duminică, februarie 5, 2023

Jeni Bărdaș

Cum m-am măritat cu ziaristica (III)

La ziar, era, într-adevăr, o ierarhie, dar bazată pe repartizarea muncii. Fiecare, piramidal, știa ce trebuie să facă și, venea în plus, cu inspirația, inventivitatea, cultura generală și talentul proprii. Acolo directorul, redactorul șef sau șeful de secție erau cu funcția doar la ședințe și când ne dădeau sarcini. În rest, eram colegi, colaboram, făceam schimburi de informații. Scriu asta pentru că mi s-a adus un reproș, după primele două episoade, că despre acționari de ce nu scriu. Ce să scriu, că nici nu-I cunoșteam… De fapt, cu doi dintre acționari interacționam zilnic: Tristan Mihuța și Ovidiu Balint, care pe lângă funcțiile din ziar avea și acțiuni. Ca o paranteză, deși procentual nu părea cine știe ce, capitalul social era unul imens pentru acele vremuri – 1,2 miliarde de lei – deci 1% însemna 12 milioane. Ca o comparație, eu atunci aveam salariul de 450.000 de lei, ca redactor.

Cum m-am măritat cu ziaristica (I)

Fotografia care însoțește acest foileton nu este aleasă întâmplător, ci mă ilustrează pe mine în zilele astea, rubicond, cam la 85 de kile (în ’97, la debut, sfidam cântarul, aveam maxim 60 de kilograme) și, mai ales, cu o goarnă istorică. Cu această goarnă au fost îndemnați muncitorii de la IAMMBA să iasă în stradă, la Revoluție, cu această goarnă a fost mulțimea ținută în priză în momentele în care nu era sigură reușita Revoluției. Simbolic, această goarnă mi-a dat libertatea de a scrie, și acum 25 de ani, și acum!
- Advertisement -spot_img

Latest News

Bugetul Municipiului Arad pe anul 2023 a fost aprobat

  Consilierii locali au fost convocați joi, 2 februarie 2023 în ședință CLM extraordinară cu mai multe puncte pe ordinea...
- Advertisement -spot_img