-
I’M WITH STUPID
E dimineaţa de joi, iar eu mă trezesc cu greu, după ce n-am dormit. De două zile, pisica vecinilor e în călduri, şi miaună de parcă ar jupui-o cineva de vie, şi-ar pune sare pe carnea roşie. Sau albă. Mi-e la fel de urât, şi îmi vine să o fac poster, doar că nu-i
-
Despre OAMENI ADEVĂRAȚI și OAMENI DE FORMĂ
Trăim într-o perioadă ciudată. Nu o să îi spun epocă, deoarece i-aș face cinste. Și nu am de ce. E o perioadă în care răul, falsul și violența sunt la ele acasă. Și, prin acasă, mă refer la România. Măcar aici urmăm un trend mondial. Trivialitatea gratuită, știrile false, această neostoită ură față
-
Cu cine se luptă preşedintele?
Trecând, ca trenul de Curtici, peste masa super-săracă şi deosebit de fierbinte de anul acesta, trecând peste porcii nevinovaţi care îl întreabă pe Creator ce vină au ei, de tabără neamurile lui UE să-i taie, deci, trecând peste aspectul socio-filosofic al perioadei pe care o trăim, rămânem cu faza politică. Care e de un
-
Inoportun
Am fost întrebat azi, în repetate rânduri, ce părere am față de ce s-a întâmplat aseară. fiind dimineață, i-am rugat pe interlocutori să nu mă facă să înjur atât de devreme. Exact ca și primul pahar de vin al zilei, trebuie așteptat măcar până la unsprezece dimineața. Și-acum, că a trecut ora în cauză,
-
Ucigașii de viitor
Se știe că modestia, discreția și generozitatea sunt calități care însoțesc și înnobilează valoarea. Marii oameni de cultură au devenit maeștri și modele lăsând în urmă adevărați discipoli cu personalitate proprie, care au îmbogățit cultural și spiritual comunitatea. A-ți folosi succesul doar în interes propriu, a nu moși urmași care să ducă mai departe
-
Contemplând zădărnicia
Câteodată, așa, din senin și nu prea, vin pe mine gânduri din acelea. Acelea, de-i dădeau gust amar în cerul gurii unui personaj din Agârbiceanu. Momente în care nu mai vreau să fiu vesel, nu mai pot fi nici măcar sarcastic, ci doar foarte contemplativ. Momente în care mă uit la viață, la viața
-
Sărut mâna, doamnă Doctor!
O vorbă românească spune că cine nu are de lucru își face. Nu pot fi mai prejos decât vorbele cu tâlc, așa că hop și eu. Într-o noapte, pe drum fiind mă gândesc să meșteresc ceva la camion, că doar sunt meșter, ce pana mea Cum de regulă noaptea este întuneric beznă, iar noaptea
-
Ascultă manele sau mori
Graba cu care o anume parte a maselor populare i-au sărit în ajutor marelui mut, după povestea cu CCR plus celelalte, plus întoarcerea la popor, toată această degringoladă mi-a arătat, o dată în plus (de parcă mai era nevoie) cât de înrădăcinată e imaginea tătucului în conştiinţa colectivă, cât de tributari suntem, ca popor,
-
Despre turismul arădean. Cum „care turism arădean?”
Scriam, anul trecut, cu un optimism rezervat, despre o manifestare dedicată turismului arădean. Și spuneam, dacă îmi amintesc bine, că, în ciuda tuturor clevetitorilor, există potențial. Asta, în cazul în care oamenii din administrație vor face ceva în sensul prezervării și reparării edificiilor care făceau din fostul oraș Arad, mica Vienă. Nici măcar nu
-
Românul nu s-a născut poet. S-a născut miner. Și canibal
Au trecut douăzeci și opt de ani de la mineriadă. Peste un sfert de secol de la, probabil, cel mai odios moment postrevoluționar. Sunt răni adânci, însă cel mai rău e că, din păcate, nu am reușit, ca popor, să depășim acel moment. Momentul unei rupturi îngrozitoare. O fragmentare istorică. Suntem cel puțin la
-
Ce-aveți cu protestul? Dar cu legea? În general, ce-aveți în comun cu ceva?!
Să ne înțelegem. Nu de alta, dar eu nu mai înțeleg nimic din nimic. Se schimbă moda așa de repede, că nu mă mai prind? Am îmbătrânit așa de repede, că totul mi se pare aiurea, ca pensionarilor care nu suportă nici măcar un sunet, în afară de cele pe care le scot ei
-
Şobolanizarea Aradului – sau STAREA DE CIUMĂ sărbătorită non-stop
Romanul „Ciuma” al lui Albert Camus începe cu descrierea orașului Oran, în care mii de șobolani, inițial neobservați de populație, încep să moară în stradă. Catastrofa care urmează, deși pornită de la date reale, e o ficțiune existențialistă, autorul exagerând de dragul literaturii și al demonstrării ideii că nu avem niciun control asupra propriilor
-
Homeopatele și delirul românesc
Deseori citim o știre doar uitându-ne la fotografia ce însoțește articolul și exclamăm: Apocalipsă! Cei ce se încumetă să citească silabisind și titlul proclamă ferm: Sfârșitul lumii! Puțini sunt cei care chiar fac un exercițiu de a citi stirea în întregul ei. La fel și cu propunerea lui Adrian Wiener de a aduce modificări
-
Două fete, un pariu și de restul prostie criminală
Citesc și mă cutremur. Patru tineri au zburat cu mașina în lac. Doi dintre ei, băieții, au scăpat ca prin minune. Fetele n-au fost la fel de norocoase. Înțeleg că au făcut un fel de pariu, un fel de “daredevil”. Și l-au pierdut. Și au plătit cu viața. E o nenorocire uriașă, o
-
De ce naiba mai scriem?
Pe bune, de ce mai scriem? Am câteva motive pentru care nu mai merită să scriem, cel puțin nu noi, cei din presă/literatură/artă/combinații de câte trei, luate la fugă. Unu. Suntem prea mulți centri de influență. Așa că ne pierdem mesajul. Democratizarea aceasta a mesajului a născut câteva genii literare, și o infinitate de
-
Prilej de reflecție și MULȚUMIRI, pornind de la CAZUL unui om trimis să moară de un „medic” și salvat de un DOMN
Fără îndoială, venirea la Arad a domnului Mihai Fifor a marcat o pagină de succes în politica locală, un pas uriaș în planul carierei sale personale și un plus de imagine pozitivă pentru PSD. În ceea ce mă privește, am discutat o singură dată, mai pe larg, cu dl .MIHAI FIFOR și ne-am mai
-
După treizeci de ani
Acum treizeci de ani, spuneam adio liceului unde făcusem primii zece ani de școală. Pe vremea aceea, se numea Liceul Industrial numărul 12, înainte fusese „Miron Constantinescu”, iar și mai înainte se numise Olga Bancic. Nu prea auzisem, pe vremea aceea, numele original, și anume Ghiba Birta. Plecarea mea către un alt liceu
-
O altă boală inventată: PREMIILE… ca să mai facă sponsorul un ban grămadă
A înnebunit social media în ultimele două zile cu Olivia Steer și premiul dat și luat înapoi, la nu știu ce gală, la nu știu ce asociație care vinde frunze tăiate la cățelași drăgălași. E cu pro și e cu contra, că adică cum dai premiul, iei premiul, săraca Olivia, ba nu, ăștia sunt
-
SCRIITURĂ
Ideea e să scrii despre orice îţi trece prin cap. Să încerci să fii un Kerouac român. Sau un Tolstoi coreean. De sud. Dar tărâmul de basm pe care nu-l găseşti nici dacă bagi heroină, cele șase milioane jumate la întreţinere, pe rit vechi, lupta politică din satul ăsta de trei lei treizeci, de
-
Nume, dume şi renume
Una dintre cele mai ciudate situaţii din Românica este legată de nume. Cu cât mai ciudat numele, cu atât mai multe şanse are posesorul să-i meargă bine în viaţă. Un nume cât de cât normal poate să îţi asigure un trai eventual decent, dacă ai norocul să lucrezi, să zicem, sub umbrela unui Umbrărescu.
Ultimele comentarii