PRIMIM ȘI PUBLICĂM cu plăcere – pentru că așa procedăm cu toți cei în care avem încredere – tocmai de aceea fiindu-ne prieteni.
Mai ales că chiar despre prieteni este vorba în acest pamflet introductiv la ceea ce ar putea fi FOILETONUL UNOR MARI TUNURI date de către administrația orașului Sebiș doar în ultimul an.
Colaboratorul nostru și-a ales ca pseudonim titulatura VODĂ M. pentru că așa a vrut el, iar nouă ni s-a părut un pseudonim bun pentru el. (n. red. – L.V.)
La Sebiș, izolarea luminează mințile decidenților care, brusc, nu mai vor să risipească banul public!
Și, ghici, cu ce vor să înceapă? După ce ne-au paralizat cu pandemia și starea de urgență, pur și simplu nu vor să dea banii pentru un aparat care depistează nenorocitul ăsta de virus, adică fix un aparat care să contribuie la stoparea răspândirii lui!
Nu sunt ziarist, nici nu vreau să fiu. Să fii ziarist înseamnă să fii imparțial și cinstit, model pentru societate… ori eu nu prea sunt. Sau, cel puțin, nu sunt 100%. Dar, cu toate astea, în contextul actual nervii te fac să devii ceea ce nu credeai că vei fi vreodată. Chiar dacă în cazul de față s-ar putea să nu fiu chiar cinstit pentru că, în privința prietenilor, sunt subiectiv. Și amintesc de prieteni pentru că, o parte dintre cei care urmează să se simtă atacați de asprimea condeiului meu (remarcați, vă rog finețea exprimării) sunt prietenii mei. Care prieteni și de unde? Din primăria Sebiș, ce dracu. Cu toată prietenia, așa mă enervai când am auzit că nu au 2000 euro (2% cu care trebuie contribuie primăria sau consiliul local), să cumpere un aparat PCR pentru spitalul din Sebiș, că m-am hotărât instantaneu să devin ziarist.
Prin urmare, începând de luni (4 mai), voi scrie săptămânal despre lucrările din ultimul an decontate din banii primăriei. Voi scrie despre luminițe, pomișori de Crăciun, cămine culturale, școli, piețe, indicatoare de străzi, contracte cu fotbaliști. Ba chiar despre Moș Crăciun în persoană voi scrie.
Voi scrie pentru că toate acestea au fost decontate la prețuri pe care și Donald Trump le-ar considera de neacceptat. Și, omul ăla încă-i indulgent… Voi scrie ca să încercăm să înțelegem împreună cum „sparsără” ei 500.000 euro pe șmecherii, și nu au 2000 euro pentru un lucru bun, care chiar NE TREBUIE!
Cu asta închei debutul meu jurnalistic și semnez în nume colectiv,
VODĂ M.
(Va urma)
1 comentariu. Leave new
Abia aștept . Da sa scrii de marele (nume propriu cenzurat de redacție) și contractul cu reparații sala de sport in care e vorba de milioane de euro nu sute de mii…