LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (v)
Scrisoarea întâia: SCRISOARE-CERERE DESCHISĂ CĂTRE ÎNALT MITROPOLIA TOMISULUI, REPUBLICA EX-SOCIALISTĂ ROMÂNIA
(Departamentul „Boli mintale și penale”)
Mult prea înalte și luminate Fețe (bisericești),
Subsemnatul A.-V. M., cetățean român de naționalitate româno-ardelenească, umil-pripășit și domiciliat vremelnic, temporar și provizoriu pe lumea asta trecătoare, pe teritoriul Majestății Sale Regale Britanice, la Kingsway House on Medway, „județul” Kent, England, din adâncul nemerniciei mele, Vă rog să binevoiți a-mi aproba un loc de învățăcel, ucenic și cirac pre lângă Î.P.S TEODOSIE, prin harul Celui de Sus, Mitropolit al Tomisului (R. Ex-S. R.). Astă prea-umilă cerere – izvorâtă din prea-puțul nimicniciei mele – este hărăzită de Pronia Divină pogorâtă asupra netrebniciei mele și pe care mult-prea-păcătosul și nevolnicul de mine o argumentez în felul următor:
a) Prea-luminate și dăruite Fețe (bisericești), sunt străfulgerat de aura nelimitată și de necuprins a infinitei înțelepciuni duhovnicești a spiritului mult prea Î.P.S. TEODOSIE: ultimele sale grăiri ale spuselor sale verbale cu privire la nevrednicele urmașe ale Evei, prin preajma sfintelor sărbători ale Pogorârii Sf. Duh, mi-au deschis la privirea vederii mele, încă orbite de neputință, porțile Cerului. Abia acum încep să macin, în sărăcia duhului meu, marele Adevăr: ca tunetul ce-a străbătut mulțimea adunată la Ierusalim în acele vremuri de pioasă amintire, ca limbile de foc ce s-au scurs asupra încă-nevrednicilor, întru arătarea Duhului Sfânt, ca susurul diafan al apelor cristaline ale Edenului ce s-au prelins peste capetele încă neluminate ale păcătoșilor de oameni de atunci, vorbele vorbite de vorbirea mult prea Î.P.S. TEODOSIE s-au întipărit pentru vecie: muieretul seminției omenești trebuie pus la locul său, așa precum rânduit-a marea lucrare a lucrăturii Ziditorului.
b) Prea Înalte Fețe (bisericești), nu putem lăsa în jalnică ne-orânduire acele glasuri răgușite, gâtuite și mocofane ce au îndrăznit – cu pohta Necuratului ce nu se mai ogoiește – să pună la murdară îndoială maculată zisele spuse de vorbirea Î.P.S., al cărui nume nici că ar trebui să îndrăznească a-l grăi! A face vorbire C.N.C.D.-ului precum că Î.P.S. ar aduce știrbire de netămăduit părții muierești a omenirii este ca și cum s-ar slobozi duhul lor cel rău, dogit și spurcat în vajnică deșertăciune ! Dacă slujitorii C.N.C.D.-lui își vor pleca urechea, auzul și ascultarea la acei nevolnici (mai ales nevolnice !) care nu înțeleg rostul urmașelor Evei pre acest pământ, atunci însemnă că și ei au fost spurcați de Prea-Întunecatul; singura lor cale de scăpare de păcatul la care sunt îmbiaţi de respectivii nevolnici (nevolnice!) este să se ducă în nemărginirea pustiei, spre veșnică pocăință! La fel și pentru alte suflete bântuite de ne-orânduială, ce se lasă ademenite întru păcat, îndrăznind să pună la îndoială cugetările duhovnicești ale prea-luminatei înțelepciuni a Î.P.S.!
c) Prea Curate și mult prea-Aureolate Fețe (bisericești), să purcedem la umilă aducere aminte a grăirilor scrise cu litere de foc de aur în Sfintele Scripturi: Prea-înaltul Cerurilor l-a zămislit pe Adam – după chipul și asemănarea Sa – suflând duh însuflețitor asupra neînsuflețitului lut. Prin această sfântă lucrătură a lucrării dumnezeiești, partea bărbătească a oamenilor a căpătat adevărata sfințenie. Domnul le-a îndemnat pe creaturile sale omenești să crească și să se înmulțească și apoi, să se răspândească pre tot pământul. Dinspre partea cu înmulțirea, Domnul nu putea lăsa și povara asta tot pe umerii bărbatului; de aceea hotărî să zămislească muierea Eva dintr-o coastă a lui Adam: dintru începuturi se vede că partea muierească a creaturilor omenești nu a avut pronia cerească a celei dintâi însuflețiri a glodului pământului. Muierea așadar, a fost zămislită cu o singură îndreptare: să asigure perpetuarea seminției umane pe pământ. De aceea, Sfinte Fețe (bisericești), Marele Ziditor a poruncit: bărbatul să NU se amestece în lucrarea muierii de a procrea, în afara sfântului fapt de a o însămânța! Dar nici muierea să NU se amestece în rânduiala ca bărbatul să rânduiască (numai el!) lumea cea pământească. Numai ispitirea necurată a Diavolului a făcut ca muierea să sară din țarcul său: uneltirile diavolești ale mult-necuratului Ucigă-l Toaca au împins-o pe necurata și păcătoasa muiere la tulburea îndrăzneală de a încerca de prea multe ori să-și lepede crucea cu care a blagoslovit-o Domnul! De aceea, Prea-sfinte Fețe (bisericești), bărbatul trebuie să-și scarmene muierea, ori de câte ori cugetă el că îi prea-sfântă nevoie! Trebuie să-i readucă aminte de canonul cu care a binecuvântat-o Domnul! În orice astfel de scărmăneală, numai Î.P.S. Teodosie a înțeles adânc, în cugetul său cu har divin, adevărata noimă a actului bărbătesc: „scărmăneala” cu care bărbatul o prea-fericește pe muiere nu-i decât o dulce mângâiere pentru muierea-OM și o aspră pedeapsă pentru muierea-DRACU’- NECURATU’! Dacă se întâmplă ca – printr-o neînțeleasă și necunoscută taină a Ursitei – muierea să fie nevoită „să se întoarcă” astfel la Domnul, atunci este fără lipsă de orice îndoială sau necugetare: Măritul dintru Înaltul Cerului a chitit că e momentul ca larva de urmașă a Evei să se întoarcă în Raiul din care a fost alungată spre veșnică ispășire, în timp ce Necuratul ce zăcea în ea trebuie să se reîntoarcă la necurățeniile sale murdare din focurile Gheenei. De aceea, adânc adevăr adevărat grăit-a Î.P.S. Teodosie, în atâtea și atâtea rânduri, învrednicit de Duhul Sfânt: muierea trebuie să-și ducă crucea, numai Domnul poate ierta și vindeca păcatele sale inspirate viclean de hăurile negre ale Diavolului; dacă s-a încumetat să-și pună pirostriile, atunci să facă bine și să-și îndure spășită canonul! Că de la Dumnezeu vine scărmăneala pe care i-o dă creștinește bărbatul și nu poate fi prinsă de mintea ei cea păcătoasă și slabă decât ca dulce mângâiere și chemare (vremelnică sau pe vecie) de către Cel de Sus!
d) Nebănuite întru deplina sfințenie Fețe (bisericești), îmi sforțez argumentele printr-o pildă – din păcate reală! – a zilelor noastre date de la Domnul: iată ce pățim dacă nu scărmănăm la timp păcătoșenia de muiere spre a o mai scutura de dracii cu care ne prea-ispitește Necuratul! Cazul Șoșo-Bau-Bau. Da, Prea-luminate Fețe (bisericești), așa ne pedepsește Domnul pre noi muritorii de parte bărbătească, dacă am avut clipa de slăbiciune în gând și cuget, faptă și lucrare de a lăsa cărare nepăzită spre politichie pentru păcătoasele urmașe ale Evei. Șoșo-Bau-Bau, cea cu patru copite drăcești, a candidat, candidează și va candida la patru demnități mirene și laice: primăria Bucureștiului (care, în loc de Târg al bucuriei a ajuns Târg al deșertăciunilor, zis, pre bună cinstire, Bula lu’ Pândaru), Parlamentul Europei, Președinția României și Parlamentul geto-dacic. Ne-a păzit Domnul de primărie dar nu și de Parlamentul Europei! Deh, Dumnezeu ne încearcă pioșenia, supușenia și credința!… Când și-a dat obșteasca demisie din Parlamentul geto-dacic, această întruchipare a Diavolului, tartoriță cu fusta ca parașuta, ne-a amenințat cu „Nu scăpați de mine!”. Ajunsă la Bruxelles, nu s-a lepădat de necurățeniile Diavolului; acum cere referendum pentru ieșirea scumpei noastre țări din NATO… Cine știe ce-o va mai îndemna Michiduță să mai facă! Așa ne trebuie bărbați-mireni! Prea-curată lecție! În loc să fim conduși și pe lumea asta trecătoare de prelați ai prea-sfintei și prea-dreptei și prea-oablei noastre Biserici Ortodoxe, ne-am lăsat îndrumați de laici prea-săraci cu duhul, prea-slabi în fața ademenirilor lumești! Dacă Șoșo-El (al doilea, al treilea sau Necuratul știe al câtelea soț…) ar fi fost lăsat în pace să o scarmene cum trebuie și la timp pe această Talpă a Iadului, nu am fi ajuns aici! Deci e nevoie de o adâncă re-așezare în matca normală a vieții noastre! Iar aceasta nu o putem face fără unica îndrumare binecuvântată de Har a Î.P.S. Teodosie! Îndrăznesc să-i duc gândul din abisul cugetării până la capăt: fără muieri în viața social-politică laică și mireană! Blestematele creaturi (din nevoie și numai din nevoie!) ale Prea-Înaltului Cerurilor și Ziditor de oameni să stea în țarcul lor blestemat: să facă prunci, să stea la cratiță și – când nu-s mai bune de nimic „altceva” – să se călugărească spre a-l îndura pe Domnul să le ierte păcatele originare!
e) Prea-limpezi întru Duhul Fețe (bisericești), cererea mea de a mă oploși ca prea-umil învățăcel pre lângă Prea Înaltul Î.P.S. Teodosie este întărită cu cuget adânc pios și drept-credincios de ortodox-român: dacă în marea Sa Sfințenie și Bogăție întru Duhul, în nețărmurita sa Milă și Înțelegere, prea măritul Î.P.S. mă va primi prin împrejurul faldurilor geniului său nepieritor, atunci aș îndrăzni – cu maximă umilință, pioșenie și supușenie – să sugerez Sfinției Sale o serie de propuneri. Eu, necuratul, nesăvârșitul și nemernicul, în micimea gândurilor mele aș dori să completez, să duc mai departe și chiar să spun cu glas vorbit cu voce tare ceea ce Î.P.S. – din motiv de taine cerești de nepătruns pentru noi, umilii de rând – nu a lăsat să se audă și să se vadă (încă!).
În primul rând, din respect adânc, profund și abisal față de Pronia Cerească pogorâtă asupra duhului nemuritor și etern al Prea-Sfinției Sale Teodosie, vreau să duc până la capăt proiectul său de misoginism sexist-radical de factură adânc duhovniceasco-românească. De aceea, îmi voi mărturisi de la început păcatele mele de neiertat (așa cum sublinia prin vocea sau tunător-tremurătoare Î.P.S. ): sunt fumător înrăit (de peste 60 de ani) și, pe deasupra, sunt căsătorit cu o femeie divorțată (de peste 42 de ani, iartă-mă Doamne!)… Las la latitudinea înțelepciunii sale, plină de Duh și Har, să-mi hotărască canonul. Îl rog, cu lacrimi de sânge, ca măcar de abandonarea fumatului să mă scutească… Îmi voi duce crucea asta cât oi putea…
În al doilea rând, propun ca muieretul lumii să fie drastic reformat: să nu mai poarte îmbrăcăminte prea „lumească” prin care Diavolul își face lucrarea de a ademeni întru păcat bărbații; să luăm pildă chiar și de la neprietenii noștri întru credință – talibanii: părțile femeiești ale omenirii, de la venirea lor păcătoasă pe lume, trebuie să poarte haine cernite, din cap până-n picioare, să-și acopere complet fața (excepție – pe rând, doar câte un ochi liber) și mâinile (excepție – doar când sunt „la cratiță”). Apoi să fie ținute închise în casă, să nu aibă contact cu alte surate cu care, dacă s-ar întâlni, n-ar pune la cale decât bârfe și multe ale răutăți rele. În afara casei, dacă vor ieși, să o facă numai însoțite de soț și numai pentru drumul până la biserică (și înapoi). Dacă devin inutile, nefuncționale „casnic”, atunci să fie internate de urgență în cea mai apropiată mănăstire de maici, unde își vor aștepta sfârșitul în aspră penitență și nesfârșite rugăciuni. Orice formă de școlarizare trebuie suspendată; muieretul nu trebuie să știe nici un fel de carte (nu scris-citit și nu socotit!); singurul lucru pe care-l vor învăța pe de rost îl reprezintă rugăciunile. Am văzut cu toții ce se întâmplă dacă apare vreo muiere „savantă”…
În al treilea rând, problema căsătoriei. Și aceasta trebuie reformată drastic! Printre cele zece porunci figurează și „să nu preacurvești”. Oamenii – în neștiința lor (chiar și unii sacerdoți, duși în eroare) – nu au înțeles corect spusele Domnului: în realitate e vorba ca fiecare bărbat să țină în lesă câte muieri „poate duce”, adică atâtea câte îl țin puterile bărbătești și buzunărești. Iubirea și cununia sunt mofturi inspirate de Necuratul. Ele oricum sunt blestemate să fie doar trecătoare. Un bărbat înhămat formal la o căsnicie se va plictisi curând de toate cele lumești legate de fapta sa necugetată. Numai și numai cu sfatul sacerdoților Sfintei Biserici, i se vor hărăzi câte muieri se consideră că-i sunt necesare și pentru cât timp. Ceea ce se numește îndeobște „taina căsătoriei” nu este decât un eufemism pentru muierile secrete ale bărbaților. Prin aceste măsuri pline de duh se vor evita certurile „în familie”, divorțurile și alte prostii și deșertăciuni. Nu există iubire cu adevărat decât față de Bunul și Mărețul Dumnezeu! Rămâne de rezolvat problema copiilor ce se pot naște. Biserica trebuie să hotărască câtă vreme trebuie să fie copilul dependent de mamă. După acest „stagiu” de viață, băieții vor fi separați de fete: primii vor primi educarea și școlarizarea în pas cu timpurile, ultimele vor fi ținute în maximă curățenie trupească și sufletească, în grija bisericii care le va îndruma cum crede de cuviință. Când bărbații și muieretul vor deveni inutili social (vârstă, boli, handicapuri de orice fel etc.), vor fi internați în marile centre mânăstirești ce vor fi înființate și unde vor fi „valorificați” după posibilități. Trebuie ca – în sfârșit – lumea să se întoarcă la viața din prea-luminatul Ev Mediu Creștin. Anul 1000 ar fi cel mai bun reper îndrumător și de ghidaj. Prea multă știință, tehnologie și așa-zis „progres” nu a dus la nimic bun: lumea actuală cu toate hibele ei netămăduibile este cea mai bună dovadă! Avem nevoie de un puternic stat teocratic-național!
Iată, Înalte și prea-Înțelepte Fețe (bisericești), care sunt temeliile de nezdruncinat ale umilei mele cereri adresate Înălțimilor Voastre…
Sper din toată inima mea, din toată sărăcia mea, din toată nimicnicia mea păcătoasă și prihănită ca Î.P.S. Teodosie să-și plece urechea și auzul la țipătul meu disperat și neajutorat de a mă primi ucenic la binecuvântata Sa Școală de gândire și duh creștin adevărat. Știu că am lăsat multe probleme în discuție nerezolvate. Aștept ca Harul Sfânt al Prea-Sființiei Sale Teodosie să pogoare și asupra mea atunci când va vrea Domnul să ne întâlnim… pe lumea asta sau pe nețărmurita Lume de Apoi.
Pentru conformitate, cu adâncă plecăciune, umilință și supunere,
Trăiască Pacea și să-l vedem pe Î.P.S. Teodosie, cât mai curând și deîndată, PATRIARH al R. ex-S. România!
Citește și:
- GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (4)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
