Variante de rezolvare a crizei pensiilor militare

Am remarcat că ultimul meu material  despre pensiile militare a provocat o dispută aprigă în mediul on-line. Acest lucru mă încurajează și, în același timp, mă obligă  să merg mai departe și să încerc să sugerez măcar o variantă de rezolvare a gravelor probleme de sistem provocate de legea nr.223/2015 dar mai ales de Ordonanța buclucașă, promovată de d-na ministru, Olguța Vasilescu, devenită peste noapte specialist (și)  în dreptul muncii.

Câteva repere istorice ne pot ajuta să înțelegem cauzele profunde ale dezechilibrului bugetului de pensii și ale apariției acelor cazuri de „pensii nesimțite”, exorbitant de mari comparativ  cu media cuantumului pensiilor publice. Ceea ce este cu atât mai grav, este faptul că aceste cazuri, extrem de puține (de ordinul zecilor), prezentate în mod provocator și reluate de anumite posturi  de televiziune într-o manieră incorectă, au ostilizat populația împotriva militarilor. Faptul că media pensiilor militare nu depășește 3000 de lei a contat puțin sau aproape deloc în dezbaterile pe această temă atunci când  s-au pronunțat pe subiect diverși analiști și politicieni, străini de domeniul aflat în discuție. După 1990, prin modificări aduse legislației pensiilor s-au înregistrat valuri de pensionări anticipate care au crescut  numărul pensionarilor, în timp ce numărul salariaților, contributori la bugetul de pensii, a scăzut dramatic. Dacă până în 1990 existau 6 salariați la un pensionar, astăzi numărul pensionarilor este aproximativ egal cu cel al salariaților.

În anul 2000 s-au adoptat unele măsuri de remediere a situației printre care și  mărirea progresivă a vârstei de pensionare. Cu toate acestea au continuat să apară fenomene de natură a dezechilibra în continuare sistemul de pensii. Deficitul bugetului de pensii a continuat să crească  datorită  pensionărilor anticipate, a posibilităților de fraudare a vârstei de pensionare și a creșterii numărului și categoriilor de pensii speciale. Vârsta reală de pensionare era, in 2010, de 54,7 ani față de 59,6 ani vârsta standard. A cresut masiv, de cele mai multe ori în mod  fraudulos, numărul pensiilor de invaliditate, de la 600.000 în anul  2001 la nu mai puțin de 900.000 în 2010, o creștere exponențială de 50%, în numai 10 ani. Sistemele speciale  de pensii au introdus o serie de privilegii și tratament inegal pentru unele categorii profesionale, printre care se numără (la loc de cinste) magistrații, care rămân în continuare înafara discuției.

Majoritatea, dacă nu chiar  toate exemplele de pensii foarte mari prezentate, de regulă magistrați -directori de penitenciare, magistrați militari sau alții, au la origine manopere mai mult sau mai puțin frauduloase. Aceștia au speculat  gravele lacune din  normele de reglementare a acestor pensii, care luau în calcul „veniturile obținute în luna pensionării “. Aceste venituri erau mărite artificial prin diverse tertipuri (restanțe de concediu neefectuat, plăți restante din diverse motive etc). Magistrații, detașați temporar în funcții de directori de penitenciare,  au cumulat salariile de magistrați  cu sumele cuvenite pentru detașare și sporurile specifice pentru lucrătorii de penitenciare, obținând astfel pensii fabuloase, de genul celor prezentate  de canele media. Cazul lui Bălășoiu,  fost procuror și director la penitenciarul Colibași câțiva ani de zile, este emblematic pentru acest tip de așa-zise „pensii nesimțite”. Din postura mea de fost comandant de penitenciar, acum pensionar, consider că toate aceste cazuri pot fi rezolvate dacă instituțiile statului și-ar face datoria.

Deși îi voi supăra, poate,  pe mulți dintre colegii mei pensionari militari, afirm totuși faptul că trebuie să acceptăm că Legea nr.263/2010 a făcut ordine în acest domeniu. Printre altele,  legea a reafirmat principiile care trebuie să guverneze orice sistem de pensii: obligativitate, contributivitate, solidaritate socială, repartiție și autonomie. Li se asigura tuturor participanților, contribuabili sau beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege. Legea a reglementat unitar toate categoriile de pensionari, mai puțin magistrații care au rămas până azi o categorie privilegiată, deasupra tuturor celorlalte  categorii socio-profesionale.

Prin aplicarea acestei legi, cvasitotalitatea pensionarilor militari au obținut pensii substanțial mărite, îndeosebi cei care au avut mai mulți ani de activitate. Singurii care au obțnut pensii mai mici, dar care au rămas cu pensiile aflate în plată, au fost militarii trecuți în rezervă cu ocazia reorganizării armatei, având vechime sub stagiul minim de cotizare (20 ani). Exemplul meu personal este convingător din acest punct de vedere: la data pensionării, in anul 2001, dup[ 37 ani de vechime efectiv[ ca militar (din care 13 ani în funcția de Comandant penitenciar Arad), am primit o pensie de 3600 lei. Prin recalculare, potrivit legii nr.263/2010, care a utilizat principiul contributivității și a luat în calcul veniturile realizate pe întreaga perioadă de cotizare, pensia rezultată a fost de 5200 lei. De remarcat  faptul că,  prin această lege, au fost eliminate posibilitățile de fraudare a sistemului prin creșterea artificială a veniturilor din ultima lună sau din perioada ultimelor 6 luni avută în vedere potrivit legii anterioare.

În consecință, după anul 2010, militarii din structurile de apărare, ordine publică și siguranță națională au fost încurajați să-și continue activitatea  până la împlinirea vârstei standard de pensionare, 60 de ani. De remarcat că, în cele mai multe cazuri, îndeosebi ofițerii ocupau posturi de conducere la diferite niveluri, ajungând la apogeul carierei, după împlinirea vârstei de 40 ani. Îndepărtarea din sistem a acestora, indiferent de modalitatea adoptată, în cazul nostru pensionare, constituie o crimă la adresa statului, crimă care nu poate fi justificată în niciun fel. Cei care au fost împuterniciți de popor să legifereze au obligația să analizeze temeinic efectele unor acte normative și să nu lase posibilități de fraudare ori de dezvoltare a unor fenomene necontrolabile. A-i pretinde unui militar, oricât de patriot ar fi, să rămână în activitate după realizarea stagiului minim de cotizare (25 ani), care se atinge la vârsta de 45-48 ani, fără ca pensia să poată crește corespunzător vechimii suplimentare, este o aberație. Este ca și cum acesta ar presta muncă voluntară.

Este de neconceput ca, în calitate de ministru sau conducător de instituție, să  fii martor la acest exod de lucrători, vitali pentru sistemele de apărare, ordine publică și siguranță națională și să te faci că nu vezi cauza. În loc să elimini cauza, mai vii și cu o Ordonanță de Urgență  care accelerează plecările, ca și cum acest lucru a fost cu adevărat dorit. Pentru a schimba conducerile unor instituții s-au  demolat înseși sistemele în cauză, care nu-și vor reveni nici în 10 ani. În schimb se pompează masiv prin „încadrări din sursă externă” mii de lucrători  de o calitate îndoielnică, fără pregătire și cu puține șanse să asimileze procedurile specifice care vor parazita aceste structuri.

Legea, așa cum a fost concepută, provoacă mari discrepanțe între militari în raport cu data pensionării. Spre exemplu, în sistemul penitenciar, unde după anul 2001 ,P S D  a introdus un așa-numit „spor de importanță” , toți cei pensionați după această dată au pensii mai mari cu cca 50%  față de colegii lor pensionați înainte de această dată. Sunt subofițeri pensionați după anul 2016,  beneficiari de anumite sporuri, care au primit pensii mai mari decât unii ofițeri.

Nu este suficientă anularea OUG. Legea nr.223/2015, așa cum a reglementat calculul cuantumului pensiei va continua să determine militarii să se pensioneze după 25 sau chiar 20 de activitate. În cazul în care se acceptă acest lucru, trebuie regândit întreg procesul de completare a funcțiilor vacante, prin mărirea capacităților de școlarizare sau prin găsirea unor forme de cointeresare a militarilor să  lucreze  până la împlinirea vârstei standard (60 ani). Găselnița cu interdicția unor militari pensionari de a lucra  în administrație sau alte servicii ale statului  este o inepție. Militarii, chiar pensionari, posedă abilități și aptitudini care  pot ajuta în cel mai înalt grad instituțiile statului. Spre exemplu, majoritatea ofițerilor de probațiune din Marea Britanie, care se ocupă cu supravegherea persoanelor liberate din penitenciare, sunt pensionari militari din armată sau poliție.

Este nevoie de mobilizarea  tuturor celor interesați, militari de toate gradele și specializările, sindicatele din aceste structuri, asociațiile de pensionari militari și alte organizații profesionale să acționeze prin mijloace specifice pentru a-I aduce pe  acești guvernanți iresponsabili cu picioarele pe pământ. Numai așa putem spera că lucrurile se vor așeza în această țară, atât de napăstuită de proprii ei fii ajunși  să o conducă.

Articol asociat:

Ordonanța privind Pensiile militare – un dezastru anticonstituțional

,