Vremea Pandemiei și blocajul cultural în Arad

RE-LOCUIREA CULTURALĂ A SPAȚIULUI ARĂDEAN

În jurul Palatului Cultural, cetățeanul intră într-o carte. Atâtea semnificative statui amintesc de bogăția vieții culturale a orașului Arad: A. D. Xenopol, Gheorghe (sic!) Coșbuc, Ioan Russu Șirianu, Petru Pipoș, Gh. Popa de Teiuș, Mircea V. Stănescu, orânduite pe aleea scriitorilor. Mai alături, se află statuia Elenei Ghiba Birta, iar Piața poartă numele lui George Enescu. Aruncând privirea în jur, vei regăsi în Parcul Eminescu Crucea martirilor, iar înspre malul Mureșului un Monument al victimelor comunismului. Alături vizi intrândul de pe dig unde Fanfara militară însoțea fermecătoarele plimbări duminicale înspre nu mai puțin celebrul Cazinou românesc și frumoasa Grădină a Teatrului de Vară, pe ruinele căreia adoarme actualul Hotel „Parc”, care de multă vreme are luminile stinse și zace ca un imens locaș de stafii.

Când Arad a devenit oraș cu administrație românească, se punea problema însemnelor culturale. Unele autorități au dărâmat statui și ansambluri alegorice, altele au construit, cum ar fi Monumentul Victoriei din Piața Avram Iancu, mai apoi, în mare grabă, celelalte au transforma Piața Pompierilor în Parcul Reconcilierii (româno-maghiare), cu Arcul de triumf (românesc) și Statuia libertății (maghiare). Pe Bulevard, au fost așezate „Sfânta treime” (în fața Teatrului de Stat „Ioan Slavici”), „Vasile Goldiș” și Monumentul Revoluției (Piața Primăriei).

Amplasamentul altor statui (Eminescu, lângă Poliție ori din curtea spitalului TBC, Avram Iancu, lângă Tribunal, Napomuk și altele, Țichindeal, Popeangă, Slavici, Nicoară, C. Bodea, I. Moldovan) așteaptă revalorizarea. Un monument al Centenarului Unirii – plătit cu mii de euro -, promis de atâta vreme, se învechește undeva în curtea unui sculptor brașovean. În compensație, administrația a montat niște elemente de garaj lângă barul Milano.

Pandemia a dus la blocarea organismului cultural. Foarte rar, vreo lansare de carte din Curtea generoasă a Bibliotecii Județene „A.D. Xenopol” mai animă viața spirituală a urbei noastre. Arad a devenit locul unde nu prea se mai întâmplă aproape nimic. Satu Mare organizează trei gale de jazz, concerte Live Music Restart, Petroșani oferă cetățenilor spectacole de teatru adaptat, Cluj organizează întâlniri cu oameni de cultură, Târgul satului, gală de filme în aer liber, Nopți albe cu Galerie Art, Timișoara scoate Opera în stradă și face din Parcul Rozelor un veritabil spațiu pentru spectacole, Recitaluri de orgă, Proiecții cinemateca TIFF, Oradea organizează expoziții în aer liber, crosuri, Târgul de Toamnă, Ziua Castanelor și ș.a.

Izolarea (culturală) duce cultura la prăbușire și derivă. enunțarea la cultură înseamnă pierderea zâmbetului, a apropierii sufletești și estetice, împrăștierea frumosului și afectului. Se poate trăi fără cultură? Se poate trăi fără școală? Sunt, spunea Irina Petraș, „forme stângace instituționalizate ale absenței. Ale pustiirii. Ale sălbăticirii noastre. Simulacrele online sunt paleative, nu vindecătoare”. Câtă vreme trăim omenește fără comunicare umană culturală și spirituală? Cât vreme frica va învinge spiritul? Un virus nu poate învinge dorința noastră, a oamenilor, de a socializa prin cultură. Trebuie să conviețuim așa, pandemic, respectând norme, dar nu putem renunța la funcționarea organismului cultural. Activități cu mesaj artistic pot avea loc purtând mască, respectând distanțe,folosind dezinfectanți, afișând prudență și autoprotecție.

Așa că e timpul să „re-locuim cultural Aradul”, să umplem Cetatea noastră în care locuim de cultură, să-i dăm prezentului efervescență, să se resimtă că nu e mai puternică îndobitocirea decât dragostea pentru elevație spirituală.

În jurul marilor și micilor monumente istorice și culturale, în parcuri, piețe, pot începe activități care să demonstreze că suntem și altceva decât votanți și comentatori răutăcioși pe Facebook! Fiecare statuie e sursă de desfătare intelectuală și șansă de apropiere (întru distanțare), de zâmbet, că ne-am întâlnit cu cărți, armonii, culori, cu distinși oameni de cultură, care au să ne vorbească despre zariștea spiritului și farmecul atletic al culturii împărtășite. SĂ RE-LOCUIM CULTURAL spiritul arădean.