Carolina Ilica

Începând cu 3 noiembrie 1812 și până astăzi. Cohorte întregi de minți luminate au pornit să deprindă harul de luminare a sufletul copiilor, mirați că lumea are și alte dimensiuni decât universul lor rural. Au dobândit rostirea corectă a graiului românesc, au deprins capacitatea de a agonisi destul suflet spre a-l împărtăși altora. Au văzut că micul lor univers capătă un contur nou, deschis spre infinitul cunoașterii. Au deprins mirajul artei și farmecul poeziei, au devenit „domni învățători” și mai apoi „doamne învățătoare”. Au cules meșteșugul scrierii și citirii, a socotirii și visării, dar mai ales au descoperit virtuțile patriotismului și a umanismului. El, învățătorul, trecut prin aroma cea delicată a flăcării pasiunii, a învățat să caute răspunsuri fără întrebări, să scrijelească, prin ”flacăra țichindeliană” și prin deșteptare.

  – Eseu liric – Locuitorii Munților Apuseni se numesc „moți”, fiind mândri că sunt urmașii lui Avram Iancu, Horea, Cloșca sau Crișan. Cuvântul moți derivă, poate, de la moțul de păr pe care-l purtau dacii în vremea libertății lor sub...

    „Până aici, ar fi o frumoasă poveste de familie, care filigranează un veac din istoria intelectualității ardelene românești”, scrie încântată Lavinia Betea, prefațatoarea volumului Ținutul Hălmagiului conceput în 4 volume de eminentul profesor preparandial, Traian Mager și publicat în 1938....