— Curs BNR: — —
SPAȚII PUBLICITARE
CONTUL MEU
Critic Arad
REZULTATE
ioana burghel cop

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Ioana Burghel: „Magia unei lumi amputate”

Pe Ioana Burghel am cunoscut-o în calitate de poetă, în urmă cu un an, la tabăra de literatură din Lugoj, astfel că am fost puțin surprins când i-am descoperit acum volumul de proză scurtă Magia unei lumi amputate, proaspăt apărut la editura Neuma. Autoarea ne propune o proză fragmentară, confesivă și în mare parte autobiografică, o colecție de povestiri și instantanee existențiale, unite prin aceeași preocupare pentru fragilitatea omului contemporan. De la primele și până la ultimele pagini, se simte o tensiune permanentă între trecut și prezent, între inocență și deziluzie, între satul tradițional și lumea modernă, dezumanizată. În…
Andrei Mocuța
Niciun comentariu
crima si pedeapsa f.m.dostoievski

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski: ideea de putere în Crimă și pedeapsă (1)

După cum am văzut în articolele precedente, problematica centrală a romanului în discuție ilustrează tocmai titlul. Dar există în subsidiar un alt aspect dominant, deși poate mai puțin evident: ideea de putere, în câteva dintre variatele ei manifestări. Vom încerca să deslușim semnificațiile ideii de putere prin prisma psihologiei (folosim termenul la modul general, de lume interioară a omului prezentată în mecanismele ei intime, cu efect în plan existențial) dezvoltate de Erich Fromm în celebra sa carte Frica (teama) de libertate.  Realizând o analiză de excepție a tarelor lumii moderne și a impactului negativ pe care acestea îl au…
Janina Flueraș
Niciun comentariu
crima si pedeapsa f.m.dostoievski

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski (3)

Am văzut în articolele precedente că fiecare dintre personajele lui Dostoievski săvârșește la modul propriu sau metaforic o crimă, și fiecare dintre acestea își are pedeapsa ei. Am lăsat intenționat la final discuția despre Svidirgailov, unul dintre marii demoni ai romanelor scriitorului. El este întruparea răului pur, este „omul cel mai desfrânat și cel mai păcătos din câți există”, care nu are nici scrupule și nu are niciun Dumnezeu. Naratorul îl introduce în scenă încă de la începutul romanului, prin intermediul scrisorii pe care Raskolnikov o primește de la mama sa. De aici studentul află despre drama Duniei, sora…
Janina Flueraș
Niciun comentariu
marius sorin enache

[CRITIC GUEST] Marius-Sorin Enache: „Slum party”

Marius-Sorin Enache (21.08.2002), născut în Costești, județul Argeș, a absolvit Facultatea de Litere, secția Română-Engleză, în orașul Pitești. A lucrat pe post de ziarist, editor și copywriter. A publicat proză și poezie pe diverse platforme literare (Omiedesemne, Laconic, Ficțiunea, Literomania, Revista Golan, Matca Literară, etc.), precum și articole jurnalistice și de opinie (Republica). A câștigat Premiul Săptămâna Online la categoria proză, Concursul Național de Literatură „Rețeaua Literară”, ediția a VII-a, 2024 și a fost Finalist la categoria poezie, Concursul Național de Literatură „Rețeaua Literară”, ediția a VIII-a, 2025. A debutat, în 2026, la Editura Datagroup, cu romanul „Ultima Aniversare…
Andrei Mocuța
Niciun comentariu
crima si pedeapsa f.m.dostoievski

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski (2)

Deși singurul care comite o crimă propriu-zisă este Raskolnikov, putem spune că, în felul lui, fiecare personaj săvârșește (metaforic sau nu) o crimă și că, pentru fiecare, Dostoievski găsește tot atâtea tipuri de pedeapsă corespunzătoare. Pentru crimele sale (personajul le ucide pe ambele cămătărese, pe una cu intenție, pe cealaltă prin conjunctură, datorită apariției ei neașteptate), Raskolnikov e pedepsit atât de legea juridică (prin trimiterea la închisoare), cât și de legea morală interioară sau, am putea spune, de legea divină (după cum am văzut, în speță coșmarurile sale joacă acest rol). Dar Dostoievski merge mai departe, analizând natura umană…
Janina Flueraș
Niciun comentariu
fiasco

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Stanisław Lem: „FIASCO”

Puține romane science-fiction reușesc să fie în același timp un thriller cosmic, un tratat de epistemologie și o meditație asupra limitelor morale ale omenirii. Fiasco (1986), ultimul mare roman al lui Stanisław Lem (despre primul am scris tot aici), este exact un astfel de text. Am făcut un pariu cu mine însumi să îi citesc un roman în fiecare an, iar varianta românească pe care am pus mâna este una relativ recentă, apărută în 2022 la Paladin, în traducerea experimentatului Mihai-Dan Pavelescu. Deși Fiasco este prezentat ca o poveste despre primul contact cu o civilizație extraterestră, romanul nu vorbește,…
Andrei Mocuța
Niciun comentariu
crima si pedeapsa f.m.dostoievski

(Re)lecturi pentru vacanțe – câteva g(r)ânduri despre Dostoievski (1)

Când cronicarul zice că nu este „alta și mai de folos zăbavă decât cetitul cărților”, cuvântul zăbavă trebuie înțeles în ambele sensuri: și acela de petrecere a timpului, amuzament, dar și ritm lent, fără grabă al unei activități (vezi DEX). În esența ei, lectura (literaturii mai ales) le presupune pe ambele. Întâi, pentru că e de folos să vezi chipul omului răsfrânt într-o oglindă ce îl restituie cu tot cu sensul lui. În al doilea rând, pentru că marile texte literare (capodoperele), cer o tihnă aparte, o petrecere a timpului cu ele care e în afara oricărui timp… Crimă…
Janina Flueraș
Niciun comentariu
dumnezeu ne iubeste in braille de emilian pal coperta

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Emilian Pal: „Dumnezeu ne iubește în Braille”

Volumul Dumnezeu ne iubește în Braille (editat de asociația Cetatea 9) al lui Emilian Pal este o carte despre fragilitate, singurătate, memorie și nevoia aproape disperată de iubire și sens. Autorul nu încearcă să impresioneze prin artificii livrești sofisticate, ci prin sinceritate și printr-un limbaj direct, adesea confesiv, în care tandrețea coexistă cu sarcasmul, iar sacrul se amestecă permanent cu banalul cotidian. Titlul însuși sugerează o relație dificilă cu divinitatea: Dumnezeu există, iubește, dar această iubire trebuie „citită” tactil, intuită printre răni, absențe și traume. În poemul „John Doe”, poetul visează la o lume în care identitatea individuală ar…
Andrei Mocuța
Niciun comentariu
miahela farcas coperta

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Mihaela Farcaș: „În miezul zilei caniculare”

Volumul În miezul zilei caniculare (editura Cartex, 2026) al Mihaelei Farcaș se construiește în jurul unei tensiuni permanente între fragilitate și rezistență, între vulnerabilitatea asumată și nevoia de a supraviețui într-o lume care le cere femeilor să fie mereu puternice. Încă din prefața semnată de Ramona Boldizsar, cartea este definită ca „un proces subtil al rezilienței”, iar această idee devine firul roșu al întregului demers poetic.  Mihaela Farcaș nu caută să idealizeze suferința, ci să o analizeze lucid, să îi înțeleagă mecanismele și efectele. Poemul „Sati” funcționează aproape ca o declarație de identitate, debutând cu versul: „bună! numele meu…
Andrei Mocuța
Niciun comentariu

[RECENZIE] Fjord | Palmele Dor

Filmul lui Cristian Mungiu se diferențiază de multe alte producții din cinematografia românească prin abordarea sa rece și analitică a unei situații complexe. Fjord este un film complex care explorează unele aspecte cu adevărat complicate și ambigue din punct de vedere moral ale relațiilor umane și modul în care acestea funcționează. Inspirându-se din cazul familiei Bodnariu, filmul ne obligă să facem un exercițiu de empatie față de niște oameni cu care, în mod normal, nu am fi de acord. Este greu de spus dacă filmul reușește sau nu în această încercare. Premisa de bază a unei familii românești stricte…
Sergiu Huian
Niciun comentariu

[RECENZIE] Disclosure Day | Vintage Spielberg

Disclosure Day este al 35-lea film al lui Steven Spielberg și, deși efortul constant al producției de a transmite optimism, precum și amploarea sa spectaculoasă, sunt demne de apreciat, rămâne impresia că povestea suferă sub greutatea unui regizor de o asemenea anvergură. Subiectul vieții extraterestre — mai exact, dezvăluirea existenței acesteia și consecințele psihologice și sociale ale unui asemenea eveniment — a fost întotdeauna tematica mea preferată, indiferent de mediul în care este abordată, fie că vorbim despre filme sau cărți. Este un subiect fascinant, iar Steven Spielberg nu este străin de el, unul dintre primele filme importante ale…
Sergiu Huian
Niciun comentariu
catalin stanciu

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Cătălin Stanciu: „Rămâne ce e bun din mine”

Cătălin Stanciu s-a născut în 1978, la Haţeg. Este poet, eseist și psiholog – a studiat psihosociologie la Universitatea din Petroșani și are studii postuniversitare în consiliere familială și de cuplu la Universitatea de Vest din Timișoara. Este supervizor și psiholog principal clinician, psihoterapeut de orientare integrativă, fondator al revistei umaniste de cultură Psyche și președinte al Asociației de Cultură și Psihologie „Oedip”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (2018) și PEN România (2025). Noul său volum, Rămâne ce e bun din mine, publicat de curând în colecția Amaterasu a editurii Cartex, este o carte despre fragilitatea existenței, despre…
Andrei Mocuța
Niciun comentariu

[RECENZIE] Backrooms | O lume greșită

Backrooms dă ce are mai bun atunci când își reia rădăcinile din legendele urbane de pe internet, reușind astfel să creeze un film care se încadrează într-un univers cu totul unic. Am ajuns în sfârșit la momentul în care generația anilor 2000 începe să se impună cu putere în lumea artei. La doar 20 de ani, regizorul Kane Parsons a reușit să se impună și să-și domine concurența din marile studiouri, atât din punct de vedere comercial, devenind cel mai tânăr regizor care a ajuns locul 1 în box office, cât și artistic. Realizarea unui film bazat pe ceva atât…
Sergiu Huian
Niciun comentariu
nomad

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Firuț Mihuț: „Nomad”

În volumul Nomad (Editura Castrum de Thymes, 2025), Firuț Mihuț construiește o poezie a neliniștii interioare, a fragilității afective și a căutării de sine prin intermediul unor imagini simbolice recurente: marea, tăcerea, iarba, noaptea, cochilia sau nisipul timpului, într-un spațiu al rătăcirii existențiale, dar și al supraviețuirii prin poezie.  Poemul „Nomad”, care dă și titlul volumului, funcționează ca o artă poetică, sintetizând temele majore ale universului liric construit de Firuț Mihuț: rătăcirea interioară, sacralitatea cuvântului și transformarea suferinței în expresie poetică. Poetul se (auto)definește metaforic drept „un nomad al cuvintelor”, imagine care sugerează atât instabilitatea existențială, cât și libertatea…
Andrei Mocuța
Niciun comentariu
coperta viata cu nelutu ego proza

[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Constantin Buduleci: „Viața cu Neluțu”

Microromanul Viața cu Neluțu (Editura Polirom, 2026), semnat de Constantin Buduleci, este una dintre acele cărți care nu impresionează prin spectaculozitatea acțiunii, ci prin forța emoțională a detaliilor și prin delicatețea cu care autorul vorbește despre pierdere, memorie și familie. Cartea construiește o poveste profund umană, plasată într-o Cisnădie muncitorească, unde viața oamenilor gravitează în jurul fabricilor de covoare, a relațiilor de familie și a traumelor care se transmit dintr-o generație în alta.  Unul dintre cele mai reușite aspecte ale romanului este perspectiva narativă. Povestea este filtrată prin ochii unui copil care încearcă să înțeleagă lumea din jurul său,…
Andrei Mocuța
Niciun comentariu
Secret Link