REPORTAJE

Aradul – în urmă cu zeci de ani față de toate orașele din imediata vecinătate [1]. Comparativ cu Deva, moșia lui Falcă este repetentă la toate capitolele [FOTOGALERIE]

 

Ca un oraș abandonat, batjocorit, fraudat de însăși esența sa definitorie, de propriile blazoane, de sensul său – așa arată Aradul… iar „revelația cenușie” îți apare pe ecranul minții, obstinant și obsesiv, mai cu seamă după ce efectuezi exercițiul facil și detașat al călătoriei în proxima vecinătate urbanistică. Este o obligație cvasipatriotică, necesară și suficientă, atunci când (consideri că) faci parte dintre cei care se pronunță public despre urbanism, dezvoltare, evoluție, politică, societate…

Comparativ cu Deva, Aradul este „societatea moartă”

Deva, reședința administrativă a județului Hunedoara („cel mai sărac din țară”, conform statisticilor seci) are o populație de circa 70.000 de locuitori – dar din orice unghi ai privi-o pare mai populată. Așa cum Aradul, cu mici excepții, arată ca o fostă urbe respectabilă în curs de depopulare – o „societate moartă”…  Chiar în zile „banale”, lipsite de semnificații festive, Deva se prezintă ca un oraș primitor cu turiștii, ofertant în ceea ce privește petrecerea timpului liber, nediscriminatoriu raportat la situația financiară sau fizică a locuitorilor sau vizitatorilor săi, curat și sigur pe viitor. Oamenii sunt vii, cu zâmbetul pe buze, nu înjură administrația publică, nu fac politică negativă, presa e critică și citită. Obiectivele turistice de interes major, cum sunt Cetatea Devei, Muzeul Civilizației Dacice și Romane sau cel al Gimnasticii, sunt non-stop vizitate, iar cele pentru agrement și sănătate, precum Aqualand sau numeroasele pensiuni prezentând alternative originale sunt tot timpul „full”.

Iată câteva evidențe comparatistice sesizabile dintr-o simplă plimbare:

– Nicio clădire – nici centrală, nici periferică, nu-și arată vechimea decât în sensul pozitiv și aristocratic al termenului: nicio fațadă nu e degradată, de niciunde nu „cad sau au căzut ornamente”. Pereții exteriori ai edificiilor publice și locuințelor particulare sunt vopsiți, zugrăviți, stabili – nu cu „bani mulți” și cu „meșteri olandezi”, ca în Oradea sau Timișoara… dar sunt la locul lor și arată decent, primitor și interesant totodată.

– Niciun drum municipal și nicio stradă lăturalnică, fie că sunt asfaltate proaspăt sau mai demult, nu prezintă surpături, crăpături, gropi, borduri montate „a proasta”, semafoare absurde, giratorii inutile sau, indicatoare și semne de circulație derutante.

– Pistele de biciclete sunt separate atât de șosea și de locurile de parcare, cât și de trotuar. Se încadrează în fluxul circulației pe drumurile publice fără să pună în pericol niciun participant la trafic; semafoarele sunt dotate cu sitem de avertizare sonoră, pe timp de zi.

– Nu găsești supermarketuri de tip LIDL sau Kaufland în centru și nici în cartiere (un singur Kaufland am găsit într-un cartier aproape de Cetate – dar adaptat zonei, în perfect acord cu arhitectura spațiului). În schimb, ai la fiecare colț cel puțin o alimentară (ce de departe arată ca fiind „de acolo”, a unor localnici) unde găsești de toate. Un centru comercial imens, un Shopping City care crește în suprafață și se dezvoltă vâzând cu ochii, este plasat în capătul orașului, iar trecând peste faptul că vorbim despre o urbe de doar 34 de kilometri pătrați pe care o poți străbate de la o extremă la alta într-o oră, pe jos, fiecare dintre retaileri asigură transport gratuit pentru cumpărătorii săi, cu microbuse cochete și rapide.

– Niciun spațiu comercial  de pe bulevardul central (Decebal) nu este de închiriat (am văzut o singură cafenea pe care scria „de închiriat”… dar era plină și se numește „La mișto”), niciuna nu pare falimentară și toate prezintă mici afaceri locale, francize de succes ori restaurante, librării sau magazine de tradiție.

– Parcările centrale, pe terenul care aparține municipalității, sunt gratuite – niciunde nu vezi polițiști locali sau reprezentanți ai administrației agresivi, pregătiți să te amendeze de cum te-au văzut că ai parcat.

– Fântânile arteziene sunt funcționale, coerent plasate și îmbogățind estetic peisajul urban cu care se asortează.

– Bănci sunt… cam câte sunt și în Arad – numai că plasate pe tot arealul orașului, nicidecum pe o singură stradă sau într-un singur parc. Sunt făcute din lemn de esență tare prins în blocuri de beton, dau aparența de eternitate și au lateral o mică tablă, aproape invizibilă, pe care scrie PMD.

– Transportul în comun se realizează cu microbuse nou-nouțe, Mercedes, de 16 locuri, care sosesc în stații la intervale de 10 minute.

– Despre parcuri… n-are rost să discutăm: toată Deva este un parc. Copacii de pe marginea drumului sunt evidențiați, personalizați și impecabil îngrijiți – la fel ca și rondourile de flori sau partea de gazon.

– Panourile de la intrarea în oraș (vezi în galerie) sunt o încântare pentru ochi și spirit – reprezentând, din câteva tușe, simbolul actual al Devei, brandul internațional  al orașului, gimnastica.

– Cartierele periferice – sau, pur și simplu, zonele limitrofe orașului – sunt, încă înainte de a se construi, dotate cu infrastructură – și, în primul rând, cu drumuri de acces.

– Deloc în ultimul rând, dar recent inaugurat, Deva prezintă un Centru de Excelență Fotbalistic, finanțat de Guvern și Primărie în proporții egale, care pregătește sportivi tineri, obligatoriu talentați dar care nu au fondurile necesare pentru a se pregăti în baze private.

 

Notă: Galeria foto este una de autor. Toate pozele sunt efectuate pe parcursul săptămânii 26 august – 2 septembrie, 2016, în municipiul Deva, iar copierea / utilizarea lor sub orice formă este liberă.

 

Lucian Valeriu, 4 septembrie 2016 10:22

deva-28deva-27deva-26deva-25deva-24deva-23deva-22deva-21deva-20deva-19deva-18deva-17deva-16deva-15deva-14deva-13deva-12deva-11deva-10-1deva-9deva-8deva-7deva-5deva-4deva-3deva-2deva-1