria de marketing al substituenților de inteligență ce conduc aproape de o veșnicie fostul nostru oraș. Dar, pentru că viața bate filmul, și anume la curul gol, ceea ce am ajuns să pățesc e oarecum suprarealist și nu prea are
-
Dr. Rodica Roșca (MEDIAR): RESPONSABILITATE, PASIUNE, PERSEVERENȚĂ
Mi se întâmplă rar, tot mai rar, să întâlnesc oameni care să îmi dea speranță, speranța că oamenii pot fi mai buni, că pot ajuta în mod concret, că pot depăși obstacole uriașe și pot schimba lumea în ceva mai bun. Am fost îndeajuns de norocos să întâlnesc un astfel de om, un om
-
Despre turismul arădean. Cum „care turism arădean?”
Scriam, anul trecut, cu un optimism rezervat, despre o manifestare dedicată turismului arădean. Și spuneam, dacă îmi amintesc bine, că, în ciuda tuturor clevetitorilor, există potențial. Asta, în cazul în care oamenii din administrație vor face ceva în sensul prezervării și reparării edificiilor care făceau din fostul oraș Arad, mica Vienă. Nici măcar nu
-
Românul nu s-a născut poet. S-a născut miner. Și canibal
Au trecut douăzeci și opt de ani de la mineriadă. Peste un sfert de secol de la, probabil, cel mai odios moment postrevoluționar. Sunt răni adânci, însă cel mai rău e că, din păcate, nu am reușit, ca popor, să depășim acel moment. Momentul unei rupturi îngrozitoare. O fragmentare istorică. Suntem cel puțin la
-
Despre falșii iubitori de animale și mamele lor
De ceva timp, primesc pe Facebook niște imagini înfiorătoare și revoltătoare. E vorba de niște filmări de la un anume festival al câinilor, din China. Mai exact, ca să înțelegeți cât de îngrozitor e, sunt niște biete animale, arse cu flacără oxiacetilenică. De vii. E atât de îngrozitor, atât de barbar, că mi-e absolut
-
Ce-aveți cu protestul? Dar cu legea? În general, ce-aveți în comun cu ceva?!
Să ne înțelegem. Nu de alta, dar eu nu mai înțeleg nimic din nimic. Se schimbă moda așa de repede, că nu mă mai prind? Am îmbătrânit așa de repede, că totul mi se pare aiurea, ca pensionarilor care nu suportă nici măcar un sunet, în afară de cele pe care le scot ei
-
Aventurile unui orășean la Căsoaia
Mă sună buna mea prietenă, Simona. Simona Stan, ca să fiu mai exact. Și, ca în fiecare an, de vreo trei încoace, mă invită la Zilele Târnovei. Ea e de pe acolo, și e mândră de asta, și nu cred că e neapărat un lucru rău să te mândrești cu localitatea de origine (asta
-
Două fete, un pariu și de restul prostie criminală
Citesc și mă cutremur. Patru tineri au zburat cu mașina în lac. Doi dintre ei, băieții, au scăpat ca prin minune. Fetele n-au fost la fel de norocoase. Înțeleg că au făcut un fel de pariu, un fel de “daredevil”. Și l-au pierdut. Și au plătit cu viața. E o nenorocire uriașă, o
-
La răscruce de vânturi
Să-mi fie cu iertare parafrazarea, însă nu e titlu mai bun ca ăsta pentru momentul în care ne aflăm. Dintotdeauna, istoric și geografic, sau geopolitic (cum i-ar place lui Nuți Udrea să spunem), ne-am aflat în copitele cailor celor mari din jurul nostru. Că am fost vacă de muls, că am fost teren de
-
De ce naiba mai scriem?
Pe bune, de ce mai scriem? Am câteva motive pentru care nu mai merită să scriem, cel puțin nu noi, cei din presă/literatură/artă/combinații de câte trei, luate la fugă. Unu. Suntem prea mulți centri de influență. Așa că ne pierdem mesajul. Democratizarea aceasta a mesajului a născut câteva genii literare, și o infinitate de
-
Continuând tradiţia frecţiei galenice la piciorul de lemn al tranziţiei româneşti
Continuând tradiţia frecţiei galenice la piciorul de lemn al tranziţiei româneşti, mă trezesc lăudându-mi originile daco-getice, şi principiile sănătoase şi neaoşe care ne călăuzesc prin hăţişurile istoriei. E frumos, nimic de zis. Doar că nu e deloc adevărat. Dacă ne-am apuca să studiem puţin originalitatea noastră, atât de trâmbiţată, surlele, şi întreaga fanfară (cu
-
Un gând despre presa independentă
3 mai 2018 reprezintă aniversarea de 25 de ani de la stabilirea de către ONU a Zilei Mondiale a Libertății Presei. Inițiativa creării acestei zile a apărut în 1991 în cadrul Conferinței Generale UNESCO și a fost promulgată la data de 23 Decembrie 1993 de Adunarea Generală ONU. Anul acesta Conferința Internațională dedicată Zilei
-
Un reportaj întârziat despre GUNOI, NIMENI și NIMIC în fața Primăriei
E joi seara. Șapte fără un sfert. Strâng gâtul săculețului de gunoi și îi transmit doamnei mele că voi întârzia. Sigur voi întârzia. Mii de oameni și-au anunțat participarea, pe Facebook, la acțiunea din fața primăriei, la ora șapte. Sincer, am ceva emoții. La cât de nervoși au fost arădenii în ultimele zile, după
-
După treizeci de ani
Acum treizeci de ani, spuneam adio liceului unde făcusem primii zece ani de școală. Pe vremea aceea, se numea Liceul Industrial numărul 12, înainte fusese „Miron Constantinescu”, iar și mai înainte se numise Olga Bancic. Nu prea auzisem, pe vremea aceea, numele original, și anume Ghiba Birta. Plecarea mea către un alt liceu
Ultimele comentarii