Traiane, care-I GAŞca ta, de fapt?

Umblă o vorbă prin oraş cum că, virgulă, Costel Igaş pleacă de la PDL/PNL, şi se îmbarcă în PMP. Lăsând la o parte faptul că, urgent, a apărut o semidezminţire în oficiosul peneleilor, în care Igaş îşi susţine iubirea veşnică pentru partidul din care face parte acum, mai lăsând la o parte şi ciudata expresie, cea cu „umblă vorba” (sincer, am tot încercat să vizualizez asta, şi tot ce am putut, a fost o limbă trecând pe zebră, către primărie), eu zic, pentru că-i luni, dar şi pentru că nu e o idee rea, şi nici măcar una trăznită, să contemplăm un pic posibilitatea unei mutări strategico-tactice a lui CTI.

Prima dată, puţin din ciclul „amintirile mă urmăreşte”. Până acum câţiva ani, dacă voia cineva să te pedepsească, îţi dădea să scrii cinci mii de semne despre Constantin Igaş. Pur şi simplu nu aveai cum. Apoi, a venit perioada cu Igaş ministru de interne. Atunci aveai ce să scrii, dar nimic de bine. Probabil era şi perioada, nici Costel nu era la înălţimea pe care o cerea publicul (oricum, publicul nu va fi niciodată mulţumit). Lucrurile s-au schimbat însă, destul de mult. Constantin Igaş s-a schimbat, ceva s-a întâmplat acolo, există o tot mai mare rupere de personajul pe care îl ştiam în primul deceniu al noului mileniu. I-aş spune dezvoltare personală, dar mi-e frică. Ultima oară când am scris aşa ceva, vorbeam despre Don Teflon, prin 2008, şi uite ce s-a întâmplat. Oricum, senatorul Igaş de acum este un update foarte reuşit la Costel Igaş pe care îl ştiam. Aproape că nu mai poţi să îi spui Costel.

De ce ar pleca Igaş din PDL? Păi, ar fi mai multe motive. Primul e legat de relaţia, mai exact de lipsa de ralaţii cu marele, unicul şi extraordinarul, non adezivul Don Teflon, primar ales şi reales, dar şi preşedinte al partidului. Sincer, nu ştiu care sunt motivele acestei rupturi, nici cine e de vină, nici nu prea mă dau de ceasul morţii să aflu (cineva o să îmi explice, chiar dacă nu vreau). Un al doilea motiv este vestita aşezare pe liste. Constantin Igaş se poate socoti (şi probabil asta simte) furat, sărit de către un personaj cu mai puţină carismă şi cu aproape tot atâta notorietate. E vorba de orgolii aici, nu încape vorbă, şi, sincer, şi eu m-aş oftica dacă în faţa mea ar veni Neluţu Cristina. Pe bune şi sincer şi fără supărare.

Un al treilea motiv al unei eventuale plecări ar fi trendul naţional dezastruos al PNL. Liberalii, în varianta lor nouă, populară şi bicefală, suferă de amatorism cronic şi nu reuşesc să se închege. Asta la nivel naţional (câinii de presă locali să se abţină). Având în vedere că Traian Igaş lucrează mult pe zona centrală, cunoaşte mult mai bine situaţia din interior. Multă lume prevede o implozie a PNL, eu mi-o doresc doar ca să nu îl mai văd pe Blaga tăcând complet nesugestiv lângă Gorghiu. Mai e şi al patrulea motiv, Băsescu e din nou în trend. Tocmai a reuşit să achiziţioneze, la preţ de nimic, cea mai mare parte a partidului lui Oprea. PMP e al treilea partid din ţară. Iar problemele din interiorul PNL nu fac decât să îl ajute. Discursul belicos e din nou la modă, mai ales că previziunile legate de Obama de România nu s-au adeverit, românii sunt din nou frustraţi, se simt ignoraţi de către preşedinte şi vor sânge. Băsescu le poate oferi asta. Soluţii nu, dar sânge, din belşug.

Ultimul motiv, şi poate cel mai competitiv, e faptul că, în Arad, după (ne) venirea repetată a lui Seculici, anunţată cu surle şi trâmbiţe, după nenorocirea de la locale şi după absorbţia plutonului numit UNPR Arad, PMP poate fi o soluţie excelentă. Igaş e o locomotivă, care ar putea trage noul său partid puternic în sus. Cu un organizator, pe judeţ, ca Remeţan, şi secondat de Alexandru Vlasiu, Constantin Igaş ar putea produce, pe lângă o surpriză politică, şi o serioasă pagubă foştilor colegi.