Scrisul e un cuțit care îl taie pe atacator mai tare decât pe cel atacat - dacă nu conștientizezi asta sau dacă n-ai instinct de cuțitar, sfatul cel mai cuminte pe care-l poți selecta e să nu te apuci.
Dar „pe barba ta”, ai dreptul de a fi imbecil în tot ceea ce scrii.
Probabil puțini, chiar foarte puțini arădeni au fost într-o lungă polemică cu Gheorghe Falcă, cu inclusiv aducerea gardienilor în UAV și blocarea intrării în instituție. Dar au trecut de atunci aproape două decenii și Gheorghe Falcă a demonstrat sprijin față de instituția pe care am condus-o. Mulți arădeni m-au întrebat și mă întreabă și acum, cu mirare, cum de l-am iertat și am dat totul uitării. Mărturisesc că i-am iertat pe toți (toate) care s-au aflat în polemică cu mine și chiar mi-au făcut rău, de-a lungul anilor, dar sunt pregătită, oricând să continui să spun și să fac ceea ce gândesc, deoarece este unicul meu drept, pe care mi l-am asumat printr-o muncă de câteva decenii.
Fără să ne jucăm de-a cuvintele tari în vederea atragerii traficului, pe limba tuturor, explicit și pe dovezi, se întâmplă ca în acest caz - anonim dar emblematic: demolezi o clădire istorică lăsată intenționat să se dărâme zeci de ani și rezultă 200 de tone de moloz amestecat cu mobilă, aragaz, frigider, tot tacâmul - fără autorizație, fără nimic... numa` tu cu prietenii tăi. Doar nu ești prost să plătești 5000 de euro la „groapa austriacă a statului mafiot” (care nici nu ți-l primește... că n-ai nicio autorizație și niciun contract, iar dacă faci, numa-bine „te dai singur în gât”) când, cu o jumătate din banii ăștia, „toată lumea-i mulțumită”.
Din ăia 2500, „mănâncă și poliția, și șoferul, și noi, tati”. 50 de lei ia polițistul local / camioneta de 3,5 - 5 tone... depinde... te rezolvă băieții ăștia și dacă trebuie să scapi de-o rachetă. În orice caz, nu pleacă fără 100 de euro ciubuc pe tură nici dacă-i sărbătoare națională, zi sfântă sau de doliu. Pentru banii ăștia, nu trebuie decât să stea proptit de stâlpul unui birt și să-l vadă lumea dând noroc cu „șmecherii cartierului”.
De asemenea, vreo 5000 pe lună cotizezi și „sus” („sus” însemnând Garda de Mediu, Poliția economică... alți trepăduși... nu-s mulți... se-mpart ei) - dacă ești „șeful pe treaba asta” rămâi cu 50.000 profit garantat 100%.
Cică „și Primăria își aduce ilegal molozul tot acolo”... asta o știm de la „ilegali”, care știu cel mai bine!
A luptat pentru cauza ei, a crezut în ea și a câștigat!
- aceasta e formula (pe cât de banal de formulat, pe atât de greu de aplicat!) cu care Marinela Tudor, administratoare a trei firme care se ocupă de animale abandonate, a câștigat, în justiție, războiul cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Arad.
Și nu oricum, ci după lupte fără ghilimele, fără scupule, fără pic ce onestitate, fără empatie față de animale, fără Dumnezeu.
Este una dintre (uf!) puținele prilejuri care ni se oferă să lăudăm organele statului care, de această dată, nu s-au coalizat între ele, n-au ținut cont de poziții și funcții și au dat dreptate, in corpore, unei entității private mult sub puterea acuzatorului - ne referim, desigur, exclusiv la puterea politic-administrativă, că 1/1, doamna asta n-are adversar la niciun capitol, în tot DSVSA-ul ăla de lingăi corupți!