-
Primum non nocere / impresii de la o zbatere publică
Pentru că aşa le zic eu chestiilor de genul ăsta, zbateri publice. Li se zice dezbateri dar, de vreo doişpe ani, nimeni nu mai dezbate nimic în mod concret în Arad. Deciziile sunt luate deja, e doar de formă, să simţim democraţia până în rărunchi. În fapt, se mai zbate opoziţia, câteodată foarte public,
-
Cum e la 20 de ani? (II)
Unde exterioare mi-au sugerat să iau în calcul continuarea articolului „Cum e la 20 de ani?” prin alegerea altor categorii de vârstă, peste 35 de ani, care să-mi explice cum se vede retrospectiv acea perioadă, cum au trecut-o sau cum a influențat ea evoluția și cursul vieții lor. După multe războaie pe care le-am
-
Aradul – în urmă cu zeci de ani față de toate orașele din imediata vecinătate [1]. Comparativ cu Deva, moșia lui Falcă este repetentă la toate capitolele [FOTOGALERIE]
Ca un oraș abandonat, batjocorit, fraudat de însăși esența sa definitorie, de propriile blazoane, de sensul său – așa arată Aradul… iar „revelația cenușie” îți apare pe ecranul minții, obstinant și obsesiv, mai cu seamă după ce efectuezi exercițiul facil și detașat al călătoriei în proxima vecinătate urbanistică. Este o obligație cvasipatriotică, necesară și
-
Părerile împărtășite ale unei arădence despre o convenție cu tematică japoneză de la Viena
Ironia sorții a făcut ca o non-împătimită a jocurilor electronice, ca mine, să ajungă la a 13-a ediție a AniNite din Viena. Un festival dedicat iubitorilor de anime-uri, jocuri video, filme SF și cultură japoneză și coreană deopotrivă. Nu mare mi-a fost mirarea să văd atât de mulți tineri și mai puțini tineri îmbrăcați
-
Niciodată Aradul n-a fost mai urât! Sărbătoarea orașului îi scoate în evidență decrepitudinea [GALERIE FOTO]
În Piaţa Avram Iancu, în zi de sărbătoare stând cu prietenii la o vorbă, pe 23 August, am vrut să împart, și eu, bucuria cu câţiva prieteni la un mic si o bere. Aşa că ne-am strâns pe lângă o masă şi am inceput să povestim „aventuri de defilare”. Pe lângă noi, mai mulţi
-
„Anul sabatic” vs „creierii arși”. Unde se plasează românii în această luptă inutilă?
Pierdem controlul propriei vieți. Capacitățile intelectuale care erau un atu se transformă, fără să ne dăm seama, într-o povară. Ne pierdem stima de sine, suntem obosiți de viață, ne simțim apăsați de griji, până și cele mai frumoase momente de viață ne lasă reci și cele mai dragi ființe din jurul nostru ni
-
[ZILELE ARADULUI – GALERIE FOTO] Doamna se scrabălă
Am fost curios să văd ediţia de anul acesta de „pâine şi circ” numită şi Zilele Aradului, aşa că, m-am îndreptat spre centrul Aradului unde era organizată o parte din eveniment. La prima vedere nimic diferit de alte dăţi, aceleaşi tarabe cu mâncare, cu tablouri , costume populare, oale si una cu bere la
-
Scoția pentru începători [INTRO]
Pentru mulți Scoția este doar o parte din Marea Britanie, un loc asociat cu The Highlander, whiskey sau monstrul de la Loch Ness si miturile care înconjoară un lac de altfel banal. După opt ani trăiți in Scoția am avut norocul să ajung să cunosc intim această țară cu adevarat specială, oamenii ei și
-
Cum e la 20 de ani?
Azi scriu din anxietate. Sunt asemenea unui tânăr fără direcție, căruia viața îi râde în față (sau anturajul) atunci când spune, fără pic de ironie, că îmbătrânește). Totul a început atunci când o cunoștință m-a întrebat câți ani am. I-am răspuns indiferentă că luna aceasta împlinesc 20 de ani. Răspunsul m-a lăsat perplexă: oh,
-
Un exemplu de nepăsare… termală: Ștrandul din Curtici
Nu-l pot vorbi exclusiv în nume de rău, pentru că e locul unde am învățat puțin despre lume și despre ce înseamnă o comunitate – cu bune, cu rele, ca oriunde. Locul unde mi-am făcut planuri de viitor și, în iluzia mea, am pus țara la cale și mă voi întoarce întodeauna cu drag,
-
O pasiune tăioasă pe muchia unui brand: Cristian Șoimoșan
În fiecare zi putem descoperi oameni care să ne-nvețe lucruri noi despre chestii banale. Pasiunea este singura care face diferența și este ingredientul poveștilor de viață trăită nu pe muchia banalului, nici în rigorile vieții cotidiene. Sunt, din fericire, oameni care aleg să-și exploateze pasiunea cu pasiune și să rescrie conceptele despre tot ce-i
-
[ACTUALIZARE] Casa arhitectului Albin Toth din Țipar a devenit loc de „pelerinaj estetic” după apariția reportajului pe criticarad.ro. Mii de reacții din toată lumea curg în spațiul virtual
[ACTUALIZARE] Mii de reacții pozitive a produs articolul nostru despre bijuteria locativă minimalistă care se întreține singură: la data curentă 23 mai, 2016, articolul de față a adunat peste 3.300 de distribuiri numai pe Facebook. Arhitectului arădean Albin Toth – probabil cel mai european, în sensul vast și (din nou) pozitiv al noțiunii, dintre cetățenii
-
[ACTUALIZARE 2] Arădeanul Zsolt Torok a cucerit vârful Ama Dablam (6856 m). Pentru mulți, finalul poveștii. Pentru el, planuri noi
[ACTUALIZARE 2] Jurnalul lui Zsolt – update pe pagina de Facebook a alpinistului arădean E greu să-l urmărești pe Zsolt chiar și virtual. E dinamic și plin de energie regenerativă. Fără pauză. Odihna lui sunt planurile noi. Strategiile. Echipa. Nu putem decât să-l felicităm pentru reușită și să–l încurajăm pentru următoarele.
-
Am fost la inaugurarea Aerogării și am contemplat un apus de soare combinat cu răsărit de lună plină… Cel mai frumos a fost cvartetul de coarde plus o frază [FOTO TARI]
Știți cum e la inaugurări, nu?… este cineva pe-aici atât de inocent încât să nu fi trecut prin inaugurări la viața lui?… Nu vă plictisim cu texte administrativ-informative-economiastice… dar pentru conformitate dăm și noi un copy&paste de pe Comunicatul de presă care zice așa: „Începând de miercuri seară, arădenii se pot mândri cu una
-
O tură de infrastructură pe Valea Crișului Alb
Există ceva nedefinit în interiorul fiecărui om, care îl face să se simtă mândru de țara sa. Dacă stai de vorbă cu un neamț, îți va explica de îndată cât de performantă e industria auto germană. Un francez se va mândri cu istoria națiunii sale, cu bucătăria din hexagon și cu inegalabilele vinuri de
-
Checheciul sfidează aritmetica! Doi milițieni + doi hoți de cupru + toți mascații + mulți țigani cu pietre = 1 reținut
…sau de ce-i mișto online-ul – Fii antenă: ține pozele astea! – Aăă… ce s-o-ntâmplat aci? – 18:20 seara lu` Dumnezo dă 11 aprilie, 2016. Doi milițieni or mers să lege doi tigani hoti de cupru in Checheci. – Și?… – Si țiganii or dat cu pietre! – Logic! :)) Tăți?… – Țăți. – Și?
-
RUBRICI – HAIHUI PRIN BRUXELLES: Ce bine vezi când nu te uiți!
De zile întregi mă apasă un gând, o întrebare . Dar ma apasă rău de tot, atât de rău încât nu mai sunt în stare să fac nimic în afară de treburi mecanice. Aproape toată ziua o stau în casă blocat în propria-mi dilemă. În mod clar situația în care sunt nu e situația
REPORTAJE
REPORTAJUL (cel mai greu gen de dus pe scări)
Creatorul acestui site consideră definiția pe care o dă DEX-ul reportajului – „Specie publicistică, uneori și cu valoare literară, informând operativ asupra unor realități, situații, evenimente etc.” – drept incompletă și chiar ofensatoare la adresa atât a literaturii, cât și a jurnalisticii. Cum adică „uneori și cu valoare literară”?! Cu valoare literară și punct! – altfel, nu-i reportaj… e altceva: e relatare, cronică, proces verbal de ședință transcris de secretară. Și cum adică „informând operativ”?! Da` unde și ce suntem aici – angajații vreunei armate?! Agenții acoperiți ai statului care culege „informații operative” de la „reportaj”?! „Biroul de informații publice al organelor”?! Mulțumim, nu! Reportajul e o scriitură literară, deci, relatată la persoana I singular, care reprezintă punctul de vedere artistic al naratorului față de o situație, context sau eveniment – totul învăluit într-o stare de grație.
Reportajul e despre EU – și despre nimeni altcineva: EU m-am dus unde m-am dus și am înțeles ce am înțeles. EU îmi asum responsabilitatea celor scrise – și vorbim aici despre o responsabilitate pe cât de înalt-estetică, pe atât de non-juridică. Reportajul ți-l asumi la pachet cu simțul ridicolului fără a avea o responsabilitate juridică pentru ceea ce povestești – așa cum un romancier nu e responsabil juridic pentru crimele pe care le descrie în romanul său.
Reportajul nu face justiție și nici neapărat „presă-presă”: reportajul face literatură! Iar ca exemplu de reportaje demne acest gen voi indicasuperbul „Strălucitor” al confratelui Viorel Ilișoi – și voi da ca reper de curaj și implicare aproape obligatoriu frecventabila publicație virtuală vice.com.
Ultimele comentarii