ORICE OM URCĂ PE SCARA IERARHICĂ PÂNĂ LA NIVELUL MAXIM AL INCOMPETENȚEI SALE!… (din „Legile lui Murphy”) [Serie nouă, România – Arad – 7]
E N T A N G L E M E N T: sau „DUMNEZEU NU JOACĂ ZARURI! (…)” [A. Einstein] „(…)NU-I SPUNE LUI DUMNEZEU CE SĂ FACĂ!”[N. Bohr]
(PARTEA I)
1. Fenomenul cuantic „Entanglement” sau Ro-MÂNIA!
Fizicienii – serioși și sinceri – recunosc că fizica cuantică trebuie, mai întâi, acceptată și abia apoi, cercetată și înțeleasă… Dacă mai ai ce înțelege dintr-o lume stranie, sub-atomică, sfidând „legile” simțului comun (concept cognitiv) și nu pe cele ale bunului simț (concept etic). La fel, pentru noi, românașii: mutatis mutandis, în cazul „Turului I” de la prezidențiale…
Termenul de entanglement este versiunea englezească a celui (inițial) german – „Verstrickung”; am răsfoit cu sârg toate dicționarele Oxford pe care le am (și nu-s puține!) și încerc acum să redau pe românește ce-am „aflat” (deși în lumea largă, termenul englezesc este cel consacrat și utilizat ca atare): „Quantum entanglement este fenomenul unui grup de particule care fiind generate, interacționând sau împărtășind proximitatea spațială astfel încât starea cuantică a fiecărei particule dintr-un grup nu poate fi descrisă în mod independent de starea celorlalte, inclusiv atunci când particulele sunt separate printr-o distanță mare”. În cazul omului: „relație sau situație complicată sau dificilă (…) o situație sau relație în care ești implicat și din care este greu să scapi…”. Nu este aici locul să detaliez, să amintesc de celebrul conflict (academic!) dintre A. Einstein (fizica relativistă) și N. Bohr („Școala de la Copenhaga” – fizica cuantică), să re-iterez că trăim într-o lume „complementaristă”, a dualității corpuscul – undă, recte, discontinuu – continuu, o lume supusă principiului de incertitudine (apud Heisenberg). Voi conchide cu cuvintele lui Niels Bohr: „Contraria non contradictoria sed complementa sunt”…
Și atunci, de ce Ro-MÂNIA? (inspirat joc de cuvinte pe care „l-am prins” și „l-am furat” de la interminabilele „disecții” ale evenimentelor din „A Doua Duminică a Orbului”, acum, doar gratuități analitice…). Pentru că „Știința deghizată în religie este la fel de scandaloasă ca religia deghizată în știință” (Sir Jonathan Sacks – rabin britanic, șef al Congregației Evreiești Unite a Commonwealth-ului).
2. Cuius culpa est?
Mi-a rămas în memorie o secvență fulgurantă, un instantaneu văzut „pe sticlă” luni dimineață: chiar de duminică, 24 Brumar, a început un mare studiu sociologic asupra sufrageților românași (el continuă și acum, mai abitir!). „Scena” – de câteva secunde – prezenta o tânără (cam „dodoloață”) care se îndrepta grăbită spre intrarea unui magazin. Era un mediu citadin; poate Bula lu’Pândaru, poate nu… La auzul întrebării reporterului rebegit de frig „Cu cine ați votat?”, aceasta a răspuns – en passant – ceva cam așa: „Le-am auzit pe câteva prietene vorbind de unu’, Călin Georgescu, că l-au votat; așa că, l-am votat și eu…”. Asta da, entanglement! Ciudat, muieretul sufraget al Românicăi nu s-a arătat deloc solidar, nu s-au îndreptat toate, grămadă, spre Țața Leana… Se readeverește faptul că muierile „se mănâncă” între ele, mai ceva ca bărbații!…
După comunicarea neoficială, apoi oficială, a rezultatelor primul tur din A Doua Duminică a Orbului, a început „vijelia” mediatică. Evident, am urmărit cu multă curiozitate, întâi, ce-au „chibițat” analiștii de „afară”, în special, presa britanică. Uimire, șoc, stupoare, scandalizare? Nicidecum! „Ei” – britanicii – erau deja vaccinați după rezultatul Brexit-ului și apoi, sunt totuși… britanici. Au exprimat surpriza, dar, în contextul mutației vădite a Europei spre extremismul de dreapta (iliberalism & suveranism), ceea ce s-a întâmplat pe „Continent”, undeva pe la sud-est, trebuia să se petreacă odată și odată, … și pe „acolo”… S-a „petrecut”!… destul de târziu… Restul mass-media „continentale” au lătrat cât se poate de „convențional”… Numa’ noi ne credeam „buricul pământului” cu teza „insulei de stabilitate și predictibilitate geo-politică”…
Ei, și-acum, „Prinde orbu’, scoate-i ochii!” Evident, toate telescoapele, toate microscoapele, toate bateriile de artilerie grea și mulțimi de rachetele strategice au fost puse pe un singur personaj… până acum, practic necunoscut (?)… vorba vine!… Dar înainte de a întreprinde o „autopsie” proprie a cadavrului electoratului românaș, îmi permit să enunț câteva considerații personale. Cu siguranță, o parte vor coincide sau se vor suprapune parțial peste „disecțiile” altora, o altă parte, nu…
- Voi începe – captatio benevolentiae – cu „reacția” Șoșocoaiei (mai zisă și Șoșo-Bau-Bau…). După ce, inițial, îl califica pe Călin Georgescu [de aici încolo, pentru noi, Călin – File din Poveste…sic!], „omul lui Soros”, apoi, „omul Mossad-ului”, va țipa apoi, ca din gură de șarpe: „Trebuie anulat votul pe 8 decembrie! (…) Trebuie să ieșim în stradă, să-i dăm jos! (…) Nici acum nu ieșiți, măi?” Iar acum, oportunista din ea propune să-l susțină pe al nostru Călin – File din Poveste… cu condiția ca S.O.S. să dea Guvernul, să „ocupe” Cotețul Poporului iar – drept colivă opeste cadavru! (sic!) – Șoșocoaia… Premier…
- În majoritatea interviurilor luate tinerilor sufrageți – cei mai mulți aflați la „debutul” vieții… eRectorale – s-a conturat o idee-fluviu: vrem să schimbăm clasa politică! Prin urmare, nu i-a mai interest peronajul super -mediatizat pe Tik Tok – Călin – File din Poveste. De fapt, nici nu prea aveau habar de acesta… Important era de dat un „uppercut” actualei clase politice (ce începuse să se creadă „istorică”…), după sfântul principiu: Hai, sictir!. Corolar: iaca, votăm „ăsta”, numa’ așa, de-al dracu‘!!! Mai mult, Partidul Oamenilor Tineri (POT) – al treilea partid suveranist, după AUR și SOS – a fost singurul partid care l-a susținut oficial la „prezidențiale” (prima manșă) pe Călin – File din Poveste…
- „Umbra lui Mircea. La Cozia” (Pardon, cu umilință Grig. Alexandrescu! – nu la Cozia, ci în Bula lu’ Pândaru! …). Și alt „Mircea” – Mircea Malița! Un fapt anecdotic: l-am cunoscut personal (o singură dată!) pe ilustrul și rasatul intelectual; era 1970, dădeam Bac-ul, proba scrisă la „Română”; în sală a intrat directorul liceului, însoțit de „tovarășul” Ministru al Educației și Învățământului („carele” era atunci tocmai distinsul domn M. Malița); cum eram un fel de „cal breaz” al Clujului, directorul a ținut să mă prezinte înaltului demnitar; a dat mâna cu mine, s-a uitat la ce tocmai începusem să scriu pe lucrare, m-a întrebat ce planuri de viitor am, mi-a urat succes etc. etc… ; a fost un moment de ținut minte!… Se spune că M. Malița i-a fost mentorul lui Călin – File din Poveste: el este cel care l-a ajutat, pe „necunoscutul catindat” să ajungă pe la ONU, pe la „Clubul de la Roma” ș.a.m.d.. Cert, impactul lumii „de afară” se vede; nici nu poate fi comparat cu Țața Leana… Dar, „unde dai și unde crapă!….”
- „A doua Duminică a Orbului” (va veni și o a treia?…) ne-a readus aminte că totuși nu suntem Republică prezidențială, ci „semi-prezidențială”, că Parlamentul României (cel din Cotețul Poporului) este instanța supremă, legislativă a statului român. Cu condiția să nu degenereze (ca până acum!) în „semi-parlament”… Tocmai de aceea, alegerile parlamentare din 1 Decembrie 2024 devin cru-ci-a-le (!) pentru soarta Românicăi. Acum, poate, se va juca totul pe o carte! Iar aceasta nu poate fi decât una pro-europeană (privind spre Vest, nu spre Est) și pro-atlantică (privind spre „Gârla Atlanticului” și nu spre vodca „frumos curgătoare” pe Volga!…). Da, 1 Decembrie, o zi, mai mult ca oricând, însemnată-n calendar!…
3. „Cultus honoris et dignitatis”?
„Ca orice român, ca orice fiu al țării sale… în aceste momente solemne… mă gândesc… la țărișoara mea… la România… la fericirea ei… la progresul ei… la viitorul ei…” [Cațavencu – fragment de discurs eRectoral – „O scrisoare pierdută”; n.n. – punctele de suspensie marchează indicații regizorale, bănuiți care!]. Textul celebru din dramaturgia noastră clasică a fost reluat de jdemii de ori și în prezent, în circumstanțe similare, cu „eroi” similari… variațiuni pe aceeași temă… L-am „întâlnit” și în discursul-„fluviu” (în fapt, „pârâiaș” sic!) la Țața Leana… după comunicarea rezultatelor „oficiale”… L-am recepționat cu brutalitate în fragmentatele prezentări de „opinie”, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, ale noului Mesia, Călin – File din Poveste. Ultimul, foarte zgârcit cu interviurile în The Day After… (and „after after”)…
Țața Leana aducea – pe undeva – cu Kamala Harris; mai ales râsul ei rânjitor, nervos. Dar Călin – File din Poveste nu are nimic în comun cu Donald Duck! Chipul său spilcuit, vorba apăsată și clară, seriozitatea ce emană din fiecare gest (tic sau rictus facial)… toate astea aduc foarte mult cu Putin. Privindu-l pe Călin – File din Poveste, nu întrevăd „codrii de aramă”, ci mă cuprinde fiorul glacial din Taigaua siberienă… Dar, despre cei doi „protagoniști”, în episoadele următoare ale acestui serial – dorit inițal, relaxat și voios-miștocar – dar dovedindu-se acum un preludiu la un marș funebru…
Ceea ce mă interesează acum este un plauzibil răspuns la întrebarea: Cum a fost posibil?
Oricum, „baba-i moartă și îngropată”, dar ce învățăminte se pot trage pentru ceea ce va urma? Și, în primul rând, la 1 Decembrie… O mulțime de oameni bine instruiți și cultivați, non-ageamii într’ale politicii, au purces la „dezhumarea” babei îngropate. Și au ieșit multe la iveală și vor mai ieși… acum „se sapă” și dincolo de „mormânt”!…
Nu sunt adeptul teoriilor conspirației dar încep să cred tot mai mult în teoriile manipulării. Conspirația nu e totuna cu manipularea. Prima e ocultă (absconsă), a doua este „pe față” (mai ales azi!) prin proliferarea necontrolată a influencer-ilor. La nivelul la care a ajuns societatea contemporană – „societate informațională, digitală” etc. – nimic nu mai e de mirare. Eu, unul, mi-am sistematizat (deocamdată) trei vectori care au acționat și acționează malign în lumea noastră (i.e., Românica!):
a) În consens cu Valentin Naumescu: „exista o așteptare a unei părți importante a electoratului pentru un candidat extremist, radical, suveranist, anti-occidental (?) (…) o dorință de vot revanșard, protestatar, din partea unor oameni cu multe frustrări, cu revoltă, cu mânie față de sistem”. Reacția a fost de tipul „fire-ați voi ai dracu’… iaca, nu vă votăm; votăm cu oricine, fie acesta și un necunoscut, numa’ pe <<voi>> NU!”. Nefericirea, neputința gestionării unui viitor incert, sărăcia endemică, sfidarea din partea celor ce se credeau deja „unși” de istorie ș.a.m.d. au realimentat nevoia maladivă de a avea „un tătuc”. Evident, în ADN-ul nostru zace o genă „stricată”. Frica de a lua taurul de coarne, frica de asumare a răspunderii, pe scurt frica de a avea curaj!
b) O campanie foarte intensă pe Tik Tok (și alte rețele social media), toate cam „neglijate” mai ales de cei ce aveau datoria „să vegheze” la „liniștea noastră”… Sau, diabolic, tocmai „serviciile” au avut propriile lor interese și scopuri obscure… Dar mai ales sub impactul Tik Tok -ului, s-a constatat existența unui număr de voturi „incredibil” (?!) de mare. Și mai ciudat, Gică a lu’Simion – vădit pornit să-și mai „cizeleze” imaginea de „necioplit” – a ajuns, în ochii „acelor” sufrageți, nefrecventabil, prea „occidental și european”… Oh, sweet God… Mamma mia!… Tik Tok este o creație a lui Zhang Yiming, chinez de 41-42 de ani, cu o avere de peste 50 miliarde de dolari, prin intermediul companiei Byte Dance… Problema este cine se află la capătul firului? Aici, nu cred că mai merge metoda americănească „follow the money” ci „follow the interest”!
c) Există un al treilea vector, din păcate, deloc măgulitor pentru noi: lipsa endemică a unei culturi a civismului și comportamentului politic (aici, „politic”, în sensul bun, generic al termenului). Este ciudat că – raportat la Europa – avem cel mai mare procentaj de „analfabeți funcțional”? În acest sens, vă rog să rumegați bine spusele lui Mircea Malița („mentorul” lui…): „(…) S-a pierdut un adevăr: cultura nu este integrabilă, nu este universală. E locală. De când lumea. (…) Civilizația este integrabilă: o poate copia cel mai înapoiat continent și o poate pierde cel mai avansat continent. Dar cultura nu.” Iar, pentru a da și mai multă greutate spuselor sale, distinsul om de cultură și diplomat va invoca o „zisă” (plină de skepsis) a lui Ch. De Gaulle: „Shakespeare a devenit un mare scriitor al Europei pentru că a fost englez”!…
În concluzie: resimt o mare nevoie de a face ordine în puzderia de idei care ne bombardează în aceste zile, din toate direcțiile, dar mai ales dinspre Vest și… Est! Voi încerca o „igienizare personală” a acestui vălmășag grav-poluant, în episoadele următoare. Până atunci, „răbdare și tutun”!…
Citește și:
- CASTRAVEȚI MURAȚI – APERITIV LA FESTINUL DEMAGOGIEI
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii