BUNA VESTIRE (Blagoveștenie, Ziua Cucului): semnificație creștină, tradiții și superstiții la români

Semnificație creștină

Buna Vestire este o sărbătoare creștină celebrată în data de 25 martie a fiecărui an în amintirea momentului anunțării Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gabriel că va concepe și va deveni mama lui Iisus din Nazaret.

Buna Vestire făcută Mariei inaugurează „plinirea timpului” (Gal 4, 4), adică împlinirea făgăduințelor și pregătirilor venirii lui Hristos. Maria este chemată să-l zămislească pe Fiul lui Dumnezeu. Încuviințând, a devenit Născătoare de Dumnezeu.

Atât tradiția catolică cât și cea ortodoxă susțin că Buna Vestire a avut loc în Nazaret, dar locațiile exacte diferă. În tradiția catolică locul este marcat de Bazilica Bunei Vestiri , iar în tradiția ortodoxă de biserica ortodoxă grecească a Bunei Vestiri.

Buna Vestire este cea dintâi sărbătoare închinată Maicii Domnului, confirmată în documente

Prima mărturie o reprezintă biserica zidită în Nazaret (în secolele IV sau V), pe locul unde avusese loc episodul consemnat în Biblie. Data acestei sărbători a variat la început: unii o prăznuiau în ajunul Bobotezei (pe 5 ianuarie), iar alţii pe 18 decembrie (dată păstrată până astăzi în ritul galican şi în cel mozarab tot pentru o sărbătoare închinată Maicii Domnului). În Răsărit, data de 25 martie a fost acceptată, cel mai probabil, după stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a Naşterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea). La Roma, sărbătoarea a fost introdusă de papa Leon al II-lea, iar în secolul al IX-lea, data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu Crăciunul pe care ei îl celebrează la 6 ianuarie.

Buna Vestire este o sărbătoare foarte aşteptată, datorită evlaviei pe care credincioşii o au către Maica Domnului

De asemenea, ea vine ca o oază de întărire trupească şi sufletească pentru vremea Postului Mare, pentru că în această zi avem aşa numita „dezlegare la peşte“. Ea este o sărbătoare a bucuriei, care anunţă începutul mântuirii. „Fără Buna Vestire nu avem nici Crăciun, nici Paşte“, spunea un cunoscut părinte. Bucuria anunţată de Înger cuprinde astăzi comunităţile credincioşilor şi se adresează fiecăruia dintre noi, dându-ne făgăduinţă şi speranţă: „Cele ce nu sunt cu putinţă oamenilor sunt cu putinţă la Dumnezeu“.

Cea mai veche reprezentare a Bunei Vestiri este fresca din catacomba Priscillei din Roma, datată de arheologi din secolul al II-lea

Aceasta îl înfăţişează pe Arhanghelul Gavriil lângă Fecioara Maria, care îl ţine deja pe Prunc în braţe. Aici, ca şi în alte reprezentări iconografice din primele secole, îngerul apare fără aripi, poate din reţinerea firească a artiştilor creştini de a nu îl asemăna cu anumite figuri păgâne înaripate. Abia după Constantin cel Mare îngerii sunt înfăţişaţi cu aripi, semnul apartenenţei la ordinea cerească. O altă interesantă reprezentare a Bunei Vestiri este din anul 440, în mozaic, şi se găseşte pe arcul Basilicii „Santa Maria Maggiore“ din Roma. Scena o arată pe Fecioara Maria între îngeri înaripaţi purtând nimburi, ca o împărăteasă alături de curtenii săi. Deasupra ei zboară Arhanghelul Gavriil, vestindu-i întruparea Fiului de la Duhul Sfânt, închipuit de porumbel alb care coboară peste ea. În dreapta este şi dreptul Iosif, căruia îngerul îi descoperă taina.

O altă reprezentare veche este miniatura armeană din Evangheliarul Echmiadzin (sec. al VI-lea) care se aseamănă foarte mult cu icoana păstrată până astăzi în Biserica noastră.

Rugăciune

Primește-ne rugăciunea neîntinată. Preasfântă Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, preadorită, prealăudată; tu ești mai cinstită între toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate cele văzute și nevăzute; că Dumnezeu S-a sălășluit în mijlocul tău și nu te vei clătina și Cel Preaînalt te-a sfințit pe tine locaș al Său: așadar, Domnul puterilor e cu noi.

Tu ești rădăcina florii preacinstite, izvorul Hrănitorului și mâna Făcătorului, care porți în brațe pe Cel Ce a așezat oarecând cerul deasupra apelor, care L-ai alăptat la pieptul tău pe Cel Ce luminează zidirea și pe care Moise a văzut-o sub chipul rugului ce ardea și nu se mistuia;

Tu ești scara însuflețită pe care a văzut-o Iacov, poarta cerească pe care a văzut-o Iezechiel, prin care Domnul nostru Iisus Hristos a intrat și a ieșit, dar care apoi a rămas din nou închisă; Tu eşti cea prin care pedeapsa lui Adam s-a dezlegat şi întristarea Evei prefăcută a fost în bucurie.

Iar acum, noi, nevrednicii robii tăi, binecuvântând și cântând în locașul tău curat și înălțăm preaînfricoșătoarea laudă, strigând dimpreună cu Arhanghelul Gavriil și grăind; „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!” Bucură-te, ceea ce ești plină de har Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare! Bucură-te, cea plină de har, care ai născut Lumina, fără a ști cum aceasta s-a petrecut! Bucură-te, cea plină de har, că tu ești cu adevărat norul cel ușor! Bucură-te, cea plină de har, că tu ești încăperea Celui neîncăput! Bucură-te, cea plină de har, că tu ești limanul cel lin al celor învălurați! Bucură-te, cea plină de har, că tu ești via neudată care a înflorit lumii strugurele cel copt, pe Domnul nostru lisus Hristos! Bucură-te, cea plină de har, că prin tine magii se închină și își aduc darurile călăuziți de lumina astrului! Bucură-te, cea plină de har, întru care s-a descoperit taina Sfintei Treimi: Tatăl a binevoit întru tine. Fiul S-a sălășluit întru tine și Duhul Sfânt te-a adumbrit.

Pe Acesta roagă-L și acum pentru noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, Preasfântă Stăpână Fecioară de Dumnezeu Născătoare, și pentru vremuri în pace și roade ale pământului îmbelşugate; neamurile vrăjmașe sa le îmblânzească, pe frații noștri cei în robie să-i izbăvească, lumea să o împace și să mântuie poporul din toată primejdia.

Că Acestuia se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, împreună și Părintelui Său Celui fără de început și Preasfântului și Bunului și de-Viață-făcătorului Său Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune

„Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel Care ai binevoit ca Fiul Tău Cel Unul-Născut să Se întrupeze dintr-o femeie neispitită de nuntă şi să Se facă om pentru a noastră mântuire, Cel Care ai trimis totodată şi pe Gavriil, Arhanghelul Tău, spre a binevesti zămislirea Ta cea fără de sămânţă Sfintei Fecioare Maria, mai înainte de veci rânduită drept locaş al acestei Taine înfricoşătoare, dinainte-cunoscută Ţie şi Cuvântului Celui dimpreună-veşnic cu Tine;

Tu însuţi, pentru rugaciunile ei si ale tuturor Sfinţilor Tăi, binevesteşte sufletelor noastre prin Harul Tău iertarea păcatelor şi bucuria cea de neînstrăinat; binecuvântează poporul Tău cu pace; dă-ne să cunoaştem calea pe care, păşind, vom plăcea bunătăţii Tale, şi ne călăuzeşte spre a Ta Împărăţie cerească.

Cu îndurările Hristosului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de-Viaţă-tacătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

Tradiții și superstiții la români

Legat de ziua de Blagovestenie – Ziua Cucului, s-au dezvoltat o serie de credințe, obiceiuri și practici aflate sub semnul „prezicerii” norocului, a rodului pomilor fructiferi, a vremii etc.

Astfel, o mărturie a unui țăran român consemnată de Simion Florea Marian, în lucrarea „Sărbătorile la români”, specifica: „Blagovestenia o așteaptă oamenii cu mare bucurie ca să audă cucul cântând. Cucul cam de la Buna Vestire până la Sân Petru avea multe misiuni de îndeplinit; el trebuia să ne spună viitorul sau să ne aducă știri despre iubiții și iubitele noastre”.

Toți oamenii satului așteaptau să audă cucul cântând însă era nevoie să îndeplinească trei condiții: să aibă banii la ei, să nu fie flămânzi și să nu fie supărați.

Când îl auzeau pentru prima oară cântând, atunci îl intrebau:

„Cucule,
Puiucule!
Câți ani îmi vei dărui
Până ce eu voi muri?”

Flăcăii și fetele tinere adăugau:

„Cucule
Voinicule!
Câți ani îmi vei da
Pân m-oi însura (mărita)?”

Apoi, fiecare cântat al cucului se număra ca însemnând un an.

În concepția celor mai mulți români, cucul cântă de la Buna Vestie până la Sânziene sau Sân Petru, când se îneacă cu orz și nu mai poate cânta, prefăcându-se în uliu și rămânând astfel până la Buna Vestire viitoare.

Se mai credea că așa cum este timpul de Buna Vestire așa va fi de Paști.

Cum era sărbătorită  Buna Vestire?

În Bucovina, Blogovestenia este o sărbătoare la fel de importantă ca și Pastile, deoarece dacă n-ar fi Buna Vestire, n-ar fi nici Paștile.

Din aceeași lucrare a lui Simion Florea Marian aflăm despre superstiția țăranului român, din imprejurari ca acestea: „dacă macina cineva în ziua aceasta, și din făina măcinată face mămăligă, și mămăliga aceasta o aruncă apoi în apă, peștii nu o mănâncă; dacă ia făina aceasta și o presară pe un pom, pomul respectiv nu face poame anul acela.”

Unele femei din Bucovina fac în dimineața acestei zile foc în ogradă înaintea ușii și pun alături pâine, sare și apă ca să se încălzească, să mănânce și să bea apă îngerii. Pâinea și sarea o dau mai apoi de pomană.

Cei mai mulți români din Bucovina cred ca începând cu Buna Vestire va fi mai cald și mai frumos, de aceea se urcă ciobanii în această zi pe stogul de fân și amenință cu toporul asupra iernii ca să fugă, că iarba-i înverzită și ei au acum unde paște oile.

În Transilvania, fiecare familie pregătea în seara de dinaintea Bunei Vestiri clopoței, chibrituri și tămâie

În zori de zi, membrul al familiei care se trezea primul, lua o oală cu jar, pe care punea tămâie, ieșea afară spre a înconjura de trei ori clădirile și afuma vitele. În timpul acesta făcea zgomot cu clopoțeii legați la picior. Apoi mergea la pomi, și, făcând sub ei focuri slabe, căuta să vadă care va da semne de rodire. Pe pomul ce i se părea ca nu va rodi îl atingea de trei ori cu tăișul toporului, zicând: „Dacă nu rodești, te tai!”

Tot Simion Florea Marian amintește faptul că, potrivit acestei credințe „focul din oală atrage căldura verii, tămâia alungă și depărtează șerpii de pe lângă casă, iar focul de sub pomi dezmorțește și readuce în fire organele nutritive deja pierdute.”

O altă credință foarte răspândită spune că dacă în această zi ouă vreo găină, gâscă sau rață, atunci „ouăle nu sunt bune de pus sub cloșcă, pentru că nu ies pui buni.” Tot în această zi se scot afară stupii care nu s-au scos în ziua de Alexii, și se scot afară vitele de prin grajduri și se lasă la soare, ca să fie sănătoase tot anul.

În Banat, femeile începând cu Buna Vestire, se duc în pădure și aduc lemne pe care le păstrează apoi pentru Joia cea Mare.

Blagovesnicul – Sfântul Arhanghel Gavriil

Sărbătoarea Bunei Vestiri continuă, a doua zi (26 martie), cu sărbătoarea Sfântului Arhanghel Gavriil, cel care i-a adus Fecioarei Maria vestea cea bună a întrupării Domnului. Sfântul Arhanghel Gavriil este numit de românii din Bucovina, Blagovesnicul.

Este o sărbătoare ținută mai ales de femei pentru că Arhanghelul a adus vestea Maicii Domnului. Femeile nu lucrează în această zi, mai ales prin casă, pe când bărbații lucrează afară. Ca și Blagovestenia, sărbătoarea era considerată neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor și plantelor: nu se puneau cloștile sau se credea că din ouăle ouate în aceasta zi nu ies pui; vacile nu se „goneau”; nu se semăna porumbul (Moldova, Bucovina).

Un alt obicei, prevedea ca oamenii să continue a mânca pește și în această zi, „nu numai pentru hrană, ci pentru a fi sănătoși ca peștele în tot timpul anului.”

Surse: Wiki, Basilica.ro, Ziarul Lumina, Ortodoxia Românească