ROMÂNIA – OLANDA: 0-3 (0-1)
Au marcat: – Gakpo (20), Malen (83, 90+2)
02.07.2024, ora: 19.00, stadion: „Munchen Football Arena”, spectatori: 65.000
România (selecționer Edward Iordănescu): Niță – Rațiu, Burcă, Drăgușin, Mogoș (38 Racovițan) – M. Marin (72 Cicâldău) – Man, R. Marin, Stanciu (88 Olaru), Hagi (72 Mihăilă) – Drăguș (72 Alibec).
Pe bancă: Tîrnovanu, Moldovan – Rus, Nedelcearu, Sorescu, Șut, Pușcaș, Bîrligea.
Cartonașe galbene: M. Marin, Stanciu.
Olanda (selecționer Ronald Koeman): Verbruggen – Dumfries, de Vrij, van Dijk, Ake (69 Van de Ven) – Schouten (69 Veerman) – Bergwijn (46 Malen), Simons, Reijders, Gakpo (84 Veghorst) – Depay (90+2 Blind).
Pe bancă: Bijlow, Flekken – Brobbey, De Ligt, Frimpong, Geetruida, Maatsen, Malen, Wijnaldum, Zirkzee.
Cartonașe galbene: Dumfries, Malen.
Arbitri: Felix Zwayer – Stefan Lupp, Marco Achmuller. Rezervă: Daniel Siebert.
Arbitri VAR: Bastian Dankert, Christian Dingert, Jérôme Brisard.
N-a fost de ajuns doar sufletul
O singură victorie, în primul meci de la Euro, a fost de ajuns să deschidă sufletul și inimile a zeci de mii de suporteri români prezenți în Germania la turneul final, dar și a milioane de români care au stat acasă în fața televizoarelor.
Naționala de fotbal a României ne-a făcut să visăm frumos la început de vară. Dar mai ales, foarte important, ne-a readus încrederea în ea, în jucătorii ei, în antrenor și stafful său tehnic. După Ucraina, tricolorilor le-a fost mai greu. Dar scoseseră capul, contau în competiție. N-au mai reușit ei un nou succes, dar și-au făcut punctul care i-a dus în primele 16 echipe ale Europei și oceanul galben din Germania spera. Mulți vedeau România chiar în finală, își făceau planuri, verificau contul în bancă, calculau zilele de concediu rămase. Dar după ce ai ieșit din grupe, calculele includ mai multe necunoscute în ecuație.
În meciul din optimi cu Olanda, sufletul a fost oferit pe tavă de cei aproximativ 40 de mii de suporteri prezenți în arena din Munchen.
Și fotbaliștii români și-au deschis sufletul, și-au stors plămânii și-au întins la maxim mușchii și-au spart capul, au vărsat sânge. Dar pentru a răzbi în fotbal, nu a fost de ajuns de data asta. Olanda a stat cuminte în primul sfert de oră, oarecum intrigată de tupeul jucătorilor români care au avansat cu fundașii centrali la mijlocul terenului. Tricolorii au jucat ca o echipă de top, cu pressing, cu desfaceri în lateral, cu pătrunderi impetuoase în careul advers. Și astfel s-a născut și o ocazie mare pentru „galbeni”, în minutul 14, când Man a pendulat din banda dreaptă spre interior și a șutat din marginea careului mare, la o palmă peste transversală.
De aici, olandezii ne-au trimis în jumătatea noastră și au început să-și construiască jocul combinativ, variat. Batavii au avut în Reijnders omul ce „cântă la pian”, dispecerul jucând și cu numărul 14 (pentru necunoscători, purtat pe vremuri de Cruyff). Au avut și extreme rapide, l-au avut și pe Depay un „vârf” bătăios, dar bine pentru noi, că a etalat lipsuri la finalizare. Asta și din cauza lui Drăgușin, poate singurul nostru jucător cu calități de first class.
Și așa, când pe dreapta, când pe stânga, s-a născut primul gol marcat de Olanda. Era minutul 20, când Gakpo a primit mingea pe stânga spre capătul terenului, s-a întors și a intrat în „16” pentru șut pe dreptul, care a venit din 12 metri, profitând de un culoar prea larg deschis între Marius Marin și Rațiu. Niță a fost învins pe colțul scurt, chiar lângă bară, de și era aproape. Olandezii au controlat jocul și în continuare, Mogoș s-a ciocnit dur cu Dumfries și a părăsit terenul, fiind introdus Racovițan.
Și după o repriză în care batavii deși au avut două treimi posesia, tricolorii sperau încă că vor găsi atuul așteptat de toți românii. N-a fost să fie, pentru că totuși, România, așa cum e ea de sufletistă, de ambițioasă, a arătat limite. Man a încercat și alte translatări pe interior pentru șut, dar olandezii l-au citit și i-au închis orice încercare. Drăguș n-a mai reușit după primul meci, să mai fie în prim plan la finalizare, Ianis a fugit, dar a sfârșit pe bancă, iar Stanciu, prezent mai mult în prima repriză în preajma careului advers, pe stânga, pentru a găsi un culoar de șut spre interior, a fost și el anihilat. Iar în actul secund a muncit la recuperare.
Olanda însă a insistat să „termine” meciul. Reijnders s-a dus 70 de metri pe axul central, dar a șutat pe lângă poartă. Van Dijk a trimis mingea cu capul în bară după un corner, Niță a respins incredibil un șut a lui Gakpo, care a și marcat în minutul 68, dar a fost în offside și VAR-ul a anulat reușita, Veerman a șutat din șase metri razant cu bara, Racovițan a respins în corner șutul aceluiași Gakpo. Dar în minutul 80, Olanda a rezolvat ce a căutat. La singura indecizie a lui Drăgușin, Gakpo a pătruns pe linia de fund, a centrat la colțul careului mic, de unde Malen a trimis mingea în poartă, la colțul scurt. Și scorul chiar a căpătat proporții în prelungiri, când Malen a scăpat pe contraatac, a făcut o cursă de 50 de metri puțin stânga, a intrat pe interior în careul mare și l-a învins pe Niță cu un șut plasat în dreapta lui.
România și-a început povestea la Munchen cu un 3-0 și a sfârșit-o tot aici, cu un 0-3.
Sufletul, echipa, suporterii n-au fost de ajuns pentru o națională clasată în eșalonul trei al echipelor din Europa. Și de aici s-a văzut diferența de exprimare în meciurile cu echipele de top, așa cum a fost Belgia și acum Olanda. De top sunt însă suporterii români, de acolo din Germania și din țară, care păstrează de acum Naționala tricoloră în suflet, deși sunt conștienți de limitele ei. Chiar dacă au visat finala.
Hai România!
