E.M. Arion este pseudonimul unui scriitor român contemporan a cărui identitate nu o cunoaștem. Nu știm dacă este poet sau poetă, știm doar că a absolvit Studii literare și în 2021 a debutat la Casa de pariuri literare, cu volumul de proză scurtă Al doilea după mine. Acum pregătește o carte de versuri cu titlul Fricile cu care nu ne naștem, din care ne-a trimis câteva poeme.
am ace înfipte sub unghii
și urmăresc cât de roșu e sângele din chiloți
îmi aduc aminte scaunul de birou al tatei
și geamul sub care erau fotografii cu oameni ciudați
majoritatea bărbați cu chipuri aspre
sculptate cu o daltă puțin ciobită
care la obraji lasă tot timpul o scobitură adâncă mai ales pe partea dreaptă
ochii le erau întotdeauna rotunzi cu irisul mic în mijlocul unei pânze albe
și niciodată nu erau prea bine încadrați de sprâncene
aveau cicatrici de parcă ar fi căzut mereu cu bicicleta
dar numai în cap
și când mă roteam cu scaunul tare tare
ei păreau că stau nemișcați și mă țintuiesc cu privirea
așteptând să fac un pas greșit
sau să mă joc singură în fața blocului
sunt bibeloul ciobit de pe raft
pe care toată lumea îl ocolește
sunt peștele cu burta-n sus
pisica cu ochi cruciș
pare că nu știu cine sunt fără să fiu definită de familia mea
ei știu sigur cine cum și unde trebuie să fiu
iar eu nu am astfel de certitudini
rezist în fiecare zi în pofida a ceea ce sunt
când eram mică umbra mea avea 5 capete
acum nu mai are nici măcar unul
sunt precum copiii care se îneacă în râu în drumul lor spre italia
italia unde e mama lor
abia după aceea o să vină și la mine mama
se duc la nunți la înmormântări la botezuri la aeroport
dar niciodată la mine
poate pentru că niciodată n-am început o viață nouă
n-am pus capăt la una
și nici nu am adus vreuna pe lume
poate că nimic din ce fac nu prinde viață
nu are puls
nu își ține respirația
și nu numără până la 10 ca să nu mai sughită
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Nicolae Silade: „Ca turnul din Pisa”
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
