Astăzi se împlinesc 80 de ani de când baronul Francisc Neuman a ctitorit clubul UTA. Noi – în primul rând – ca arădeni, îi cunoaștem istoria, nu intru în detalii în rândurile pe care le dedic „Bătrânei Doamne” și vouă, pătimașilor utiști.
Din venerabila vârstă, eu percep exact 50 de ani și am câteva amintiri de-a lungul acestora pe care încerc să vi le destăinui și vouă.
Prin anvergura pe care o avea clubul „textilist”, cum era în anii 70, normal că am început ca și copil, să aud de „campioana provinciei”. În curte la Liceul Pedagogic din Deva, la orele de sport nu jucam „Steaua-Dinamo”, ci „UTA-Craiova”, sau „UTA-FC Argeș” și, normal, începând să urmăresc la tv meciuri, dar și începând să citesc „Sportul”, am memorat rapid numele jucătorilor „roș-albi”, al antrenorilor, tot-tot.
Dealtfel Deva era oraș utist, mulți deveni aveau chiar abonament la UTA. La cafeneaua de pe centru de lângă „cal” – unde era și libăria „Ovid Densușianu” – se vorbea mult de „Bătrâna Doamnă”, deși chibiții aveau echipe cu toptanul în județul Hunedoara. Îmi plăcea să merg să-i ascult, deși eram un puști de 9-10 ani. Îmi amintesc ca și cum a fost ieri, în 79 – fiind în clasa a șaptea – cum ne-am adunat luni în clasă, în fața tablei, înainte să înceapă prima oră, nevenindu-ne să credem că UTA a retrogradat.
Am avut ocazia ca la primul meci jucat de UTA în „B”, în sezonul 79-80, să fiu în tribună. Eram în vacanța de vară la bunici la Orăștie. A jucat și Brosovszky – a fost, cred, ultimul său meci la UTA, părăsind apoi clubul. Dacia a învins UTA cu 3-1, iar echipa de pe Mureș a ratat în acel campionat revenirea pe prima scenă, Corvinul fiind echipa care a promovat. Apoi, în seria III din divizia B, am văzut tot timpul UTA, la Deva. Unde „roș-albii” veneau des să joace amicale și în perioadele intersezon. Mi-aduc aminte de un „2-0” pentru Mureșul, cu un gol marcat de Vasilică Vălășutean lui Helmut, din 25 metri, mingea „mușcând” sub bara transversală.
Și la Timișoara, cât am fost student, UTA venea pentru amicale cu Poli. Nu era încă „baiul” de după lupta din `89, cu Poli învingătoare la Arad, acel „2-3” rămânând o pată neagră în istoria clubului arădean. Ei, meciul ăsta a fost o bornă pentru mine în acești 80 de ani ai clubului. A fost primul meu joc urmărit pe bătrâna arenă din Calea Aurel Vlaicu. Ca student în Timișoara, văzusem – normal – și meciul din tur, 3-1 pentru Poli, în ultima etapă. La retur, cu ordinea meciurilor inversată cap-coadă, sezonul a adus în față din nou cele două echipe. Eu am avut o invitație de la (viitorul meu) socru, așa că aveam loc la tribuna 1. Dar din gară, coborând din trenul de Timișoara, milițienii ne-au luat „la pachet” și ne-au dirijat pe toți în peluza dinspre „CPL”. Am stat cât am putut de sus aici, să nu mă amestec printre fanii poliști. Eu eram neutru, adică eram cu Corvinul, cu Deva, cu ale mele din județ.
La scurt timp am devenit arădean și UTA mi-a intrat ca un sindrom în sânge. Și odată ce am pătruns în lumea asta minutată a presei sportive, am avut ocazia să cunosc personal, mare parte din „istorie”. Am făcut cu un bun prieten și coleg de breaslă, interviuri cu personalități ale echipei, legende acum. Am fost fascinat să stau de vorbă cu Farmati, Vass, Vaczi I, Metskas, Igna, Tăucean, Coco Dumitrescu, am ascultat poveștile campionilor din 70, am condus pe ultimul drum pe cei plecați la Domnul, am trăit bucurii și deziluzii cu fotbaliștii ce au jucat la UTA între 70 și 90, dar și cu cei de după, din super-echipa ce a promovat în 93, sau ce generația cu „barajul” de la Alba -Iulia, promovată un an mai târziu, în 2002, în primul eșalon.
Despre UTA am atâtea, cât de o carte.
Pe care o voi scrie, poate, când intru în pensie. Astăzi, „Bătrâna Doamnă” este un fenomen social în Arad. Îmi aduc aminte că antrenorul Jackie Ionescu, spunea des că Aradul este o vatră fotbalistică, adică în traducerea mea, arădenii au în sânge gena fotbalistică, ca-n reclamă. Și așa este. Am mai spus-o și în alte comentarii, suporterii arădeni sunt fini cunoscători ai fenomenului, chiar dacă s-au „rodat” în istorie și pe la Cugir, Cavnic, Oradea, Baia Mare, sau la Șiria și pe „Motorul”. Dar sunt utiști și sunt mândri de asta. Și la Arad nu e cazul să-i „atingem” că sunt pretențioși, că vor Champions League, sau jucători de nivelul ăsta. Nu! Vor doar o echipă curată, cu baze sănătoase, cu jucători și staff dedicat, cu respect și implicare în acest club titrat din fotbalul românesc. Și dacă le sunt oferite astea, e mai puțin important pe ce scenă joacă. Că noi, utiștii, am fost mereu dedicați la maxim și când UTA a jucat la Tauț.
Astăzi, la ceas aniversar, ne dorim să avem – măcar – o zi frumoasă, memorabilă alături de culorile „roș-albe”. Și, raliindu-mă mesajului video primit de la Emerich Jenei și Viorel Vancea, doi mari utiști, spun și eu cu voce tare: „LA MULȚI ANI UTA, LA MULȚI ANI BĂTRÂNA DOAMNĂ, LA MULȚI ANI, ARĂDENI!”.
Vedete ale fotbalului din România și conducători ai Federației transmit urări de bine la aviversarea a 80 de ani de UTA:
Filmul prezentat la aniversarea de 70 de ani a UTA-ei, 18 aprilie 2015, la Filarmonica Arad.
Film realizat cu sprijinul Primăriei Arad Producător – Florin Iepan Scenariul și regia – Călin Meda Imagine – Ioan Tasi Montaj – Flavius Băican Grafică și procesare digitală – Călin Constantin Consultant – Radu Romanescu Filmări adiționale – Vasile Obșitoș Voce – Călin Meda Mulțumiri – Dionisie Piros, Ion V. Ionescu, Flavius Domide, Gabor Biro, Ioan Tăuceanu, Gheorghe Vaczi II, Florian Dumitrescu, Dorel Cura, Cătălin Tolontan, Sandu Gaica, Ioan Igna, Christos Metskas, Marius Ugron, Peter Hugel, Tiberiu Țiganu, Ionel Costin, Dorin Stana, Dana Andreica, Ciprian Burcă. Fără sprijinul lor acest film n-ar fi existat. Coproducător – Televiziunea Română SRTV. O producție – Sub-cultura 2013.
O coregrafie dedicată acestei aniversăti a fost pregătită de ultrașii „Bătrânei Doamne” azi noapte, între pasarelă, pe faleza Mureșului și podul „Decebal”
Astra Vagoane Călători și Compania de Transport Public pun la dispoziția utiștilor o călătorie cu un tramvai personalizat