AMINTIRI DIN COPILĂRIA CRETINIEI MELE (3) | „LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CH’ENTRATE!” [Dante, „Infernul” III, 9]
– Partea a doua –
[NOI EXPLICAȚII. Titlul acestui nou mini-serial (inaugurat nu cu multă vreme în urmă) s-ar fi dorit a fi „Amintiri despre viitorul cretiniei mele” – un fel de calchiere a mult-cititei cărți „Amintiri despre viitor”, scrisă de Erich von Daniken și pe care am devorat-o pe vremea asolescenței… Nu sunt adeptul ipotezei paleo-astronautice, nici denigratorul acesteia; pur și simplu sunt sceptic… Am fost întrebat care este povestea cu „cretinia mea”. Simplu: reflectând la lumea de azi, constat două lucruri. Întâi, lumea social-politică a prezentului îmi evocă în minte reprezentările cretine pe care le aveam în copilărie (despre „acea” lume, evident…); apoi, constat că scena în care „îmi fac (încă) numărul” acum nu este cu nimic deosebită de vreme când „mă jucam cu puța’n în nisip”. Nu sunt nici adeptul „eternei reveniri”, am mai spus-o, istoria nu se învârte nici în cerc și nici nu face o spirală în timp. Dar tot ce se întâmplă azi, mai ales în Românica (dar și în lume!), pare o re-editare sui-generis, i.e., tragi-comică, a unui trecut dorit revolut, mai degrabă, o reflexie a acestuia într-o oglindă deformată. Q.E.D. … Autorul]
1. „Europae homo sum, nihil quod Europaeus a me allienum puto”…
Am calchiat pe Terențiu, cu „mici modificări actual-europene”; din autorul latin, fiind știut acest gând celebru: „Homo sum, humani nihil a me allienum puto”. Motivul? M-am enervat cumplit când în social media de la noi a început să circule „zvonoceala americano-pupincuristă”: este posibil ca Unchiul Sam să nu recunoască alegerile prezidențiale de la noi (mai, A.D. 2025) ???!!! No, și ce? (ardelenește spus!), „and so fucking what?” (englezește spus!)… Trebușoara asta a apărut de când s-a anunțat că „pică” peste noi „Vizita bătrânei doamne” (pace, genialule Friedrich Durrenmatt, sper că cineva a citit / vizionat piesa sau a văzut filmul < Anthony Quinn & Ingid Bergman …magistrali!, 1964 >!): „Marele Alb” de la Casa Albă trimite o „delegație” (senatori, și republicani și democrați) să „ne verifice” supușenia declarată cu atâta emfază față de un gigant pe care-l doare-n cur de „parteneriatul strategic”… „Controlorii” yankei au sosit; după un „tur de încălzire” în Republica Moldova. Rasial, senatorii de peste „Gârla Arlanticului” erau bine repartizați / distribuiți: și caucazieni și de culoare și asiatici… Zău, stăm mai rău ca-n anii ’50-’60, când – în loc de „tovarășii americani” – vorbeam de „tovarășii sovietici”… Față de foștii noștri „frați de la Răsărit”, totuși tovarășii americani mai știu să se poarte civilizat-diplomatic… Repet la infinit: nu sunt anti-american, nu sunt anti-cultura rusă… sunt doar pro-european (evident și român-ardelean!)… Pe Putin încep să-l admir (perversul masochist din mine!…) pentru ticăloșia (deșteaptă?…) de care dă dovadă, mai ales față de „fraierii de yankei”; pe Donald-Duck-Dick încep să-l detest crescendo (perversul sadic din mine!…) pentru prostia sa paranoică, grandomană… în fapt… stupidă!…
În partea întâi a acestui episod, mergând pe urmele lui Andrei Pleșu, am făcut deosebire între „treburile din afară” („exercițiul” său politic -guvernamental vremelnic) și „treburile dinăuntru”. Acum, ar cam fi momentul să „chibițez” despre ultimele… Da, lumea pestriță de la noi merită a fi „pictată” conform unor autori de care ar fi bine să ținem seama. De ce să-i parafrazez, când pot cita direct un text ce spune exact ceea ce gândesc și eu? La urma urmei, e și un act de comoditate „lenoasă” din parte-mi…
Laura Macavei (04.03.2025) spune: <<Potrivit unei analize efectuate de specialiști din cadrul Comisiei Europene, România înregistrează, dintre toate țările de pe continent, cel mai scăzut nivel de încredere în știință și tehnologie. Motivul? Educația precară oferită de sistemul de învățământ. Consecințele? (…) „Oamenii aleg să plece urechea la dezinformare, pseudoștiință, fake news și teorii ale conspirației. Ne aflăm într-un cerc vicios care trebuie spart”, a comentat pentru „Adevărul”, prof. Bogdan Bucur, istoric și sociolog în cadrul SNSPA. Specialistul, care analizează fenomenul în contextul politic românesc actual, este de părere că această alunecare pe panta teoriei conspirației se produce și din alte motive, care nu țin numai de lipsa de educație a individului, ci și de sănătatea lui psihică și emoțională [s.n.] (…).>>. Apoi, B.B. le zice pe șleau: << „Lipsa de educație și lipsa de cultură naște monștri, însă trebuie să privim cu cel puțin aceeași îngrijorare și către cei care lansează astfel de idei. Sunt oameni pofticioși de putere, fanatici politic sau care își doresc cu îndârjire, prin orice mijloace, să ajungă la putere. Evident, propagând teorii ale conspirației, dar și alte teme demagogice, care prind la o parte din publicul fiecărei societăți”(…) „Dacă te afli într-o stare de dezechilibru emoțional ești tentat, uneori, să crezi în lucruri nedovedite dar care îți oferă un oarecare confort psihic”.>> Iar autoarea (L.M.) conchide firesc: << Pentru că nu putem controla lumea în care trăim, unii vor încerca să preia acest control prin crearea unei realități alternative construite de afirmații conspiraționiste. Acestea vor oferi oamenilor sentimentul că adevărul se află în mâinile lor. Astfel de credințe oferă putere și un sentiment de superioritate celor care le împărtășesc, schimbând realitatea în care ei nu se consideră decât victimele unui complot. >> Dixit! Avem cel puțin un „punct de sprijin” … Iar acum, să coborâm în Infernul lui Dante…
2. „Să-ți numeri flocii cu mănușile de box”…
… așa era un banc pe vremea ieșirii mele din pubertate… se numea „culmea răbdării”… Dar „copilăria cretiniei mele” îmi șoptește – la fel de pervers – că ea acum revine… „en fanfare”… Ana Blandiana se întreba dacă nu cumva „suntem un popor vegetal”… O mică, minusculă, corecție: să înlocuim termenul de „vegetal” cu cel de „vegetativ”! Cred că acum suntem „just on the point”…
Ar veni, deci, ca acum să iau în răspăr alegerile prezidențiale de la noi acasă. Menționez: și încă fără „parti-pris”!… Asta ar vrea să însemne că nu mă las „înduioșat” de nimic!… Ar mai veni să tot „răsfoiesc” sondajele interminabile, zilnice, făcute de meseriași dar și de impostori, diletanți etc., unde „parti-pris”-ul este mai mult decât străveziu… evident, cu scopul de a manipula! Pe cine?… De ce? Ei, aici e valabilă zisa „ghici ciupercă ce-i ?”!…
Dar, înainte și înainte de toate, un scurt intermezzo-confesiune (mai ales că am rămas fără țigări…): eu mă consider un suveranist – în sensul bun al cuvântului… I.e.:
a) Sunt conștient că nicio țară nu poate trăi izolată de alte țări (state, organizații internaționale etc.). Cum „Mama Natură” sau „Drăguțu’ de Ăl’ de Sus” nu a „repartizat echitabil” bogățiile naturale ale planetei, relieful, clima, apele ș.a.m.d., recte, după mărimea teritoriului și populației, statele și popoarele lumii depind inevitabil – în felurite moduri – unele de altele.
b) Ne place sau nu, există un „proces de globalizare” determinat de interconexiunile obiectiv-necesare între diferitele „felii” ale Terrei. Nu numai economice! Lumea liberă, statele „libere” (unde, șablonard vorbind, democrația-liberală este cel mai mic rău posibil) se bucură de independență și suveranitate (i.e., „fiecare face ce crede de cuviință în ograda sa, fără ingerințe dinafară).
c) În același timp, „interconxiunile obiectiv-necesare” impun fiecărui stat participarea la organizații, convenții, acorduri etc. internaționale pe care, dacă le-a semnat („de bună voie și nesilit de nimeni” – horribile dictu!), atunci este obligat să le respecte! Chiar dacă înseamnă o renunanțare parțială la suveranitate! Acesta este și cazul Românicăi (stat suveran, în limitele dreptului internațional!) atunci când vorbim de U.E., NATO, ONU ș.a.m.d. Să mai repet beneficiile incontestabile aduse de apartenența noastră, de pildă, la U.E. și NATO ? Nici să nu vă gândiți la ceea ce însemna pe vremea tovarășului Brejnev doctrina „suveranității limitate”!…
d) Cretinii (la propriu!) de „suveraniști”, și de la noi, înțeleg prin „suveranitate” (mai bine zis, e ceață în mintea lor!), izolaționism, mai mult, un refugiu sub pulpa proniei divine și o stare de ocrotire a unui „popor” imaginar, abstract… Cauza? incultura politică, socială… civilizațională, crasă, determinată de un nivel de instrucție și educație sub nivelul Evului Mediu timpuriu!… Cine e de vină? NOI!…
e) Faptul că anumite state și organizații supra-statale (e.g. USA…, birocrația de la Bruxelles ș.a.m.d.) încearcă să ne impună punctul lor de vedere (carele este – N.B.! – și acel drum spre Iad , „pavat cu bune intenții”!) se datorează NEPUTINȚEI NOASTRE de a oferi un punct de vedere PROPRIU, fundamentat politic, recte…profesionist! Pe românește: nu știm cu să ne impunem și să ne apărăm interesele (reale) de țară; suntem la cheremul confruntării cu alte interese care 1se știu” impune! That’s all!
Iată de ce avem nevoie de răbdarea lui Sisif (dar și de inteligența lui stoică!) să „ne numărăm flocii cu mănușile de box”!
3. „Dacă vrei să ți se spună ceva, vorbește cu un bărbat. Dacă vrei să se facă ceva, vorbește cu o femeie”… [Margaret Thatcher]
… Deșteaptă muiere, englezoaica! Dar, sunteți de acord cu ea? Eu, unul, nu! Atunci de ce am deschis acest paragraf cu acest citat? Pentru că n-am găsit altul mai bun prin care să caracterizez 1fermentația” eRectoral-prezidențială de la noi…
Aveam intenția ca, acum, să iau la răspăr măcar caTindații mai credibili înscriși în cursa pentru Cotroceni în acest A.D. 2025 – luna mai. Pe toate canalele media ei sunt prezenți, prezentați, analizați, disecați și apoi, 1îngropați”… e un 1Bellum omnium contra omnes” [Thomas Hobbes – „De Cive” – 1642 ]. „Portretizarea” lor o voi face totuși – și, în stilul meu – în Partea a treia a acestui episod… sine ira et studio… Dar pentru mini-serialul meu „Menajeria de sticlă” (dedicat exclusiv muierilor implicate în „marea politică”) aș fi rezervat o „lojă specială” pentru Țața Leana of Câmpulung și Lavinioaia di Dej… Poate o voi face!… Dar acum, aici, emblematic e exemplul (de ne-urmat!) al Țaței Leana of Câmpulung –peremptoriu atât pentru fermenația putridă prezidențială de la noi, cât și pentru a o contrazice pe ilustra „Doamnă de Fier”.
Ce s-a petrecut și „se petrece”? U.S.R. (inițial, Uniunea Salvați Bula lu’ Pândaru) s-a auto-proclamat partid (?) anti-sistem… Ce dracu’ se poate înțelege prin a fi „anti-sistem”? „Ei” declară că vor să măture tot establishment-ul ticăloșit, corupt, incompetent, idiot (să mai continui?…) care s-a înscăunat după decembrie 1989… Deci să dea jos un sistem spre a-l înlocui cu… un alt sistem… Care? Ceva în sens de „revoluție radicală” (cum visa Marx în tinerețe?)… Buuun! Nu i-am iubit nici pe „foștii” și nici pe „actualii” cocoțați acolo „sus” (tot dracu’ mai știe prin ce „tertipuri”…). „Oferta” actuală pare să fie departe de „cerere”… E treaba lor! Dar misoginul și sexistul din mine a tresărit atunci când a ajuns „în frunte” (la U.S.R. desigur!), o muiere… Cu „gura plină de dinți” (pace, Peter Cheyney – „Ce le pasă damelor!”), „să juri că-s ai ei!” (pace, Stela Popescu & A. Maximilian!). Avea același rânjet-tic nervos ca la Camala Harris… În afară de un patriotardism îmbrăcat în odăjdii groase religioase, nu am reținut nimic din discursurile și mersul său „bărbătos”… Nu știu ce dracu’ făcu ea ca jurnalistă („de 25 de ani…”) dar ce căuta ea la prezidenție… e o taină și mai adâncă… A riscat și „s-a lăsat” luată la întrebări de către presa (neiertătoare!). Ce-a „ieșit”, mai ales vis-s-vis de calitățile necesare unui șef de stat… deja știe toată lumea… E „paralelă” la mai toate criteriile unei funcții de acest tip. Mai ironic, sau nu, mulți îi recomandau o solidă lectură / documentare într-ale politikiei (și nu numai…). Eh, that’it!…
În definitiv, ce nu cred eu despre această caTindată (lăsând la o parte gluma cu misoginismul și sexismul…)?
(a) Nu cred că nu a conștientizat faptul că a fost un accident situarea ei pe locul secund în mult hulitul și revolutul „tur I” de la finele toamnei anului trecut… la fel ca și „câștigătorul” Mesia-Călin-File-din Poveste. „Mașinațiunile” făcute pentru un astfel de rezultat – anulat pe drept de BEC – nu o priveau pe distinsa „jurnalistă”…
(b) Nu cred că s-a lăsat amețită de iluzia fotoliului de la Cotroceni; mai degrabă „anturajul” – sperând un loc mai în față la plăcintele prezidențiale – a fost cel care a continuat să o „împingă” tot înainte… (vorba pionierilor din vremurile „alea”…).
(c) Nu cred că nu a „realizat” că în noile condiții (reluarea votului în complet alte circumstanțe) nu-i va aduce nici o victorie, dimpotrivă… o acoperire de ridicol…
(d) Nu cred că n-a analizat raportul ei (real!) cu partidul pe care începuse să-l „păstorească” și care – repede! – s-a lepădat de ea în favoarea unui caTindat care avea „aranjamente” de perspectivă mai bune (ca primar de Capitală, ca om cu pregătire intelectuală serioasă… (despre Nicușor voi „chibița” în partea a treia, cum am promis).
(e) Nu cred că este indiferentă la… bani… De aici pleacă toată tevatura, cu procese, contestații, scandaluri mediatice… așa cum stă bine românașilor agrenați în „vesela” sarabandă electorală…
Nu cred multe, multe alte lucruri… dar s-o lăsăm moartă. Oricum e mai puțin malignă prezența sa – declarat, pro-europeano-atlantică – decât… știți prea bine la cine mă refer. Îl voi „scărmăna” (pe „acesta”) urât de tot… promit! Mă opresc aici… Îmi rezerv dreptul de a reveni la acest „caz”… nu vreau să „bălăcăresc” o persoană ce pare mai naivă decât propria sa realitate…
Nu ne mai rămâne decât să așteptăm „verdictul” Inchiziției de la Washington…
Aici e „buba”! Am ajuns să nu mai facem un pas fără „binecuvântarea” yankee! Sunt convins că „serviciile” Unchiului Sam știau prea bine cum stăteau lucrurile în Românica. Dar n-avem ce face… Lui Donald Duck Dick nu-i place decât să audă ce vrea „el” să audă, iar ceea ce „vrea” domnia Sa, sunt fanteziile propriei sale grandomanii lăbărțate peste poate… probabil până la „punctul de întâlnire” cu al altuia sărit de pe fix – recte Putin. La „colț”… așteaptă Xi! Deci, vom trăi (așa mi-au promis medicii, măcar pentru următoarele luni) și vom vedea.
Morala? De trimis un E.-Mail în Purgatoriu, unde Dante o veghează pe Margaret Thatcher, spre a se decide unde „O” trimite… I.E.:
O domn mai în vârstă cade pe scări (în Cotețul Poporului) şi – se pare – îşi fracturează un picior.
Un candidat la alegeri (una mujer, desigur!) îl ridică sau îl spijină cumva… până să vină „băieții” de la SMURD.
– Ce vă datorez? întreabă domnul…
– Vă rog să mă votaţi!
– D-nă, eu m-am lovit la picior, nu la cap!…
N.A. Acest banc este – evident – „preluat & adaptat”. Dar spiritul umorului englezesc, care nu mă părăsește niciodată, mă determină să aduc un „amendament”… În cazul în care domul mai în vârstă s-ar fi lovit la cap, scena s-ar fi derulat identic, doar cu următoarea mențiune: domul i-at fi răspuns caTindatei-mujer „D-nă, preferam să mă fi lovit la picior…”
Morala moralei: mi-am primit, în fine, țigările!…
Citește și:
- AMINTIRI DIN COPILĂRIA CRETINIEI MELE (2)
- AMINTIRI DIN COPILĂRIA CRETINIEI MELE (1)
- Seria Istoria e o curvă, iar Politica lupanarul ei
- Seria Menajeria de sticlă
- Seria Pălăvrăgeală despre condiția umană
- Seria LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI
- Seria ORICE OM URCĂ PE SCARA IERARHICĂ PÂNĂ LA NIVELUL MAXIM AL INCOMPETENȚEI SALE!…
- AICI – Reportaje – seria Amintiri de la Kingsway House
