Irelevanța unui referendum decisiv

Domnul profesor ne scoate la tablă, să ne asculte din lecția despre anticorupție. Sau justiție. Sau dacă vrem să fie bine, să nu fie rău. După doi ani de când e „aproape hotărât”, momentul referendumului a venit. S-a copt, s-a rumenit, își poate servi un scop mai nobil decât o simplă consultare a poporului. Cele două întrebări stabilite de către domnul profesor pentru elevii silitori au fost îndelung explicate și analizate. Adică vreo două zile – timp suficient pentru a fi clar că ele sunt irelevante. A mai fost doar un pas pentru ca unii plimbători de vorbe să declare că referendumul, pe de-a-ntregul, este irelevant. Concluzia însă e una total greșită, acesta putând deveni decisiv pentru următorii cinci-șase ani.

O altă critică a fost „politizarea” referendumului, de parcă nu orice vot este politic. Dacă se discuta despre scopul electoral al referendumului, era mai de înțeles, doar că această discuție e una mai complicată. Fără dubiu, referendumul va aduce la vot electoral anti-pesedist. Odată cu asta devine o necesitate ca Alianța 2020 și PNL să facă toate eforturile pentru prezidențiale în susținerea lui Klaus Iohannis.

Primul efect vizibil al acestor alegeri, cu referendum inclus, va fi clarificarea procentelor pierdute de PSD de la scorul surprinzător din 2016. După operația de scădere urmează cea de împărțire, către celelalte partide. Vor mai rămâne și câteva procente pe care nimeni nu a fost capabil să le ia, din diverse motive. Chiar dacă acest calcul este o simplificare, prefer să las sociologilor plăcerea de a intra in detalii. Pe lângă aceste procente ale partidelor, referendumul va acționa ca turnesol al felului în care ne raportăm la anticorupție. După toți acești ani în care ne-am delectat și enervat cu telejustiție, arestări, protocoale, culoare, condamnări, achitări, abuzuri, demiteri, manifestații și contramanifestații, era și timpul ca spectatorii să fie întrebați dacă le place sau nu dramoleta. Primul act, deocamdată.

Revenind însă la procente, marele câștigător al potului pierdut de PSD pare să fie ProRomânia lui Victor Ponta. Spun „pare” pentru că linia se trage tot pe 26 mai. Nu este singurul care a înțeles că atacarea PSD în ansamblu nu va face decât ca pesediștii să strângă rândurile. A fost însă cel care a pus miza politică pe falia creată între PSD și Dragnea – și pare că va fi un pariu câștigător. Abilitatea politică a fost însă ajungerea în situația în care Iohannis devine agent electoral pentru ProRomânia. Electoratul PSD se va duce cu greu spre PNL și aproape deloc spre USR+. Membrii de partid nici atât. Fiecare procent pierdut de PSD este o ocazie de creștere pentru ProRomânia, iar un scor decent la europarlamentare va face din acest partid un loc bun de adăpost. Un scor dezastruos pentru PSD, însă, va scădea spre anulare șansele pentru o candidatură a lui Liviu Dragnea la prezidențiale. Cum în ultimii ani acesta a făcut tot posibilul să nu existe niciun alt posibil candidat viabil, Iohannis ar ajunge să joace singur pe tot terenul. Și toate astea grație referendumului.

Prin aducerea la urne a acelui electorat de opoziție, mizele referendumului sunt cruciale, iar relevanța lui politică este indiscutabilă în acest context. Vocile care spun că boicotarea referendumului îi profită direct lui Dragnea nu se înșeală deloc. În mozaicul politicienilor și influencerilor, e de urmărit cine și cum se poziționează vizavi de acest subiect și de ce.

Referendumul este despre vot și întrebări, însă cea mai importantă întrebare nu este pe buletinul de vot. A merge sau nu la urne e prima și cea mai importantă decizie, iar statul acasă este deja clar în ce parte înclină balanța. Deocamdată, campania pentru referendum a întârziat să apară. Poate după terminarea tuturor ședințelor foto de la Sibiu, domnul profesor ne face și niște pregătire pentru teză. Că doar nu se așteaptă să mergem tot noi la meditații?!

Pentru cei care vor merge la referendum, însă, lucrurile abia acum se complică. Răspunsul ,,Da” este cea mai periculoasă și mai nocivă variantă posibilă. Ea constitutie prilejul perfect pentru a ne reaminti că ,,drepturile omului sunt un moft teoretic” și că românii nu se ridică la condiția de om, în viziunea celei mai înalte preotese a justiției. Tot cu acest ,,Da” vine și o mare poftă de a băga oameni în pușcării pentru apartenență politică sau pentru simplu fapt că gândesc altfel. Și tot de aici vine și dezumanizarea completă fie a deținuților cărora nu li se recunoaște statutul de oameni, fie a năpăstuiților care trebuie umiliți cu bancnote de un leu aruncate pe jos, în scârbă. Justiția cu protocoale, rechizitorii mânărite, rețineri pentru denunț vor redeveni o regulă. Și toate acestea în urale și aplauze cadențate și fascistoide.

O validare a referendumului prin prezență, dar cu un vot de ,,Nu”, ar spune că înțelegem unde ne aflăm. Un astfel de rezultat nu are cum să profite PSD sau lui Dragnea, pentru că se pot compara procentele de prezență și de vot. Acesta cred că e  singurul aspect pozitiv al organizării lui împreună cu alegerile europarlamentare. Am putea spune în felul ăsta că nu ne dorim extreme nici în dezincriminări, dar nici în incriminări abuzive. Că înțelegem pericolul care vine din ambele părți, dar că nu îmbrățișăm totalitarismul.

Nu ignor varianta anulării votului, ca manifestare a nemulțumirii. Dar pentru ca anularea să fie văzută ca atare, e nevoie de o campanie de popularizare masivă anterior. Iar o asemenea campanie nu are cine să o facă, toți fiind ocupați cu alegerea unei tabere.

Voturile din 26 mai sunt cruciale pentru a determina realitatea politică viitoare a României. E una din ocaziile în care cetățenii au o forță politică reală covârșitoare. A spune că referendum acesta nu produce niciun efect, sau că este irelevant e, pur și simplu, o greșeală.