În cea mai grea situație se află sistemul de educație din România. Și asta pentru că nu avem o direcție. Pentru că nu avem o strategie. Habar nu avem unde vrem să ajungem și bâjbâim. Pentru că cei care se ocupă de educație la nivel de minister și inspectorate școlare nu-i ascultă pe cei care fac efectiv educația. Asta ne costă scump și acum dar și cu fiecare generație. Nu numai părinții sau elevii au sentimentul acela de năucire, ci și dascălii. Un exemplu este și atitudinea dură a Președintelui Asociației Învățătorilor din Arad, Viorel Dolha, care, iritat de experimentele ciclice în ceea ce privește metodele de predare la clasele I- IV, i-a adresat Inspectorului școlar pentru învățământul primar din Arad, următorul mesaj ( mesaj care se regăsește și sub forma unei petiții pe platforma petitieonline):
„ Doamnei inspector școlar pentru învățământ primar din Arad
Stimate/Stimați Colege/Colegi,
Vă prezint un apel al meu către doamna inspector școlar pentru învățământ primar, apel la care puteți să vă alăturați:
Stimată Doamnă Inspector Școlar pentru Învățământ Primar al Inspectoratului Școlar Județean Arad,
Vă rog să reveniți asupra dispoziției date tuturor cadrelor didactice de la învățământul primar arădean de a-și întocmi (la absolut toate clasele) planificările exclusiv pe formatul „ hărți ale unității tematice” integrând absolut toate disciplinele.
Voi aduce în continuare argumente prin care voi demonstra că dispoziția dumneavoastră încalcă atât norme legale cât și teze științifice.
A.Norme legale:
Planul de învățământ și programele școlare sunt aprobate de instanța supremă, Ministerul Educației, prin ordin al ministrului. Legea nr.1 la art. 65 alin. (3) și (4) spune explicit două lucruri:
a) Că programele şcolare stabilesc (adică le fac obligatorii), pentru fiecare disciplină, doar domeniul de studiu din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale;
b) Că programele școlare „ oferă orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea finalităților urmărite și a conținuturilor. Deci chiar și orientările metodologice semnate de ministru sunt doar „ generale”.
Art. 69 alin. (5) spune că nu sunt obligatorii nici măcar ghidurile metodologice care sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare și precizează explicit principiul „ libertăţii iniţiativei profesionale”. Deci și din ghidurile elaborate de minister cadrele didactice ”pot” selecta și utiliza doar ceea ce consideră de cuviință în ceea ce privește metodologia de atingere a finalităților și conținuturilor.
Programele școlare în vigoare lămuresc explicit și ce discipline și la ce clase devin integrate și ce discipline și la ce clase rămân monodisciplinare:
Din clasa pregătitoare până în clasa a II-a se predau integrat doar:
„matematică şi explorarea mediului”
„arte vizuale şi abilităţi practice”
„muzică şi mişcare”
Din clasa a III-a până în clasa a IV-a se predau integrat doar:
„arte vizuale şi abilităţi practice”
„muzică şi mişcare”
„joc și mișcare”
Limba și literatura română se predau integrat de ani buni (înainte erau discipline separate literatura română și limba română).
Prin ordin al ministrului se predau monodiscilinar toate celelalte discipline: limba modernă, matematica, știinţele naturii (înainte erau separate botanica, zoologia etc), istorie, geografie, educaţie civică, educaţie fizică, religie.
Niciunde în aceste documente oficiale nu apare vreo „ hartă a unității tematice” care să sugereze măcar vreo aberantă integrare exhaustivă a tuturor disciplinelor școlare și la toate clasele. „ Harta unității tematice” este o născocire a dumneavoastră, nu apare în nicio lucrare științifică, niciunde pe internet și cu atât mai puțin în ordinul ministrului.
Am precizat mai sus ce se integrează obligatoriu prin ordin de ministru și ce se tratează monodisciplinar. Până și programa școlară oficială lasă explicit la latitudinea cadrelor didactice strategiile didactice. Programa este obligatorie doar în ceea ce privește partea de obiective (competențe) de atins și conținuturi. Cu atât mai mult nu poate un inspector școlar să pretindă să ne gândim absolut toți lecțiile la fel, după un calapod al altuia, calapod care contravine atât dispozițiilor legale cât și libertăţii iniţiativei profesionale garantate de lege.
Dacă ați făcut dumneavoastră vreo descoperire epocală în pedagogie ar trebui să vă luați o clasă, să cereți acordul ministerului și al părinților și să conduceți un experiment pe această temă ca să vă validați ideea.
Deocamdată ne cereți să folosim elevii drept cobai într-o aventură care încalcă ordine ale ministrului. Doar doctorița arădeană Delia Podea, utilizând ascendentul moral și profesional de care beneficia în relația cu medicii rezidenți ai Secției de Psihiatrie, cărora le era îndrumător de rezidențiat, îi determina și îi constrângea pe aceștia să folosească pacienții drept cobai ca să beneficieze de avantaje materiale și ca să apară coautor în publicații. Acum este urmărită penal.
Din consiliul consultativ pentru învățământul primar m-ați exclus ca reprezentant al asociației învățătorilor cu toate că IȘJ-ul este reprezentantul în teritoriu al ministerului iar ministerul, conform art. 14 alin. (1) ”proiectează, fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale cadrelor didactice”. Dacă nu ați fi luat această măsură poate aș fi avut ocazia să vă conving la acele consultări de netemeinicia ideii dumneavoastră și nu aș fi fost nevoit să utilizez această cale pentru apelul la legalitate și rigoare.
B.Teze științifice conform cărora integrarea rămâne, în continuare, o problemă controversată:
Voi lista doar câteva argumente din lucrări științifice ale unor nume mari din științele educației din lume dar și din țară, argumente care arată de ce niciunde în lume și nici ministerul de la noi nu agreează o învățare integrată dusă până la extrem, așa cum ne solicitați dumneavoastră.
a)DEZAVANTAJELE ABORDĂRII INTEGRATE:
Riscul superficialităţii în învăţare este mare;
Nu se asigură progresia de la cunoscut la necunoscut, ca în cazul studiului disciplinelor în manieră tradiţională;
Se sacrifică rigoarea şi profunzimea în favoarea unei simplificări excesive;
Pierderea coerenţei în predarea disciplinelor de studiu;
Acumularea unor viitoare lacune;
Imposibilitatea aprofundării de către elevi a cunoaşterii ştiinţifice specializate;
Riscul însuşirii unor cunoştinţe şi deprinderi dezlânate;
Risc de generalizare abuzivă interdisciplinară;
Plasarea unor discipline în plan secundar;
Imposibilitatea integrării tuturor disciplinelor;
Nespecializarea cunoştinţelor;
Volum mare de informaţii; Risc de învăţare nesistematică;
Transferul de cunoştinţe se realizează doar la copiii cu potenţial inteligent înalt;
Riscul ca nu toţi elevii să fie valorificaţi funcţie de propriul potenţial;
Perioade mari de timp pentru realizarea designului instrucţional;
Timp de predare insuficient;
Lipsa bazei materiale;
Necesită competenţe sporite de organizare şi restructurare a conţinuturilor;
Lipsa manualelor şi a ghidurilor de organizare şi desfăşurare a activităţilor integrate;
În plus învăţarea pe discipline este securizantă: pe măsură ce avansează în materie, elevul îşi dă seama de drumul pe care l-a parcurs pentru a ajunge în punctul culminant;
„Enciclopedismul specializat” poate fi înlocuit cu un enciclopedism lipsit de orice bază,„ cu de toate şi cu nimic”;
Nu se sprijină pe cunoştinţele anterioare ale elevilor, aşa încât se poate întâmpla ca elevul să fie pus în situaţia de a învăţa noi cunoştinte sprijinindu-se tot pe cunoştinţe noi;
b)Delimitarea stadiilor trebuie să fie judicioasă in raport cu maturitatea intelectuală cu motivaţiile şi cu vârsta celor care învaţă. Literatura de specialitate vorbește de o IERARHIZARE OPTIMĂ A INTRODUCERII A NIVELURILOR DE INTEGRARE:
-primar-monodisciplinar
-gimnazial-interdisciplinar
-liceal-pluridisciplinar
-universitar-multidisciplinar-interdisciplinar
-transdisciplinar-studii aprofundate, doctorat.
Și această ierarhizare vă contrazice ideea predării exclusiv integrat la toate clasele învățământului primar.
Preocupările pentru promovarea unei viziuni interdisciplinare în investigarea realităţii nu sunt noi. Ca principiu de structurare a conţinutului învăţării, interdiscipliarea a fost susţinută încă de la începuturile şcolii, de către sofiştii greci și a fost aplicată de la începuturile istoriei şcolii. Nu este însă un panaceu universal aplicat din snobism. Numeroşi pedagogi au subliniat insuficienta conceptualizare afirmând că interdisciplinaritatea este „ un concept încă rău definit” sau mai direct, că „ prezintă multe puncte comune cu celebrii bătrâni ai Caucazului, despre care toată lumea vorbeşte, dar pe care nimeni nu i-a văzut” (Grozzer, G.).
Personal am ținut cursuri pe tema beneficiilor învățării integrate. Pe mulți colegi i-am transformat în partizani ai predării integrate, însă ai unei predări integrate abordate cu discernământ, ținând cont și de limitele acestei strategii, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în baza coroborării și cu alte principii pedagogice ale acestei profesii care este o artă ce nu poate fi constrânsă de un calapod unic. Un mare pedagog spunea că ”importante sunt rezultatele învăţării! Dacă rezultatele sunt bune şi foarte bune, atunci strategia a fost aleasă şi proiectată corect, şi bine aplicată.”
Toate cadrele didactice din învățământul primar din județul Arad trebuie să-și finalizeze planificările și nu știu dacă să încalce fie ordinul ministrului (respectând dispozițiile dumneavoastră) fie să încalce dispozițiile dumneavoastră (respectând ordinul ministrului). Emoții au mai ales cei care urmează să fie inspectați în perioada următoare cât și cei care vor inspecta.
Trimiteți-ne un mesaj clarificator. Dacă v-a cerut cineva din minister prin viu grai să dați aceste dispoziții să le redirecționați acest mesaj și să le spuneți să emită documente scrise în forma cerută de legislație și să nu mai dea putere de lege unor alegații transmise din gură în gură de câte vreun vorbitor la vreun curs.
Cu mult respect,
Viorel Dolha
Președintele Asociației Învățătorilor din Județul Arad
Stimate/Stimați Colege/Colegi,
Poate sunteți interesați să citiți și un articol care mi-a apărut în ultimul număr din Tribuna Învățământului: ”Adevăratul reformator al școlii e cel care se suie zilnic la catedră” http://www.tribunainvatamantului.ro/adevaratul-reformator-al-scolii-e-cel-care-se-suie-zilnic-la-catedra/”
Foto reprezentativ: google
