Încă nu s-au estompat complet ecourile victoriei antisistem, respectiv ale alegerilor din SUA, Moldova şi Bulgaria, să recunoaştem, mai puţin scontate de unii. Scena politică din aceste ţări, destul de bulversată, îşi revine, uşor-uşor, din şoc şi încearcă să respecte partitura promisă alegătorilor de protagonişti.
În America manifestări de stradă, chiar violenţe şi distrugeri, incendieri, din partea contestatarilor lui Donald John Trump. Nu era clar, dacă au fost organizate de susţinătorii nemijlociţi ai doamnei Hillary, dar sigur erau instigate de Establishment-ul soroşist, care nu mai are posibilitatea de a-şi recupera cele 16 milioane de dolari investiţi în democraţi. De data asta, George Soros a fost un speculator pierzător.
Deja atmosfera post alegeri se stabilizează. Doamna Hillary tace, iar Obama face un ultim turneu prin lume, în deosebi prin Europa, pentru a-şi cere scuze unor lideri, pentru greşelile făcute de administraţia sa, care i-au afectat. De ex., Doamnei cancelar Angela Merkel, sigur i-a confiat despre intimităţile sale, după ce opt ani i-a ascultat comunicaţiile, inclusiv cele intime, care ar fi afectat-o politic dacă le făcea publice, dar fiind bună credinţă, le-a păstrat la secret. A rugat-o să-l ierte, etc.
Preşedintele Trump – „devenit foarte repede favoritul Americii adevărate – a muncitorilor, fermierilor și clasei medii…” – cum afirmă media europeană, e bine mersi, îşi face echipa cu care să guverneze, şi pe parcursul nominalizării, indiferent pe persoană sau expertiza acestuia, Establishment-ul rănit protestează. Abia aştept ca Trump să facă o ceremonie fastuoasă, la preluarea efectivă a puterii şi „ocuparea” Casei Albe, înconjurat de invitaţi importanţi; cum îl ştiu mărinimos, dar exact în ceea ce face, aştept să-şi încheie speach-ul triumfător, cu cuvintele: „În sfârşit domnilor, America este din nou a americanilor”! Fiecare să înţeleagă ce vrea! Atât!
Desigur, „după o analiză profundă”, Uniunea Europeană îşi va reconsidera poziţia faţă de Trump, fiind nevoie de USA, de armata sa. UE singură, nu poate opri o eventuală şi probabilă, recidivă de „ocuparea de teritorii”, de către Rusia; că doar US Army este singura capabilă să apere teritoriile ţărilor europene asociate. Că noul preşedinte va impune reguli şi uzanţe noi, strategii diferite, obligatorii, e sigur! Apoi, treptat, tonalităţile înalte, se vor estompa, neexistând alternative, le vor accepta.
Despre alegerea preşedintelui USA, însăşi candidatul la preşedinţia Moldovei declara: „Victoria lui Trump este victoria cetăţenilor americani asupra dezmăţului liberal care a erodat temelia societăţii şi a Statelor Unite. Americanii au înţeles că trebuie să-şi păstreze valorile, tradiţiile şi ţara. (…) Așa va fi și în Moldova după 13 noiembrie. Socialiștii vor învinge, împreună cu cetățenii țării”, a declarat Igor Dodon.
Copiind oarecum discursul anti-sistem a lui Donald Trump, cauza sărăciei din Moldova, marşând pe alianţa cu Rusia, Iogor Dodon a fost votat de moldoveni şi ales preşedinte. Doamna Maia Sandu, precaută, de teamă să nu predea ţara ruşilor, depune peste 3100 de contestaţii, reclamând că alegerile au fost obstrucţionate, trucare, furate şi spera că va întoarce rezultatul final. Aiurea! S-au organizat mişcări de stradă, proteste la fel ca în USA împotriva lui Trump, mai puţin distrugeri, dar în final, Comisia Electorală Centrală, dă verdictul: „rezultatele scrutinului, la care Igor Dodon a obţinut cu 68 de mii de voturi în plus, nu vor fi schimbate de contestaţii” !
Importantă este poziţia ambasadei SUA: „Conform concluziilor preliminare ale misiunii de observatori OSCE/ODIHR, alegerile au fost competitive, cu respectarea libertăților fundamentale. (…) Guvernul SUA se angajează să colaboreze cu autoritățile Republicii Moldova în susținerea unei guvernări eficiente și responsabile pentru poporul Moldovei. Așteptăm să conlucrăm cu președintele ales în această privință”, se arată în declarația Ambasadei.
Când toată lumea, cea pro-sistem, se aştepta că Preşedintele Moldovei să interzică limba română, să închidă graniţele cu România, după care să ia primul zbor spre Moscova, pentru a preda cheile Moldovei, surpriză! Moscova nu îl primeşte. Îi spune: nu ai temele făcute, te-a luat gura pe dinainte şi ai negat cele afirmate în campanie, că vei rupe Tratatul de asociere cu Uniunea Europeană. Te-am auzit, ieri ai spus: „Președintele țării nu poate să fie pro-rus sau pro-european. Președintele țării va fi pro-moldav. Voi apăra interesele poporului moldovenesc, nu ale rușilor, nu ale europenilor și nu ale românilor. Eu voi apăra interesele cetățenilor Republicii Moldova, indiferent de opțiunile sale geopolitice, identitare, ideologice. Toate relațiile cu Uniunea Europeană se păstrează, absolut toate. Am deja felicitări din partea mai multor europeni. Relațiile de parteneriat cu occidentul, cu Uniunea Europeană rămân în vigoare”. Măi să fie! Păi, cum vorbirăm?
Atunci, Dodoane, i-a să vedem ce vruseşi a spune! Aşa că, în prealabil primirii la Ţarul Rusiei, zice ministrul adjunct de externe rus: „Înainte de aceasta (întâlnirea cu V. Putin – n.n.) trebuie să se desfășoare reuniunea Comisiei interguvernamentale la sfârșitul lunii noiembrie a acestui an, care va aborda problemele specifice ale cooperării comerciale și economice dintre cele două țări (…) agenda primei întrevederi dintre cei doi președinți va conține teme concrete”.
Ne-am mai liniştit. Poate, poate, aflăm că moldovenii sunt fraţi cu românii!
Dar dincolo, peste Danubiu, în Bulgaria, ce se mai vălureşte prin politica? Am înţeles recent, că bulgarii nu sunt de acord să ocupăm Marea Neagră, la propunerea Preşedintelui României, cu nave NATO. Făcând haz, de flota noastră, formată din două epave engleze, ce abia mai plutesc, zic că ar fi ilegal şi chiar interzis, prin Tratatul de la Montreux din 1936. Bine că am aflat şi noi, după câteva decenii.
Dar să nu credeţi, că peste pârâu e linişte! Alegerea preşedintelui Bulgariei, devenită scadentă, a produs destulă efervescenţă. Candidaţii au fost Țețka Țaceva, de profesie jurist, propusă de partidul „Cetățeni pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei” – GHERB, actualul Președinte al Adunării Naționale a Bulgariei, şi Rumen Radev, fostul şef al Forţelor Aeriene Bulgare, din partea Partidului socialist, doctor în ştiinţe militare, general bulgar şi NATO, cu specializare la Colegiul Air War, Maxwell AFB, Statele Unite ale Americii. Sondajele îl dădeau favorit pe general.
În discursul său electoral, deşi şcolit în USA, iar „sistemul” se aştepta să-i fie favorabil, explicit anti-rus, Radev s-a declarat favorabil ridicării sancţiunilor europene împotriva Rusiei, apreciind ca regiunea Crimeea, ce aparţinea Ucrainei, anexată de Rusia in 2014, este, în fapt, rusească. Sublinia şi dependenţa sectorului energetic bulgar, în mare măsură de prezenta rusă, şi faptul că cele două ţări întreţin legături culturale si istorice puternice. Relaţiile trebuie demarate.
Deşi opoziţia vestea evoluţii catastrofice pentru ţară, dacă „generalul roşu” va fi ales, – de la îngheţarea fondurilor europene la izolarea internaţională a ţării -, lansând mobilizarea împotriva „totalitarismului comunist”, Radev a câştigat cu aproape 60% din voturi, devenind preşedintele Bulgariei pentru 5 ani. Şi totuşi, după ce a fost ales, Radev şi-a susţinut neutralitatea, amintind că „a fost general al NATO format în Statele Unite” şi că „apartenența la UE si NATO nu are alternativă”. În luna ianuarie, anul viitor, îşi va prelua efectiv funcţia.
Motivând opţiunea de vot, directorul institutului Gallup din Bulgaria, vorbeşte de un „vot de protest” într-un „context internaţional care încurajează voinţa de schimbare: colapsul autorităţilor tradiţionale în Europa occidentala, schimbarea radicala din SUA, ambiţiile în creştere ale Rusiei” – sunt cauzele schimbării. Aşa o fi!
Dacă privim rezultatul alegerilor din SUA, Moldova şi Bulgaria, putem constata o victorie de etapă asupra „sistemului”! Iar amintindu-ne de BREXIT, de opoziţia Poloniei şi Ungariei faţă de sistemul european, centrist şi rigid, vom constata că nu mai este viabil, că lumea e în schimbare de paradigmă.
Intuiţi modelul de societate viitoare? Schimbăm rigiditatea şi dominaţia elitelor conducătoare, cu democraţia clasei muncitoare?
