LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXXVII) | DESPRE O DUIOASĂ CLISMĂ NĂBĂDĂIOASĂ ADMINISTRATĂ UNEI CONSTIPAȚII CRONICE
1. Despre cum presa nu-i a patra putere în stat, ci o „contra-putere”…
Nu intenționez să „perii” pe nimeni, chiar dacă este vorba de un nume consacrat, auto-intitulat „aventurier” / „temerar” (?) jurnalistic, fie și la Critic Arad (cu care colaborez de peste un an și jumătate…). Mă refer la distinsul Lucian Valeriu care – destul de recent – s-a dezlănțuit împotriva presei „aservite” establishment-ului… Vorba lui Mircea Badea (nu prea pare nici el „aservit”…): subscriu!. Eu eram convins că presa (cea care trebuie cu adevărat să informeze – o-biec-tiv! – și să formeze atitudini democratice sănătoase) trebuie să fie, dacă nu „a patra putere în stat”, măcar „câinele de pază și <<lătrău>>” al democrației. Cât de naiv am putut fi!… Mi-a plăcut însă la nebunie ideea cu „contra-puterea”! Da!, Montesquieu trebuie „amendat”!… Dar în nici un caz cu ceea ce se „petrece” în social-media (pe care, oricum, n-o „consum”, deloc!): toate borâturile excretate de „ornamentele în jurul unei…”, recte, de muieretul cu sindromul „n.f.” sau trecut de o anumită vârstă unde doar activitatea de gospodină mai are, poate, sens. Dar, „acolo”, nici cu reprezentanții „părții inutile a…” nu mi-e rușine, căci par ajunși la conștiința inutilității „ambelor părți”… Cu autorul acelui „J’accuse” (pace, Emile Zola!) – în variantă românească-arădeană – nu mă cunosc decât „electronic” (… deocamdată!). Am o singură rezervă: cât de „obiectiv” poate fi un „jurnalist de jurnalist”, la urma urmei? Sau, cu cine se „bate” realmente presa că se dorește „contra-putere”? Sau, în numele cui?… Aceste gânduri mi-au readus în minte actualitatea imediată: trecu Paștele și nu prea trecu… a doua zi de Paști, Papa Francisc și-a încheiat misiunea pământească (eveniment nedorit de nimeni, dar foarte previzibil, dat fiind „tabloul” sănătății sale de pământean). Reacțiile pe mapamond au fost cele normale: la funeraliile de sâmbătă (pre-ajunul „Paștelui morților” – „Paștele Blajinilor” – luni, după Duminica Tomii) vor participa cele mai încoronate capete ale lumii, cei mai „președinți de președinți”, premieri, demnitari de stat și… țipțării obișnuiți la asemenea evenimente… Da, Papa Francisc merită o asemenea onoare, mai ales că, pentru înmormântarea propriu-zisă, a optat (prin testament) pentru varianta simplissimă și nu la Vatican, ci la Santa Maria Maggiore (sau della Neve <= zăpadă >). Cu această ocazie „fugară”, cine cu cine se va întâlni? Vine Donald-Duck-Dick (cu muierea), Putin nu vine… („sabia lui Damocles”, i.e., T.P.I.!…), dar vine Zeleski… se vor vedea? Vin „marii” Europei dar și Ilie Bolojan (vor pune ceva la cale?) ș.a.m.d. Personal, nu cred în ceea ce zice C.T.P.-ul nostru, cum că „vicele” yankeu J.D. Vance ar fi fost „cauza eficientă” a morții Papei… ultima întrevedere demnă de băgat în seamă a Marelui Pontif… Ce va urma? Se va întruni, curând „conclavul” berbecilor cu scufie „roșie – cardinal”… căci – conform tradiției – „Papa mortuus est! Vivat Papa! (Habemus Papam!)”… Ei bine, după „bârfele” presei mai „cizelate” va urma o luptă dură: recte, imaginea prevestitoare a campaniei eRectorale prezidențiale și a alegerilor efective din Românica… Ei, bine! (iarăși!), aici am vrut să ajung! Alegerea noului papă se va face după niște reguli străvechi ce nu vor permite imixtiuni din afară. În Capela Sixtină s-ar putea să dureze ceva timp până la înlocuirea fumului „negru” cu cel „alb”…. La noi… fumurile se amestecă, se răspândesc insidios, cam peste tot, spre maxima îndobitocire a sufrageților mioritici. Aici e „buba”!…
2. Despre motivele pentru care clisma yankee nu va putea soluționa… constipația rusească
Donald-Duck-Dick vine pentru prima oară în Europa, după re-încoronarea sa la Casa Albă. Nu este catolic, dar „dă bine” în „uăchii” Planetei: cum să lipsească tocmai „grando-gomoșenia sa” (con su ultima y mas hermosa esposa-mujer) la evenimentele solemne ale înhumării suveranului pontif? Oricât ar fi de încărcat evenimentul de inflația de capete cubice dar cu ștaif, oricât de scurt ar fi timpul și pentru niște gossips, omul de afaceri din sine (tranzacționist ordinar!) nu poate rata o asemenea pleașcă (în drumul său spre lumea arabă habotnică)… Este posibilă o întrevedere tete-a-tete și cu amărâtul de Zelenski? Nu știm. Dar, ca zmăul din basmele noastre, și-a aruncat paloșul înainte spre a-și vesti falnica sosire: amenințarea cu retragerea Unchiului Sam de la convorbirile de „pace în Ukraina”, dacă nu e acceptată ultima ofertă: cedarea de teritorii (deja ocupate sau în curs de…) ale Ukrainei independente și suverane către… Rusia!… Ce ușor e să-ți imaginezi rezolvarea unei „probleme” pe spinarea altuia!… Ca să nu mai amintesc cinismul „Vulturului cu Cap Alb (dar sec!)”: la întrebarea despre cum rămâne cu „promisiunea celor 24 de ore” (după re-instalare în Biroul Oval), răspunsul a fost cel mai „trumpist” (pardon, „tâmpit”) posibil: „A fost o metaforă!”… Imediat mi s-a aprins becul roșu al memoriei istorice… 1938. Munchen (29 – 30 septembrie). Germania nazistă cere intempestiv un teritoriu (Sudeții) aparținând Cehoslovaciei… „Compromisul” – numit „Acord” („mediat” de Hitler – Mussolini – Chamberlain – Daladier, dar și cu „complicitatea interesată” a Poloniei și Ungariei <<sic! >> ). Ce-a urmat, un an mai târziu, știm cu toții. Tratatele de Pace de la Paris (1947) au stabilit de-fi-ni -tiv (!) granițele inter-statale din Europa post-belică. Tsunami-ul anti-comunist (anti-sovietic!) din 1989, urmat de destrămarea U.R.S.S. (1991) nu a dus la modificări teritoriale (în Europa, cel puțin), ci la conturarea unor noi state independente, suverane (foste republici unionale ale URSS). Noua guvernare de la Moscova, ruptă și ea (oare?) de comunism, a recunoscut, semnat, parafat, garantat – în limitele dreptului internațional – statalitatea, independența, suveranitatea și neutralitatea Ukrainei. Iată însă că tovarisci Putin și-a adus aminte de „Acordul” de la Munchen-1938 și încearcă să-l calchieze prin visul unei Nova-Rossia… Acum nu mai e istorie ci…prezent! Doar ce știm noi acum e doar „istorie”. That’s all!
Trăgând cu ochiul și cu urechea la ceea ce se mai scrie și grăiește în mass-media online (reiterez: nu servesc dejecțiile mintale ale unor neaveniți!), am găsit un comentariu extrem de pertinent la ce a mai apărut în publicația Kyiv Post despre „constipația” rusească a lui Putin, vis-a-vis de blocajul în care se află cu încheierea unui păci (măcar, armistițiu real) în tragic-încercata Ukraină. „Incredibilia.ro” – din 15 aprilie A.D. 2025, la rubrica „Special” sub titlul „Lumea ieșită din comun”, redă un punct de vedere „local-ucrainean”: cinci motive pentru care Putin nu mai poate opri războiul de agresiune. Din lene, dar și din spirit de acuratețe, voi cita câteva scurte pasaje. Sistematizarea îmi aparține.
<<De-a lungul ultimelor săptămâni, discuțiile despre pacea în Ucraina au continuat fără rezultate concrete. În pofida negocierilor dintre Statele Unite ale Americii și Rusia, implementarea unui acord de pace pare departe de realizare. (…) Publicația Kyiv Post sugerează că războiul în sine a devenit inerțial, iar președintele rus Vladimir Putin se află într-o situație în care nu mai poate opri conflictul. >> I„nerțialitatea” războiului ar avea 5 cauze:
- << Una dintre consecințele imediate ale acestui conflict este întoarcerea celor peste 700.000 de soldați ruși care au luptat pe frontul din Ucraina. Mulți dintre aceștia s-au întors acasă având experiența unor traume semnificative, neavând o pregătire adecvată și fiind expuși unor acte de brutalitate. (…) Evidețele arată că un număr tot mai mare dintre aceștia comit acte de violență odată ce se întorc, contribuind la creșterea ratei criminalității în Rusia. (…) Kremlinul a încercat să umple rândurile armatei prin recrutarea prizonierilor, inclusiv a celor condamnați pentru crime deosebit de violente, însă odată repatriați, unii dintre aceștia revin la comportamentele criminale anterioare.>>
- << (…) economia rusă a devenit puternic dependentă de război. Conform bugetului Federației Ruse pentru anul 2025, aproape o treime din cheltuielile guvernamentale sunt alocate apărării, [???, mă refer la „termenul lingvistic” – n.n.] reflectând importanța industriei de armament ca motor economic al țării. (…) O eventuală terminare a conflictului ar aduce oprirea acestei activități economice vitale, generând posibile crize sociale și financiare. Concomitent, războiul a servit drept un argument politic util la Kremlin.>>
- << În contextul acestei confruntări, Vladimir Putin și-a consolidat controlul asupra societății ruse, folosind pretextul „stării de război” pentru a elimina opoziția. (…) Astfel, criticii au fost reduși la tăcere sau înlăturați, cum a fost cazul lui Aleksei Navalnîi, iar liderul rus continuă să fie văzut ca un „salvator”. Însă, pacea ar aduce inevitabil întrebări despre legitimitatea și realizările sale după un sfert de secol de putere.>>
- << Paradoxal, încercarea Kremlinului de a stopa extinderea NATO a condus la contrariul. Invazia a stimulat alianța, Finlanda și Suedia aderând la NATO și aducând astfel granițele Alianței mai aproape de Rusia. (…) Discursurile despre o armată comună europeană au luat avânt, iar în loc să se dezintegreze, Occidentul s-a unit și mai mult.>>
- << Situația actuală îl pune pe liderul rus în imposibilitatea de a se retrage fără a admite un eșec total al politicii externe duse de el, obținând un rezultat contrar cerințelor emise în ultimatumul din 2021.>>
Eu aș mai adăuga un motiv – deloc de lepădat – al constipației la Putin (în fapt, la toată clasa conducătoare rusească):
Se știe că tovarisci Putin a fost agent secret (spion pe față!) la Dresda (fosta R.D.G.), un număr de ani buni… Din cauza mediocrității sale (arătate atunci!) nu a ocupat cine știe ce post înalt, de „ștab”. Căderea Zidului Berlinului l-a prins „la post” și a fost nevoit – cu coada-ntre picioare – să o tulească înapoi acasă la Mat’i Rossia. A mai durat ceva timp până să ajungă ceea ce „s-a ajuns”. Frustrarea suferită „atunci” i-a aprins deșteptăciunea și nevoia de a se defula după refularea suferită… Poate că acum și-a adus aminte și de Munchen ’38… În altă ordine de idei, Donald-Duck-Dick l-a tot „cadorisit” cu tot felul de concesii (compromisuri de tarabă), sperând că poate-poate se va cădea la pace (măcar un armistițiu…). În realitate, yankeul urmărea avantaje (economice!) de pe urma unei anumite concilieri cu „Ursul siberian” și peste capul Ukrainei (de care, sunt convins, îl durea în cur!). Țelul său era MAGA și „America, America… uber alles!”… Ce-a „ieșit”, știm cu toții… Putin a demonstrat genialitatea sa machiavellică și „l-a jucat pe dește”. Cu zâmbetul său mieros de reptilă rapace, a ajuns la situația „chixo-comică” de a promite primului yankeu al lumii nici mai mult, nici mai puțin, decât construirea unui „Turn Trump” de 150 de etaje (!) în buricul Moscovei… „Boala” arabilor nababi se molipsește… Deci la clisma duioasă și năbădăioasă administrată de Trump lui Putin, ultimul – constipat în amintirea lui ’89 și în cele cinci „inerții” arătate mai sus – răspunde „medical” prin dejecția cu „turnu’ Trump” moscovit… Să vezi (pardon, să auzi!) și să nu crezi!… Așa își trece vremea războiul din Ukraina… De Paști, dictatorul de la Kremlin a oferit cam 48 de ore de armistițiu pe front… Dobitocii și căcații l-au crezut… Ce s-a petrecut în realitate, știm cu toții…
3. Despre cum constipația rusească se transmite și la yankei dar „clisma tămăduitoare” o resimțim noi… administrată de … ambele „puteri” (o supra-putere și o „midi-putere”) + „slăbăturile dinăuntru”…
„Pohta ce-am pohtit” – la Putin, refacerea (cel puțin, teritorial!) a Uniunii Sovietice; la Donald-Duck-Dick, „înghițirea” Canadei, Groenlandei și a zonei Panama, alături de „mestecatul” (turistic) al fâșiei Gaza (și ce-o mai fi urmând…) – generează „deranjament digestiv” serios, „pe de lături”… Mă refer, în primul rând la Românica… Ni se pregătește o „clismă” de zile mari: cum dracu’ se va rezolva problema economică fundamentală a țării – uriașul, înspăimântătorul deficit bugetar? De aici, ce ne vom face cu o inevitabilă inflație în creștere, e pe „onorabilul” loc I în U.E.? Cum rezolvăm problema adăposturilor civile pentru caz de atac aerian? (Că, parcă, la războiul modern-tehnologic, exact așa ceva ne va proteja… chelului, tichie de mărgăritar…). Dar ce ne facem cu pregătirea – autentică! – a populației pentru un eventual război (de agresiune…) și, mai ales, cu cea a industriei de apărare când am rămas – din păcate – tot cu pantalonii rupți în cur? Ș.a.m.d….
„CaTindații” noștri mai răsăriți (ca vociferare, nu prin cine știe ce alte calități…), au profitat de sărbătorile pascale și s-au mai „ogoit oțârucă”, reiau însă ostilitățile (tipic eRectoral mioritice) cât de curând… „noroc”(!!!) că a mai picat și decesul Papei. Peisajul eRectoral prezidențial începe să fermenteze din nou: începând cu această seară (miercuri), televiziunile „știriste” mai serioase (și sper, mai obiective) își vor relua show-ul cu „un președinte în fața națiunii”… Tirul neiertător al „șacalilor” jurnaliști îi va relua la „trei păzește” pe cei mai „îndrăzneți” caTindați… Unul singur (și sigur!) va lipsi: Gică a lu’ Simion… „va tăcea” ca mortu’ în păpușoi. Sau va prefera să lanseze mesaje obscure de prin cine știe ce coclauri… După vizita „de lucru” – mai mult decât obscură – prin Lumea Nouă, de unde a revenit „trumpist”, dar cu viziunea distopică a lui „turu doi, înapoi!” sau, cel puțin a unui nou premier (în cazul – nedorit – că…), recte, Mesia (?), Gică al nost’ – zic – a devenit un fel de „Sfinx”… „Micul Titulescu” își trage poze și filmulețe în Cetatea Eternă, în fața Bazilicii San Pietro, profitând de pregătirea funeraliilor Papei… că „dă bine”… Țața Leana of Câmpulung o tot „ține langa” cu trădări (de sau în „familie”), în acompaniamentul unor bocete străbune, dar siropoase de ne bagă în diabet… Nicușor (cu ochii la banii USR-ului, „mălai” pe care nu-l mai pupă…) umblă după „donații” și se detașează de o „eminență cenușie” cam pro-rusă… Iar Crin (zis, pe nedrept, Căcărău) își continuă tiradele retorice (filipice), ceva mai coerente logic, dar prea încărcate gestic, stilistic și oratoric… Lavinioaia di Dej își duce cu stoicism crucea în „Cruciada” pentru creșterea natalității la românași… poate-poate „boborul” se mai „înfierbântă” și trece la fapte… Ăsta-i „peisajul”… În episodul următor vom diseca „științific” ceea ce nici cele mai grozave case de pariuri eRectorale nu prea par să biruie…
O clismă „bine făcută” trebuie să aibă un rezultat pe măsură… i.e., o dejecție de zile mari… Acum: eRectoratul (real dar și potențial) suportă de mai multă vreme o mulțime de clisme „eRectorale” din toate direcțiile, de la yankei, de la ruși, de la U.E. … Apoi de la popi, învățători, primarăși, prieteni, vecini, oameni care „știu”, țipțări politici (numiți, mai savant, „influencer”-i) și te mai miri cine… Dar, noi vorbim de vot universal, egal, secret și mai ales… liber! Dar atunci când ești supus presiunilor, regulilor, comenzilor de partid (dacă ți-ai făcut-o cu mâna ta și ai devenit „membru”), cât de relevant este votul tău? Mai precis, cât de adecvat exprimă el voința și alegerea ta (proprie și personală)? Care dracu’ „libertate”? Iată un motiv în plus să fiu sceptic…
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXXVI)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
