Mă numesc Mira Orza și sunt elevă la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației. Poezie am început să scriu încă de la vârsta de 8 ani, când am publicat pentru prima oară în revista „Iluminări”. Sunt redactor al revistei „AxA” (unde am și publicat un grupaj de poeme). Am participat la un Open Mic de poezie și la câteva concursuri. Scriu pentru a mă confrunta cu stările prin care trece un adolescent atipic și scriu pentru că asta fac adolescenții atipici.
Mira Orza a câștigat „Marele Premiu Apolodor” la Festivalul de poezie „Gellu Naum”, ediția 2024, etapa națională, secțiunea liceu.
du-mă undeva departe de mine și aproape de dreptul meu la vot
pentru că adorm mai mereu pe burtă
îmi simt inima pulsând
doar pe jumătate
e mic acolo și greoi
politicienilor le-ar surâde să-și aștearnă un pat
ca în vest
să patroneze
stratificările & ierarhiile sociale
retina palidă a propagandiștilor
colțul meu de siguranță
din colțul tău de năzbâcă
preșul în dreptul căruia nu te descalți niciodată
atunci când îți uiți cheile acasă
ultimele mele dorințe 00:13
să treacă cu sapa peste coapsele mele cărnoase
și să mă îngroape undeva
de unde
să mă pot juca de-a partidul
să cred că îmi merge totul bine
departe de sindrofia aia odioasă
să mă simt iubită
să mă
deziubesc.
khitanța lui rhadamanthus
la marginea celor două smochine
stau femeile care toarnă lapte și gânguresc
care-și pictează sfârcurile în gurile de metrou
umezindu-și buzele după o înghețată la cornet
ezitând între mirarea inocentă și senzualitatea tâmpă
acolo zac soacrele energice cu păr de portocală
încâlcit
cu smocuri neîmblânzite și cercei grei ce le străpung urechea stângă
zac femeile din spatele ABC-urilor
mater familias
cu palmele uscățive îmbibate în detergent
&intoleranță la lactoză
doar acolo există
femeile care dau uitării
mirosului de ouă prăjite
și cele care încă mai speră că striura cu gust de cireașă
a păcălit pântecul
și nu pântecul pe ea
nu încape îndoială – spatele ți se lățește pe măsură ce realizezi
că sexul ei, la fel ca sexul lui Zalmoxis
nu contează.
mama
1. femeia care naște cuvinte
stăteam la piață rezemată de un calorifer imaginar
căptușeala fustei îmi provoca ulcerații
cât o limbă de vițeluș
presărată cu sare
în curbura pelvisului
între mine și ridurile de pe frunte
unde încă ai rămas
se ascund cuvintele mele
ciumoase
yersinia pestis
atât de parșive
încât au ajuns să se masturbeze
pe bancheta din spate a unei mașini roșii
cu geamuri fumurii
cuvintele mele au îmbătrânit, trăind în mine
îmi e dor să-ți scriu despre lumea asta care nu-mi mai scrie
despre felul în care Traian nu o cucerește pe Dochia
despre culorile care se înfruntă când stau una lângă alta
bătând din palme și sughițând
că e prea cald afară
cuvintele astea
sunt o masă absurdă la marginea luminilor
la marginea lumilor
sunt ceea ce nici nasul Cleopatrei nu a determinat
în istorie
și poate de aceea
cuvintele mele nu au nas
și gură
păr pe care să-l pieptene în fiecare dimineață
și palme cu care să cuprindă tot ceea ce iubesc
sâni, vapoare, pești noir și cupidoni
fața ta când nu mai găsești pate în frigider
fața ta și atât
niciun cuvânt de al meu nu este al meu
scoatem la iveală
motivul fericirii.
catastrofa 26
există seri în care îți mănânci leftover-urile
cu atâta poftă
încât începi să crezi că mama ta e acasă și îți gătește
seri chioambe în oase dislocate unul câte unul
ca să ai de ce să te sprijini
atunci când te strâng pantofii și ai bășici
bulbucoase
joi avem promoție 3 la preț de unu
adică
tu, eu și prietena aia de care mi-ai zis să nu-mi fac griji că toate șosetele de origami ajung
într-un final
sub pat
și că toți suntem adn
experiențele de viață pot schimba adn-ul
vodka ta cu zmeură mi se prelinge pe pulpa piciorului
o albină mă ciupește de gleznă
adorm – 3 la preț de unu
zău, cu promoțiile astea
aș prefera să mă târăsc printre colțurile existențiale
să uit să fug tare
să am din nou doișpe ani
& să mă joc de-a miss pirandă doar pentru că mănânc
goody-uri cu lichior de prune.
lămâie
șosete de culori diferite
părul prins într-un coc amețit cu un elastic de bucătărie albastru
halatul meu cu cordonul ombilical strâns în jurul burții
mult prea strâns
sânii mei se simt presați de o atmosferă străină
mama îi confundă cu burta
burta nu vorbește
uneori
cuvintele se nasc prematur
spălăm vase doar ca să uităm de probleme
absurditățile chitrice 2023:
chimia seamănă cu mine: amândouă îmi provoacă durere.
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Mira Orza: „3 nu e o cifră care crede în Dumnezeu”
- mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI