Moartea doamnei Pantalie

„Am reușit să înaintez în acest dosar în pofida discriminării... că nu am facut vaccinul, că sunt diferit, că am o alta opinie, cu lacrimi în ochi, cu nopti nedormite, stres, gânduri care te macină sau te îndeamnă la vicii... Ce faci când te trezesti singur, fără ambii părinți, decedați unul după altul, la 5 luni diferență?... „Norocul meu” e că am lucrat în Londra și am făcut ceva bănuți, cu care să mă deplasez pe distanțe mari pentru aflarea adevărului, într-o lume în car totul costă si pe nimeni nu interesează cazul tău, toți sunt interesați de cazurile lor, nimeni nu te bagă în seamă... vorba unui preten: „Te lupți cu morile de vânt”. Ehhhh... oameni buni, uite că morile se cam clatină! Am trecut de faza strângeriilor de probe (har Domnului, avem o grămadă!) și de cea a audieriilor (aici numai „bombe”, una mai tare ca alta), iar acum sper ca până în Decembrie să terminăm și cu expertiza medico-legală bazată pe hârtii. Deci, mergem bine, cu pași mici, dar marcăm din toate pozițiile în demersul nostru de a ținti adevărul. Vreau să le multumesc public surorilor mele, că doar pe ele le mai am în familie, pentru tot sprijinul moral si financiar, prieteniilor care mă ajută în continuare, veciniilor și Organelor de cercetare, Poliției si Procurorului pentru munca depusa întru aflarea adevărului și solutionarea cazului!”