Teatrul de Stat Arad n-a văzut spectacol mai PROST: Ședință pe stil „Iosif Vissarionovici Stalin” la Uniunea Scriitorilor din România – Filiala „Vasile Dan”

„Uniunea Scriitorilor din România, numită în continuare U.S.R., este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români înfiinţată în anul 1908. U.S.R., declarată persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949, este asociaţie profesională de creatori literari, nonguvernamentală şi nonprofit, constituită în scopul de a apăra interesele de breaslă, economice, sociale şi morale ale membrilor ei şi de a-i reprezenta în raporturile cu autorităţile, cu alte asociaţii de creatori, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate.” (Art. 1 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România)

Vineri, 13 aprilie (aviz superstițioșilor!) 2018 s-a întâmplat ceva ce, conform sondajelor noastre de opinie, nu interesează  pe absolut nimeni în Aradul ăsta – în afară de 55 de oameni și (maxim!) familiile lor: alegerile pentru funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor – Filiala Arad, respectiv (contând și mai puțin) 5 cenzori. VEZI AICI CONVOCATORUL.
Interesează, în schimb, istoria – suntem în stare să pariem pe acest aspect.

Vorbind din perspectiva celor pe care nu-i interesează Uniunea Scriitorilor – dar ar vrea să-i intereseze dacă ar fi o UNIUNE a SCRIITORILOR…

În afară de „cei 55” din acest județ, puținii inocenți rămași în viață care citesc cărți și au auzit de scriitorii care contează-n lumea asta, nu-s curioși de Vasile Dan și n-au auzit de el și de membrii lui – dar dacă le sondezi mai adânc idealurile, vei recunoaște-n ei niște adepți ai teoriei conform căreia scriitorii ar trebui să fie vedete la ei în zonă, iar președintele lor, un Păpă al literelor pe tronul lui mobil. Adică să-l recunoască orice vagabond sau profesor pe stradă, orice poet bețiv sau curvă-n birt și orice elev cu ochelari sau tatuaje din școli.  De asemenea, scriitorii ar trebui să aibă măcar o casă de creație în care să-și scrie liniștiți literatura, în baza unor burse oferite de stat… care vor – că nu vor mulți, nicio grijă! În țările civilizate din Estul, Vestul, Nordul și Sudul nostru, chiar așa e în realitate… numai la noi e un vis pentru idealiști.
„Uniune?! Hai… mă lași?” – este suma a ce auzi, dacă deschizi subiectul cu cineva care se pricepe.

Vorbind din perspectiva celor pe care-i interesează în primul rând PENSIA – și în ultimul rând Vasile Dan, Nicolae Manolescu sau Statutul,

Aradul are, deci, 55 de membri. (Adică cu 5 mai mulți decât prevede Statutul, ca să fie filială cu „F” mare. Le-a fost, o perioadă, greu să atingă minimul… au „racolat” de pe la Oradea, Timișoara – dar s-au salvat cu o… lipsă de prevedere din același STATUT – care nu stipulează de la câți membri în jos se desființează o filială! – apropo: unul dintre cele mai comunist-sinistre acte normative în vigoare la ora actuală e statutul ăsta.)
Acești 55 de membri sunt conduși de Vasile Dan (un poet, de altfel, frecventabil – deși extrem de plictisitor) încă de la înființarea Filialei Arad – în 1992. De 25 de ani încoace, Vasile Dan e ales o dată la 5 ani (statutar, desigur), cu o regularitate și o „disciplină electorală” pe care n-o găseși în istorie decât la Iosif Vissarionovici  Stalin (de unde și îndrăzneala din titlu). Nimeni nu are curajul să candideze împotriva lui Vasile Dan – iar unu-doi inconștienți care au avut tupeul s-o facă de-a lungul acestui sfert de secol… astăzi sunt morți (nicio aluzie criminalistică). Sunem, iată, în 2018 – și până și împotriva lui Vladimir Putin au avut îndrăzneala să candideze câțiva… dar împotriva lui Vasile Dan, nu.
De ce n-are nimeni curajul să candideze împotriva lui Vasile Dan și… cumva să schimbe soarta scriitorilor arădeni în ceva mai asemănător cu contemporaneitatea? Răspunsul e mult mai simplu decât pare: „Pentru că Vasile Dan îmi dă PENSIA!” – îți va spune orice membru sănătos sau bolnav… după o cantitate suficientă de băutură, dacă-l suporți.
Pentru cine nu știe, scriitorii cu Carnet USR au dreptul la o jumătate din pensia pe care le-o dă statul ca urmare a muncii prestate de-a lungul vieții lor de non-scriitori. Dacă n-au muncit nimic altceva în afară de poezii și proză (sunt cazuri multe), au publicat unde și când trebuie, au dreptul la o jumătate din salariul minim brut pe cap de locuitor la data curentă. Dacă au fost magistrați, profesori universitari, polițiști sau medici (sunt și mai multe cazuri), n-au dreptul „decât” la dublul salariului minim brut adăugat la pensia lor, nu-i așa?, nesimțită.
Și cine-ți face ție Carnetul ăla de Membru al Uniunii Scriitorilor din România?! În Arad, Vasile Dan ți-l face. Dacă Vasile Dan vrea să fii membru la el în Uniune, poți să scrii ca doasca: vei publica, vei fi Membru și vei avea pensie. Dacă Vasile Dan nu te vrea… poți tu să fii  tu și Tolstoi!
Deci, pensia*!

Sistemul de vot e de-un „alb-negru” demn de literatura comunistoidă

Vineri 13 aprilie, așadar, s-a votat la Teatrul de Stat Ioan Slavici a 6-a alegere consecutivă a lui Vasile Dan în funcția de președinte al Filialei Arad (care să nu-mi zici că nu va purta în viitorul apropiat numele „Vasile Dan”, că ne certăm!). Singur candidând… îți și imaginezi cam ce variante aveau de ales „cei 55” în caz că… cine știe?… le-ar fi venit vreo idee subită de răzmeriță: maxim să deseneze ceva obscen pe buletinele de vot. Nu cred c-a făcut-o nici măcar Petru M. Haș… fie vorba-ntre noi… știți… pensia! Voturile sunt secrete, dar doar pentru „pulime” – Vasile Dan știe cine, ce, cum, când și unde fiecare dintre cei 55… cel puțin.
Dar, stați! Nu e așa de simplu cum pare: ca traseul să iasă din stadiul de „proces-verbal” și să năvălească în literatură, urnele cu buletinele de vot se duc la București. Acolo se numără voturile (remember? „Nu contează cine votează – contează cine numără voturile!” – I.V. Stalin) – în caz că ar mai fi ceva de „numărat” la niște rezultate absolut sigure (n.b.: aproape toate filialele USR din țară au un „Vasile Dan” în frunte).
Apoi, voturile se numără în așa fel încât „să iasă „domnul Manolescu” –  cum zice domnul Vasile Dan – care domn Manolescu e „Vasile Dan”-ul SUPREM… și să fie cum a fost, ba chiar mai decăzut… cumva frumos… dacă trimitem la Mallarme… „precum schitul care, chiar ruinat, își mai etalează trecătorului doctrina”.

Nici presă, nici vreun alt muritor n-a avut voie în Sala Mică a Teatrului de STAT Arad la realegerea lui Vasile Dan în funcția de „Vasile Dan”!…

… deși nu era niciun secret pentru nimeni… deși atât Teatrul, cât și Uniunea, sunt instituții DE STAT… adică bugetate din bani publici – iar în mod normal alegerile la un asemenea for nu că sunt prin excelență publice – dar ar trebui transmise în direct, pe YouTube, și să râmână acolo. Nici vorbă de vreo invitație trimisă cuiva, de vreo popularizare a evenimentului!
Critic Arad a trimis un colaborator să le facă poze la scriitori – mizând pe faptul că domnul Nicolae Manolescu e critic de profesie… și poate va face o derogare fiindu-i afină titulatura și pe amănuntul că omul n-a auzit de Vasile Dan și nici de Uniunea Scriitorilor în viața lui (și nu-i un puști, nici incult nu e).
Nici vorbă de vreo derogare. Când l-au văzut pe omul nostru cu aparatul foto, aproape toți cei 55, plus Vosganian și încă niște „zmei” de la București, au sărit pe el direct cu „Sunteți membru?”
„Doamne ferește!” – a gândit omul nostru… și a plecat.

***

Iată ce povestește contracanditdatul lui Nicolae Manolescu (maxim 40% șanse… conform bursei pariurilor) Dan Lungu – pe facebook de spre ședința cu pricina

„Astăzi, la Arad, multe strângeri călduroase de mână și semne de prietenie. Estimez că am obținut peste 50% din voturi, dar nu poți fi sigur decât la numărătoare.

Altminteri, meniu neschimbat: aceeași conducere a Uniunii în prezidiu, cu persoane care, conform Statutului, nu au ce căuta acolo. Dacă e să ignorăm statutul, măcar să o facem cu folos: cred că ar fi mult mai utilă prezența Președintelui Comisiei de Cenzori care să prezinte raportul acestei comisii, decât a directorului de imagine care n-a scos două cuvinte despre strategia de imagine, de pildă.

* Despre de cât e de sigură și de legală pensia asta, vom scrie cu alt prilej: nu vrem să le stricăm ziua chiar cu totul „celor 55”… pe care, de altfel, îi respectăm „la bucată”

………………………………………………………………

Articol asociat:

Dan Lungu, candidat la președinția Uniunii Scriitorilor din România: „Conducerea USR pune în pericol pensiile membrilor și finanțarea revistelor culturale”