În fiecare an, la data de 5 Iunie este sărbătorită Ziua învățătorului. În România se sărbătorește oficial din anul 2007.
Ziua de 5 Iunie poartă semnificația zilei de naștere a dascălului Gheorghe Lazăr,
întemeietorul învățământului modern românesc (n. 5 iun. 1779-m. 17 sept. 1823).
Gheorghe Lazăr a înființat în 1818, în București, prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava.
Ziua Învăţătorului este cea mai veche sărbătoare laică,
fiindcă în data de 30 iunie 1927 Tribunalul Ilfov a autentificat statutul Asociației Generale a Învăţătorilor din România, prin care se oficializa și finaliza atunci manifestarea solidarității între cadrele didactice la nivelul României Mari.
În perioada interbelică
sediul Asociației Generale a Învățătorilor din România se afla în București pe strada Sfinții Apostoli. Datorită acestui fapt, de atunci cadrele didactice din România s-au simțit onorate să fie serbate în fiecare an chiar de ziua Apostolilor.
Și poate că nimic nu e întâmplător pentru că astăzi să fii dascăl este cu adevărat o misiune de apostolat, iar în 1923, la un congres al lor, învățătorii au fost numiți „cei bogați în lipsuri, în îndatoriri și iubire de moșie”.
Suntem departe de a-i acorda acestei zile importanța pe care o merită.
O umbrim politic și ne-am pierdut inocența de a vorbi cu drag despre dascălii noștri. S-au răcit vremurile, ne-am îndârjit în preocupări și construim simboluri lipsite de educație. Chipul învățătorului e etern același, e viu dar îl ascundem undeva în mormanele de amintiri inutile ale maturității.
Nu în fiecare zi, dar măcar astăzi, să ne amintim cu drag de învățătorii noștri, părinții și ocrotitorii noștri sociali, oamenii care se dăruiesc zi de zi copiilor noștri.